Posts tagged ‘reverii’

asta asa, ca sa nu treaca timpul aiurea

Keep this in mind: I can make you dream, you can’t. And that is really sad.

Atat

Tocmai am realizat ca donez anual peste 2000 de euro. Wow, catallin.ro e magnific, sublim si mirific.

Ii voi inalta un bust!

Liftul fara de sfarsit si pisicile invincibile

Deschizi usa liftului si intri. Esti undeva intre etajele patru si sase, cel putin ca inaltime fata de sol. Cand stai in downtown, exista o diferenta intre etajele ca inaltime fata de sol si etajele dupa butoanele liftului. Nu-ti mai amintesti daca ai intrat cu ea in lift sau daca ai gasit-o acolo. Poate era stapana liftului.

Oricum, cert e ca va cunoasteti. Dar esti si foarte comunicativ din fire si chiar daca nu intri des in conversatie cu necunoscuti ai tendinta de a purta o prima discutie perfecta cu cineva necunoscut. Deci s-ar putea la fel de bine sa nu va fi cunoscut inainte. Usile se inchid, butonul de parter se apasa si … liftul isi incepe povestea.

E ca o poveste, cum sunt iubirile de-o vara. Din pacate, traiesc in lumi diferite si niciunul nu are dorinta de a lupta macar un pic; sunt mai bune relatiile spontane incepute intr-o stare de ameteala. Ar putea sa se intalneasca numai in lift, acolo sa fie relatia lor, intre patru, cinci sau sase si parter. Zambesc, rad, spun glume, danseaza, totul in acel spatiu de un metru patrat pana cand unul dintre ei face pacatul suprem si se gandeste cum ar fi sa incerce mai mult – ca timp si spatiu.

Dar nu se poate, doar pe durata unui lift, stii … Ok, cum ar fi atunci ca drumul cu liftul sa nu se mai sfarseasca? Nu ar fi bine. Oricum timpul capatase o alta notiune, povestirile si rasetele se intinsesera deja pe mai mult de zece etaje. Fara ca ei sa observere; pana cand unul a pacatuit si si-a dat seama, incercand in gand si o invitatie la o plimbare in afara liftului. 

Senzatia de reverie se schimba dintr-o data cu un sentiment apasator de panica. Oh, nu! Este clasicul cosmar cu liftul care nu se opreste la parter, ducandu-te in adancuri. In loc sa vezi ultima usa de iesire, incepi sa vezi pamant, intri in pamant si ajungi intr-un final intr-o lume rece, intunecata, cu tot felul de creaturi ciudate, cu mirosuri care ti se intiparesc in memorie stergand mireasma ei si mai ales, mai ales, cu tot felul de voci. 

Incepi sa transpiri panicat; ai vrea sa iesi si tragi repede de usi. E doar pamant acolo, tot felul de straturi de pamant, care se succed cu repeziciune, ai vrea sa dai pumni in ele, in peretii liftului, in orice, dar ramai incremenit tremurand. Noutatea plimbarii de astazi cu liftul este ca, in lumea de dincolo, deplasarea nu se face ca de obicei pe verticala ci pe orizontala. Totul e 3D, imagini din mai multe unghiuri ca transmisiunile cu 17 camere ale meciurilor de Champions League, usile au gratii ca sa vezi mai bine iar personajele secundare isi intra in rol, in afara metru patrat in care te afli.

Iti pastrezi insa calmul si in ciuda peisajului exterior si a unui sentiment de teama pentru propria existenta, ai dorinta nastrusnica de a continua… povestioara din lift. Numai ca ea nu mai zambeste, se uita afara, la fel de incremenita, cu o culoare galbena – albastra in obraji si nu spune nimic, nu schiteaza niciun gest, indiferent ce ai spune. 

Ok, acesta este semnalul magic; e timpul pentru o pauza. Jumatate de cana de cafea, trei tigari, cinci melodii, Crin, ce frumosi sunt crinii, ce imagine ar avea Crin la o masa in Bruxelles comparativ cu predecesorii sai de pe plaiurile mioritice, un pic de EBA – nu, nu e un drog – comentarii dupa egalul Stelei, doua bloguri si o luam de la capat. Al doilea episod se anunta a fi cel putin la fel de interesant. Continue reading ‘Liftul fara de sfarsit si pisicile invincibile’ »