Sau imbecilul care merge, merge, depaseste, iti da impresia ca toata lumea e frumoasa, stai in spatele lui si dintr-o data isi da el seama in lumea sa mica ca are inca o pedala si franeaza brusc. Minunat om. Si sa nu ii uitam pe idiotii care ies la plimbare; bai tampitilor, se merge, nu facem promenada si ii tinem pe toti in spate. Fiindca poti, nu? Ceapa lu’ ma-ta de prost …

Toti idiotii au aflat ca e vara si ies afara; toata harburile, vorbim la mobil, citim ziarul, ne miscam din inertie. Ii stiti pe toti, nu? Nimic nou sub Soare. Cum dracu’ sa nu ai mii de discutii despre idiotii de pe sosele cand ei nu sunt in stare nici macar sa fie pietoni ?! Ah, am uitat sa mentionez, mai sus era vorba despre cei care nici macar pietoni pe un trotuar nu pot sa fie. 

Idiotul de pe sosea este idiot si pe trotuar. Singurul lucru bun e ca aia de pe trotuar nu prea au bani de volan. Dar tot idiotii raman.

Click aici.

Stop. Sunteti vreo 30-40-50. Voi munciti, voi ajungeti aici din greseala, voi sunteti oameni cu joburi in principiu, profesii liberale, incercati, va straduiti, ati reusit. Stop. News flash: catallin.ro e foarte cinic! In viata de zi cu zi. Bine, nu e asa, dar cel putin la nivel declarativ si prin ceea ce vrea sa transmita – cei care il cunosc stiu asta – este al naibii de cinic. De fiecare data cand aude orice de natura sa starneasca milostenia, se enerveaza din culme afara – exceptand cazuri medicale. 

Da, este si datoria statului sa ajute sau sa ridice anumite zone. Da, este de natura statului sa incerce prin tot felul de programe sa ajute anumite clase sociale sa treaca de un anumit moment nefavorabil, sa iasa din impas, sa se recalifice. Gata, am terminat cu “statul sa ne ajute?” Bun. Munciti in mamele voastre de infecti prosti!! Da, eu din Bucuresti, cu un loc de munca si o viata aspirationala, eu bla bla bla ce simplu imi e mie sa spun asta bla bla bla. Si ce conteaza ca o spun? Voi, cei 30-40-50 sunteti la fel ca mine in principiu, nu spun nimic, nu rezolv nimic.

Ei bine, catallin.ro vrea sa schimbe ceva in/la voi! Vrea sa deveniti cinici! Oricand auziti un caz, o problema, sa ajutati dar sa fiti la fel de cinici. Sa spuneti “mars la munca” sa spuneti ca nu e normal, ca ar trebui sa lupte. Ce, e din Hunedoara oras de 0,3 minus 4 lei? Da-l in ma-sa, si pe timp de criza va gasi loc de munca in Timisoara. Eu pariez! S-au invatat toti sa o arda aiurea vanzatori in mall pe 1000 de lei, vor birouri si pranzuri in oras. 

Stiti ce? Tara si societatea asta se schimba cu fiecare, iar eu sunt cinic  Fiti la fel. Spuneti acelasi “munciti lua-v-ar dracu’ pe toti!” Predicati munca, sacrificiile, catre prieteni, cunostiinte, fiti incuiati, vedeti doar o singura directie si macar unul-doi-trei vor ajunge sa gandeasca la fel. Si inca trei si poate nepotii nostri vor trai in alta tara – poate pana atunci se termina si Autostrada Transilvania.

Ce? E cinismul bogatului fata de sarac? Nu! E cinismul unui om –  care stie ca depinde in primul rand de el – fata de patru oameni care traiesc de pe urma unei batrane si a patru kile de rosii care cresc in spatele unui bloc din Micro 7. Da, unul e batran, unul e copil. Si al patrulea ce mortii lui de hunedorean face? Nu am sa zic cate am facut la viata mea; a fost una lunga si am facut si multe lucruri la care uneori ma gandesc chiar si eu cu o oarecare rusine; dar gresesc, au fost bani munciti.

Self made story? Nu, mandrie si respect fata de propria persoana! In primul rand.

offtopic2: daca esti un vai de capul tau de angajat si iti pierzi locul de munca, in aceasta perioada, se cheama efect al crizei? reducere masiva de personal daca echipa sau respectiva companie era o groapa financiara? performanta trebuia obtinuta dinainte, acum doar a devenit existentiala.

offtopic2bis: Dacia ameninta ca lasa 3.000 de oameni acasa. In somaj. Pentru nefamiliarizati, Dacia vindea deja cam (doar) 40% – 50% din productie pe plan intern. Scad vanzarile pe plan intern cu 50% care de fapt e 25%. 

offtopic3: Burger King isi bate joc de sarmanii romani. (>>). Sau doar fac o campanie, inainte sa salvam onoarea populatiilor sarace din diferite zone ale lumii zic sa ne crizam in legatura cu criza care vine, a venit, va veni, ne ia Gaia si criza pe toti.

- offtopic4: brush your teeth before kissing; sex is imminent! (VibeFm campaign);

- offtopic5: catallin.ro recomanda pentru dimineti magice >> Hai si tu, bursucii vor dansa in curand; vine vremea lor.

Tks 15minute.

“Romania cu opt clase (si mai putin) va decide pentru Romania cu liceu si facultate. Cei fara carte vor decide ce vor face cei cu carte. Desteptii sint scirbiţi de politica, prostii nu inteleg mare lucru, dar nu spun ca sint scirbiti. Pentru cei destepţi, sau macar instruiti, “toti politicieni sint la fel”, pentru cei prosti, dimpotriva, doar unii sint buni. Desteptii nu au ce alege, prostii au!” (de aici)

Ca bonus: un unul comenta pe un site, imi amintesc doar ce a zis, l-am retinut, este de mare angajament, din mai multe puncte de vedere. “Si, daca nu credeti ca merita nici un candidat, puneti stampila pe toti, nu-i lasati sa voteze ei pentru voi!”

Bun, ma gandesc. Deci prostii se duc la vot, clase putine, educatie precara, mediu familial pe masura, venituri reduse, mediu rural, in general nimic de a face cu o Uniune moderna si cu o civilizatie democratica in toate sensurile conceptului. Da, acestia ar vota PSD, PRM, PMG, ar insemna o intoarcere a Romaniei intr-un put fara de sfarsit, ar insemna ani pierduti, ar insemna o generatie pierduta, ar insemna regres pe toate planurile, o reintoarcere in bezna civilizatiei. Foarte posibil.

Da, ma gandesc. Ah, apropo, ca ma gandesc deja de trei minute: ce sistem de vot folosim noi acum? Pe scurt unul de tip uninominal? Ah, si atunci de ce dracu ma indeamna toate mintile ilustre ale acestei tari sa ma duc la vot si sa pun stampila pe orice doar sa nu fie un candidat al unuia dintre partidele de mai sus? Si sa nu vad comentarii de genul “ei nu te indeamna sa votezi cu X sau Y ci doar sa mergi la vot!” Va rog, fara, ar fi in van, mai ales in contextul in care am inceput… sa gandesc.

Sentimentul este greu de descris. Te simti de parca ai fi sub apa si incerci sa respiri, doar ca esti in mijlocul unei incaperi plina de oxigen, aer si alte bunatati. Tragi cu toate puterea si in plamani iti intra maxim un sfert fata de o situatie obisnuita. Iesi pe balcon in cautarea aerului rece si curat insa ajungi acolo de parca ai fi strabatut un drum de munte. Gafai, te ghemuiesti, mintea incearca sa te linisteasca cu o gluma – “nu-i asa ca semeni cu pestisorii aia din acvariu care deschid gura larg si hap – hap?”, doar ca pestisorii au branhii. Tu ai plamani care nu se oxigeneaza si ultimele doua minute din viata ta au fost printre cele mai lungi. Ti se mai pare cool sa fumezi?

Alcoolul e cel mai bun prieten al omului. La nastere, doua zile dupa “nu dai ba si tu de baut? Esti tata!”. Botez, aniversari, urmeaza adolescenta, perioada tineretii e inconjurata de tot felul de licori, depresii sentimentale, bucuria reusitelor profesionale, victoria echipei favorite, prieteni, dusmani cu care te impaci, serile cu persoana iubita, pana si moartea da-o-n ma-sa, peste tot e alcool.

Droguri? Even better! Doar pentru cunoscatori si pentru cei cu psihicul mai diferit. Nu simti niciodata panica, in cel mai rau caz nu vei fi lucid cand vei ajunge la spital. Dar oricum, putini ajung, inclusiv la dezintoxicare. La dezintoxicare sau intr-un spital de boli nervoase e foarte frumos, sunt sigur ca ti s-ar parea cool: camasi albe, tot felul de pilule, oameni cu probleme – mari de tot, e fain, ce sa mai…

Cand ti-a fost ultima oara frica? Nimic nu e cu adevarat cool daca iti provoaca frica in continuare. Daca te inveti cu ea, e minunat, frica e cool. Daca ti se face frica, nu esti din lumea asta. Iar asta s-ar putea sa fie chiar un lucru bun.

Spotul a fost realizat de British Heart Foundation si a rulat in Marea Britanie o singura data, acoperire nationala. Interesting social-campaign-advert, right? Evident, a starnit multe reactii. Cu putina speranta, poate va starni si mai multe telefoane la serviciile de urgenta. Si eventual frica.

Perioada dobanzilor variabile a venit, dupa ce perioadele de gratie la creditele contractate in 2006-2007-S1 2008 au expirat. Se estimeaza ca numarul creditelor – atentie, nu a persoanelor, din Romania este de circa cinci milioane; ar putea fi insa la fel de bine si persoane, avand in vedere overdrafturile – creditele fara aprobare, disponibile pe cardurile de salariu.

Nu, nu este vorba despre criza. Sunt doar niste statistici si cifre sterpe. In spatele lor sunt insa multe povesti, unele de succes si unele care, daca nu au facut-o deja, se vor transforma in drame.

Marius are 29 de ani. Are un loc de munca bine platit si la anul ar trebui sa se casatoreasca. A inceput sa devina tot mai rar la vedere, munca… “Ce pot sa zic… Na, toti muncim, nu am de ce sa fac pe victima”, si isi aprinde rapid o tigara. Din instinct, chiar nu are de ce sa se grabeasca astazi; e sambata si nu lucreaza. “E cam de cacat; nu pentru mine, eu o duc ok, dar … Da-l in ma-sa de dobitoc…”, si domnul guvernator isi mai ia o injuratura. “In fine, o sa ne ia Gaia pe toti.”

Spune ca nu l-a durut foarte rau deprecierea leului din ultimele saptamani, desi are credite in valuta. A simtit-o, insa nu e la limita. “Sunt altii mai rau decat mine”, desi vocea nu e din cele mai vesele. De fapt nici nu mai stiu care e vocea sa, e oboseala acum, e logica, e un creier blocat in prea multe cifre si proiecte, naiba stie.

“Daca imi place in general creditul? Probabil ca nu, dar m-a ajutat.” Discutia se muta intr-un plan macro, unul cu mireasma de cafea, Soare cald si tigara ieftina. “Americanii n-au nimic. Tot ce au ei e pe credit. Eu am multe. Nu plang, am decis bine”, zice Marius, care lasa la banci – la nivel de cuplu, putin peste 1.000 de euro pe luna. Ce are mai exact? Un credit ipotecar pentru apartament intr-un ansamblu ok, care va fi gata la inceput de 2010, o chirie rezonabila, o rata la masina si, suprinzator, un cont unde are “niscaiva banuti. Nu se compara cu cat lasam la banci, dar il avem si punem in el”.

De ce nu are nimic impotriva creditarii? Primul raspuns: “MBA-urile”. Spune ca nu avea altfel cum; a investit mai intai in productie, dupa cum ii face placere sa spuna; apoi a venit consumul – adica masinile si casa. Si vacantele si consumul zilnic vin din salarii. “Nu-s multi ca mine. Si eu stiu ca bancile locale sunt tare nesimtite, dar nici nu spun ca nu am avut ce face, desi probabil asa a fost. A fost insa decizii ok.”

E din provincie, si viitoarea consoarta la fel. Familii modeste cum s-ar spune, parinti cu locuri de munca normale, au venit in Bucuresti si bancile i-au ajutat sa… “dracu stie cum m-as descrie. Te simt ce vrei sa spun. Nu-s o poveste de succes, nu am inventat roata. Sunt doar ok. Partea fericita a creditarii.”

–

Mirela este bugetara; 46 de ani, salariu mediu pe economie si multe batai de cap. Nu intelege absolut nimic din toate statisticile; stie doar ca banca, una dintre ele, a lasat-o fara niste bani la salariul din luna asta. Adunate, ratele ei nu sunt enorme; plus ca aflat de conceptul de refinantare. Nu stie termenul insa l-a aplicat deja: s-a imprumutat la o banca ca sa plateasca creditul la alta. Desigur ca s-a imprumutat de o suma mult mai consistenta, dar e pentru casa.

Casa a atras de altfel si overdraftul. Nu mare, insa nu a platit nimic din el. Si cand s-a schimbat furnizorul de platii al salariilor, noul overdraft a fost si mai rotund – 15 salarii. L-a luat imediat, a platit vechiul overdraft (trei salarii) si cu restul… (paranteza: eu simt o mafie; tot felul de institutii de stat schimba bancile prin care se livreaza salariile, pe langa comisioane pentru conducerile institutiilor, fiecare banca vine cu un overdraft si mai mare. Pe care aproape toti si-l consuma imediat. Drame?)

Nu stie daca ii place creditarea. De fapt raspunde mai mereu razand si cu un “lasa-ma maica cu astea”. Are insa credite destule cat sa plateasca avansul pentru un apartament nou cu doua camere; facute doar din consum, un televizor aici, un overdraft acolo, o gresie noua, un overdraft dincolo, o… “La nevoie o sa ma intorc acasa, vindem, luam copilului garsoniera si ne intoarcem acasa”. Adica-n batatura.

Deocamdata are scandaluri casnice. Saptamanale aproape. Care se lasa si cu… ca la romani, nu? O lungeste. In definitiv, dupa cum recunoaste si ea, mai are o optiune: mai face un credit si le plateste pe toate celelalte. Pe principiul “noi sa fim sanatosi!”

——

Evident, numele sunt fictive. Povestile sunt reale, iar ceva imi spune ca numarul Mirelelor este infinit mai mare decat se crede. Si statisticile sunt mereu sterpe.

Faci parte din familie medie. Putini au fost intelectuali, perioada dinainte a permis doar unora; dar nu e tragedie, parintii au fost oameni muncitori la viata lor, au avut si inca au locuri de munca platite rezonabil, nu au fost de la “talpa tarii” – dupa cum spune o colega, iar tu nu poti sa faci un downgrade, nu?

Mai esti si tanar, ai crescut in alta viata, cum ai putea sa preferi muncitorimea in locul biroului tau? Te simti bine cu cei 700 de euro pe care ii castigi aici, fuck it, salariul mediu e de vreo 350, deja castigi dublu, nu ai credite, nu ai nimic. Decat 700 de euro. Si un guler alb.

Cica castiga unii vreo 1.000 – 1.300 prin Spania pe tot felul de nimicuri. O fata imparte fluturasi si cica ia 1.200. Nu ai putea face asta, stiu, nu ai birou. Dar cum ar suna un alt job, de la vanzator la… orice de fapt. Ar fi macar vreo 300 – 500 de euro in plus. Si nu in Spania, asta e pentru manelisti si aia de la “talpa tarii”.

Cum suna un oras mititel si boem peste masura din Franta? Nu ti-ar placea sa te pierzi prin Rotterdam, sau print-un oras de marime medie din Danemarca? Germania e atat de ordonata… Austria are Waldeck, fuck it, 1.200 de euro pe luna pentru 7 ore pe zi; agent de vanzari la o firma de copiatoare sau asistenta la departamentul de aprovizionare a Spar-ului ala nemtesc.

Se gaseste greu de lucru, da, stiu, dar ai putea sa iti faci masterul acolo, ai auzit cat de frumos e in Belgia primavara? Uite, iti iei si jumatatea cu tine. Ce, nu ai? Cu atat mai bine, intr-un an, daca nu iti place, tot ai iesit mult pe plus fata de biroul tau din orasul asta gri si plin de praf. Plus ca te vei indragosti acolo, viata e atat de simpla… Mai ales cu 1.200 de euro pe luna, minim, si gandeste-te si la calitatea vietii, nu trebuie uitate parcurile alea, metroul care te duce oriunde si lipsa cojilor de seminte din scara blocului.

Ce zici? Cat de alb e gulerul tau? Parca ai radacini asa, undeva in trecut, nu? Sunt buni si aia 700 pe luna, de fapt tu ai 1.000, dar tu de dincolo ai 500. Lasa, asa e imediat dupa facultate, o sa cresti. Dar orisicat, tot nu vor fi 1.200 de euro doing nothin’. Iti plac documentele si xcel-urile? Lucrezi 12 ore pe zi pana ajungi o leguma care a uitat cum e sa zambeasca cand primeste flori? 

Si tu visezi la downshifting la 30, nu? Pacat, esti cam tampit daca chiar crezi ca se va intampla asta, dar sa revenim. 1.200 si o brutarie cu oameni amabili la colt. Si un loc de munca care va fi mult mai bine platit – si asta e doar inceputul, dar care nu va suna la fel de bine precum biroul tau. 

De fapt, asta e prima chestie la care trebuie sa te gandesti: cat de mult iti place ca lucrezi in cladirea aia cu geamuri de sticla? 800 nu suna incredibil de bine comparativ cu 1.200 pentru o activitate mult mai putin importanta ca a ta, dar nu-i asa ca 800 suna foarte bine raportat la 350 media tarii? Si la aia care au ramas in orasul de provincie, in spate. Iti place visul asta, jobul suna funcky, sunt 700 de euro, nu ai putea sa o suni pe mama si sa-i zici ca iei 1.400 ca lucrator in Carrefour, chiar daca e intr-unul din cele mai minunate orase din Europa, nu? 

Cam cat de alb crezi ca e gulerul tau? Si de fapt, cam cat de bun crezi ca esti? Ai ajuns usor la 800 in satul balcanic dar nu ar fi o realizare daca ai ajunge la 3.000 acolo unde s-a inventat capitalismul care nu va muri niciodata? Esti indeajuns de bun sa ajungi sus si dincolo? Ce? Nu traiesti pentru munca? Atunci ce dracu cautai aseara in fata calculatorului?

In curand o sa iti apara din senin o pagina pe ecran: o sa fie calendarul de la Google, ca tu ai renuntat demult sa mai numeri. Felicitari! Tocmai ai implinit 30 de ani!

Cum e si normal, se isca un mic scandal cotidian avandu-i ca actori principali pe ea si pe el, cei doi de mai sus. El este vulgar desi nu foloseste termeni specifici, ea este cu bun simt si face uz chiar si de pronume de politete. El e ilogic sau are logica cartierului si a “te scuipt ba daca n-am paru’ la mine!”, ea are un discurs argumentativ si combate replicile adversarului prin tehnici de discurs frumos inlatuite.

Amadoi sunt foarte decisi sa nu piarda, fiecare in stilul sau iar dupa cate minute se poate observa ca unul dintre ei deja da inapoi. Ghici cine? Ea! Si ghici ce inseamna da inapoi? Avand in vedere ca este vorba despre ea, credeti ca ‘a da inapoi’, inseamna a renunta, mai ales avand in vedere cum este el? (si in comparatie cu ea?).

El incepe sa ia avand, incepe sa-si surclaseze net adversarul; deh, stilul de mistocar al mijlocului de transport in comun este destul de greu de contracarat. Nu insa si pentru ea care schimba total stilul de joc, surprinzandu-si adversarul. In momentul in care argumentele erau pe rispite a gasit resursele sa incheie magnific si decisiv lupta, chiar daca nimeni nu-i mai dadea nicio sansa:

- Taci ba dracu de tigan imputit ce esti!!

Hai ba, cititorule, recunoaste: nici tie nu-ti plac tiganii iar de cei infectati cu HIV, eventual care au si SIDA, nici nu trebuie sa mai vorbim. Recunoaste! Te dai cult si ca o parte din Romania care nu se prea gaseste intre granitele statului omonim cand de fapt nu ai stat (poate) niciodata langa o persoana cu SIDA.

Ca de gandit despre cineva ca e un tigan imputit, sigur ai gandit. Toti erau cocalari prosti, nesimtiti infecti, dar cand avea ghinionul sa fie si tigan, desi nu fatis si cu glas tare, undeva intr-un coltisor umbros al mintii tale, ai adaugat in fata frazelor de descriere si ‘tigan’. Macar o data, hai de doua ori, hai ca era o situatie in care aveam dreptate, hai ca nu in ultimii trei ani, cu exceptia saptamanii trecute daca imi amintesc bine cand au venit trei tiganusi insistenti la masa mea sa-mi ceara bani si erau obraznici. 

Iar SIDA… Te dai smecher, iti zic eu, cel mult ai cunoscut pe cineva dar nu a trebuit sa stai cu el/ea zi de zi. Serios acum, try to imagine: la job, are biroul langa al tau, e racit, ’se transmite prin stranut’? Nu ai idee dar mai bine sa te feresti, incepi sa stai cat mai putin pe la birou, te gandesti ca tastatura atrage mii de bacterii si microbi, daca a stranutat cat ai lipsit si tu te stergi la nas intre doua mailuri, daca, daca… Poate nu ai face nimic, dar daca ti-a venit in minte gandul…

Daca ti-a venit, ei bine, ai gresit daca deja ai inceput sa te simti rusinat. Fiindca esti cetatean al unei tari in care:

- 39% dintre romani prefera sa nu lucreze cu o persoana infectata cu HIV sau bolnava de SIDA;

- 40% dintre romani nu ar fi de acord sa aiba vecini seropozitivi;

- o treime dintre concetatenii tai considera ca homosexualitatea ar trebui sanctionata;

- 99% dintre romani considera ca tiganii sunt persoane murdare.

(made by Gallup, eroare +/- 2,8%, mai multe amanunte aici)

Ah, a nu se confunda toleranta cu pomana. Nu de alta, dar daca nu fac generalizari privind un grup social nu inseamna ca nu as spune, de asemenea, multora ca-s niste jegosi, doar ca nu as folosi si ‘tigan’ in exprimarea mea. Si m-am plictisit de sintagme de genul “grup social defavorizat”, la fel cum sunt si interpretate si o parte din rezultatele acestui sondaj.

Recunoasterea unor realitati nu are nicio legatura cu defavorizarea. Iti dau de munca dar tu furi, vreau sa iti dau de munca dar tu preferi sa cersesti si sa iti exploatezi copiii. Nu de alta dar imediat as fi declarat ca fiind xenofob. N-are nicio legatura cu tine ca natie, dar m-am plictisit de toate programele astea pentru indivizi care nu merita nici o cana cu apa sa le dai. Nu ma intereseaza ce esti, roman, tigan, imputit sau nu, mars in ma-ta la munca!

Ah, si ca sa revin, cati dintre voi au citit paragraful care incepe cu “recunoasterea unei realitati” si care se incheie cu exploatarea copiilor gandindu-se la tigani? Bai, ti-am zis, te calmezi? Nu esti singurul, Gallup says so!