catallin

Astazi vine Mosul. Sau pleaca.  De fapt, cum poti sa pleci daca nici nu ai fost acolo? O noapte aici, o noapte dincolo, trei pe acolo, inca una aici, inca cateva in locul acela, mai treci pe la si inca una la, la dracu, nici nu mai stii unde. De fapt de unde; in noaptea asta pleci, nimic nou in asta. Nici nu ai fost acolo. Read more

Stii ce? Da-te-n ma-ta! Ti-am zis sa nu mai faci oua cu unt in tigaie ca o arzi, nu esti in stare, o chestie atat de banala si tu nu esti in stare!! Auzi? E sapte dimineata, vreau sa beau si eu o cafea ca omul, ‘cineva trebuie sa munceasca in casa asta’, de ce sa am zahar in casa? Eu sunt cel care cica face oua mai bine, este dreptul meu sa imi cumpar zahar! Pai pune-ti zahar in tigaie!!!

Sapte dimineata, dupa primul dus. De acum incolo ma spal eu inaintea ta! Pai sa te trezesti la 5 juma! Dar sa nu te prind ca intri pana nu termin! Ia si tu niste zahar inainte sa ajungi acasa, s-ar putea sa nu intru. Face bine la stomac! Ce tampit esti!! De ce mi-ai pus lamaie in cafia?! Hahahahaa, hai ca ma duc sa imi calc camasa.

Stii ca inca e in masina, nu? Ce?! Nu poti sa intinzi o amarata de camasa? Pe ce vrei sa ti-o intind, nu ai sarma de rufe! Acum vrei si uscator de rufe, am sa-ti pun zahar in el si unt in uscator, funfunfun, ce camasa imi iau? Ai baut ca porcu’ aseara si acum te iei de mine! Dar, ce? Am baut singur? Vaco! Da-te-n ma-ta! Da-te tu!

7:17. Al doilea dus. Uite, hai sa-ti arat. Asa… La ce ma uit? Ce pantalonasi frumosi ai, la ce ora trebuia sa plecam ?… Nu!!! Uita-te la baie, nu la mine! Asa, e o… gresie? Da… Cum ti se pare? Nu ma pricep la culori, la dracu, sunt barbat, stiu doar ca pot sa iau eu zahar cand ma intorc daca… Nu!! Adica, da! Ia-l tu! Si gresia e uscata, asa trebuie sa fie dupa dus! Cum sa nu-ti placa cafiaua acra?

7:45. Daca ai fi o gargarita multicolora in ce tara ti-ar placea sa traiesti? Luxemburg! Ai putea sa ma ajuti, cand eu inchid sus, tu sa inchizi jos. Da, am economisi zece secunde, inca trei minute de la dus, inca doua de la toaleta, renuntam la calcat camasi si o sa avem timp dimineata de doua… cafele! Da, acre, ambele. Fac bine la stomac. Luxemburg zici? Read more

“Da draga, cum vrei tu”, si se aseza pe fotoliu langa calorifer. “Ma incalzesc putin, lasa mosul sa-si traga sufletul langa soba”, o glumita de efect, cum sunt multe in repertoriu, menite sa detensioneze sau sa distraga atentia catre un alt punct. Ea incepe intre timp sa se invarta prin casa, face planuri, pune cumparaturile prin frigider, prin dulapuri, pe unde apuca si el… sta.

Batran? Nu neaparat, sigur insa cu un sentiment amarnic care incepuse sa-l roada exact din momentul asezarii in fotoliu. Penibilul isi face aparitia usor usurel usor. Sa te simti penibil este unul din cele mai groaznice sentimente pentru un barbat. Dar cu adevarat penibil! Groaznic, groaznic! Si apare doar in cateva situatii, trei, poate patru daca ne gandim si la cea in care un barbat isi da seama ca nu isi poate intretine familia si ca nimeni nu da doi bani pe el. Ar mai fi si cea in care tatal tau batran te priveste si-ti zice ca ii este rusine cu tine.

Dar nu era cazul aici. Read more

“Hei, lasa-ma pe mine sa iau VW-ul, te las la birou daca vrei.” Cu o zi in urma il luase el; desi era un Beetle portocaliu care nu prea mergea pentru un barbat, ii placea sa mearga cu el la vale pe langa Academiei. Sau cum naiba o chema pe cladirea aia. Si-au ales impreuna culorile la parchet, si-au vopsit peretii in galben si azuriu, si-au desenat un curcubeu pe cel mai lat perete si si-au luat farfurii si tot felul de ustensile de bucatarie intr-o dupa-amiaza de toamna. 

Au dormit pe saltea vreo doua luni pana au reusit sa se rupa din program si sa desfaca si sa insurubeze si patul. Dupa alte doua luni au gasit un magazin unde imprimau orice cam pe orice si si-au facut doua covorase: pe unul au scris ‘Ella mic” (Beetle-ul) si pe celalalt “Ella mare” (un Opel Astra cu patru usi). Nu aveau nicio legatura cu diferentele de dimensiuni: Astra-ul fusese luat de catre el la trei luni dupa ce se cunoscusera, era in planurile sale oricum, iar Beetle-ul fusese luat cu putin timp inainte de semnarea actelor pentru casa.

Vreo trei ani, pana s-a terminat ansamblul ala “nenorocit” – nenorocit fiindca s-a finalizat la vreo opt luni dupa termenul de predare anuntat initial, Ella mic si cu Ella mare au dormit mai mult despartite, pe unde apucau. Garajul alocat apartamentului celui nou din prea frumosul ansamblu rezidential a fost punctul culminant al relatiei dintre cele doua Ella iar covorasele au fost ca un inel.

Au mers impreuna la mare – unde nu au intrat in nisip caci nu e frumos, au ajuns pe strazi pierdute prin orase ardelenesti, s-au fugarit pe serpentine si s-au intrecut pe Oresund, ajungand amandoua in acelasi timp. Au cutreierat lumea impreuna si asta cu ajutorul unor buni prieteni fara masina. Read more

“Salut, vezi ca am luat eu Volkswagen-ul.” Nici nu trebuia sa ii spuna asta in definitiv, era masina ei, dar le mai inversau intre ele. El avea un Audi si ambele dormeau in acelasi garaj de vreo 16 luni, poate un an si jumatate.

Timp destul, ar zice multi, pentru ca un VW si un Audi sa poata dormi linistite unul langa altul si eventual sa se mai si gandeasca la un lung viitor in fata – unul in care sa isi scorojeasca unul altuia vopseaua pana in ziua casarii unde ar merge tot impreuna.

Probabil ca VW-ul ar fi primul, a avut o viata lunga. A dormit alaturi de toate masinile posibile din lume, doar garajul a ramas acelasi. “Ai avut o idee buna cand ai luat apartamentul; doua locuri de parcare, buna idee.” Ideea fusese alta de fapt dar s-a pierdut undeva pe drum.

La 32 de ani era visul implinit al parintilor: ajunsese o femeie realizata, ansamblu rezidential, masina, job cu importanta si salariu pe masura, o relatie stabila intre doua masini nemtesti, tot ce si-ar dori mai mult o mama dupa o viata lunga. Read more

“Heei, hai la dreapta!” In mod normal, ar fi trebuit sa intre deja in panica. Dar era o dimineata buna; 8:30 AM, super-hipermarket lejer de gol, atmosfera de vacanta, hapiozitate all around.

Primele cinci minute au fost ok. Urmatoarele cinci au fost tot ok. Dupa aceea a inceput sa se plimbe agale prin zona. < Oare cate tipuri de forfecute pot sa existe?!> Tot felul de creme, tifoane si tampoane, in fine, asa  au mai trecut inca cinci minute.

“Hmm, nu ma pot decide”, si de aici devenise evident ca nu este pe drumul cel bun. “Pai care e problema?” “Pai… Uite cate tipuri de diviziuni si subdiviziuni sunt. Plus ca nu inteleg, uite cum se cheama asta: scortisoara!” < Damn, oare ce culoare o avea scortisoara?> si asa au mai trecut inca cinci minute, adaugate la cele cinci printre tampoane si la cele 10 initiale.

De fapt trecusera 21 de minute caci si-a luat si el cele de trebuinta, incercase sa acorde mai mult timp alegerii dar nu reusise nici de aceasta data mai mult de un minut. < Oare greierii sunt aia cu fundul fosforescent? Nu, aia sunt licuricii. Ce gust o avea salata daca pe langa maioneza i-as pune si lapte sa spunem? Si cred ca diseara trebuie sa scriu ceva, in fine… > Read more

“Hai Sabina ca pierdem avionul!!!” Printre mailuri, telefoane, texte si rapoarte citite sau scrise in timpul vacantei au avut si timp sa se si intalneasca. De fapt s-au vazut, ba nu, de fapt s-au ciocnit unul de altul. Si-au adunat lucrurile pe care fiecare le-a scapat pe jos, s-au uitat cateva secunde unul la altul, imaginandu-si o viata intreaga, ochii le-au inceput sa sclipeasca si au spus amandoi – aproape in acelasi timp: “Scuza-ma, pierd avionul”.

Din intamplare, amandoi pierdeau acelasi avion. El si-a dat primul seama, desi ea era imediat in spatele lui si ar fi trebuit sa il vada; alergau spre aceeasi poarta unde astepta cuminte acelasi avion iar el a simtit-o in spate cum il prindea din urma. Si ca intrunirea sa fie absolut perfecta, avionul nu era inspre casa niciunuia dintre ei – nu ca ar mai fi siguri unde este aceasta.

La coborare au avut amandoi timp sa faca schimb de numere de telefon si de zambete; si cam atat. Dupa cateva ore s-au sunat si seara se plimbau cu un vaporas pe unul din cele mai frumoase rauri dupa cladirile si monumentele de pe mal. Totul picase la tanc, au urmat doua saptamani sclipitoare iar la final, la fel de “pe fuga”, un “te sun maine!” Read more

“Buna, hai ca nu pot vorbi acum, te sun in 5. Bisous” si tranteste telefonul pe birou, rasturnand paharul cu apa pe tastatura. Neindemanatica, ce sa-i fac; trasatura de baza bursucareasca, nu vrea sa admita. Secunda cat paharul s-a inclinat a durat cat o vesnicie, nici nu apucase apa sa atinga tastele ca a urma un “gatu’ ma-sii” printre dinti si a tasnit in cautarea unor servetele.

Se apuca de sters tastele frenetic agitand cele opt pagini deschise pe desktop plus trei mailuri pe care le scria cand suna telefonul. “Da, apa pe tastatura, vorbim in cinci, bisous”, si incepe sa click-uiasca pierduta pe cinci pagini de net, aducandu-si aminte si de mailuri; se apuca in graba sa scrie la unul, nu inainte de vreo trei refresh in outbox.

“Da! Iau eu apa!! Ce? Uff, nu pot sa iti spun acum cand ne vedem disiara; te sun cand ies sa fumez”. Ghinionul lui, au urmat doua mailuri, alte trei noi deschise, si ghici ce? Cand s-a dus afara, s-a pus pe tastat din nou; she’s a little business women, si-a luat blackberry ca toate domnisoarele firave imbracate cu bun simt care tin o caramida in geanta.

“Cine? Kravitz e un libidinos pentru fetite de liceu!” si se ridica din randul de birouri pentru a purta o convorbire care cerea liniste imprejur. Business, nimic mai mult – stabilea o intalnire. « Bun, am stabilit-o si pe asta la 21; la cat trebuia sa ma vad cu.. » “Ah, hai ca te sun eu in… De fapt bine ca m-ai sunat, la cat ne vedem? 21? Ok, bisous, ne vedem disiara. Si vezi ca am o supriza pentru tine!” Read more

Dimineata. 7, 8, 9 maxim. Cafia, trei melodii si multa confuzie magica. Se ridica rapid din pat si incearca din rasputeri sa nu se loveasca de usa de la sifonier, are deja destule vanatai de la ea. Cateodata mai agata si un picior de scaun in drum spre baie unde zaboveste pentru putin timp.

Fuge apoi la ibric, din care isi pune o cana; orice dimineata incepe cu o cafia de exceptie, nu? Rece neaparat. Nu de alta, dar nici dupa atata amar de vreme nu a invatat sa faca cafia, are alte calitati.

In fine, in dimineata asta a facut una din chestiile alea haioase pe care le face mereu, dupa care se uita cu nedumerire in jur incercand sa isi dea seama unde naiba e problema. Dupa ce a ascultat aceeasi melodie de vreo patru ori – nu mai tin minte exact ce, cred ca era American Dream de la Jakatta, si-a dat seama ca nu are haine curate. S-a ridicat in viteza de pe scaun, a aruncat ceva in masina de spalat, a invartit butoanele si s-a intors tot in graba, nu inainte de a scrasni printre dinti ca inca nu si-a terminat cafiaua si ca vorbim mai incolo. “Un pic mai incolo.”

Desigur ca a uitat si s-a dus la dus. La un moment dat tipa: se trezise cu apa fiarta si murdara pe picioare. Ce sa-i fac eu, mereu uita ca masina de spalat are furtunul de scurgere in cada; am economisit spatiu, la naiba, parca e prima oara cand intra in baia aia.

Are multe momente dintr-aceastea magice, chiar cred ca sunt magice. Spalatul pe dinti cu sampon este o banalitate. Intr-o zi, a mers la dus cu ochelarii pe nas – ii poarta cateodata cand sta la calculator, si la un moment dat se intreba de ce ii curge apa diferit pe cap. Aveai inca ochelarii pe nas…

Altadata, de curand cred, dupa ce s-a spalat, iese in viteza din baie stergandu-se si in timp ce se stergea si pe cap zice cu mirare: “Ce dracu? De ce se simte diferit?!” “Vezi ca nu te-ai clatit…” Si tot felul de intamplari legate de dus, de genul intrat cu sosetele in cada sau spalat pe par cu spuma mea de ras. La tubul de sampon curge, la cel de spuma apesi…

Memorabila este si faza aia de la metrou, am sa ii aduc aminte mereu de ea, am ras cu spasme atunci. Vine metroul, in viteza, scos portofelul, scos jucaria, infipt in viteza in masinuta verde de taxat cartele… “Nu intra, ce ma-sa?!” Mai incerci o data, nu? Se intampla adesea, mai dai pe langa. Nici a doua oara nu merge, hai si a treia oara, metroul e inca acolo, “hai azi!”… Si dupa a treia incercare vine un “futu-i” printre dinti… Incerca cu cardul de la banca…. Nu imi amintesc sa fi zambit ca atunci in ultima vreme. Chiar cred ca este magie, o cred cat pot eu de tare.

Hei, hai sa o luam p-acolo, hai sa alergam, trece racoarea mai repede, uite, ia o gura de la mine. Da, e tare, nu-i nimic, nici nu o sa simti de la frig. Uite, in casa asta galbena a stat o prietena care venise cu bursa. Si cinci strazi mai incolo e un loc de unde iti poti lua paine calda dimineata. Deschide la noua, la 11 sunt deja sute de oameni pe strazi, o sa ne plimbam agale cu o cafia aburinda, o sa vezi.

“because maybeee, you’re gonna be the one that saveees meee” in fiecare noapte dansez si cant, in timp ajungi sa iti faci macar cativa zeci de amici dar nu e deloc necesar sa ii cunosti. Ne oprim, dansam, cantam o melodie la chitara, ne intrebam de sanatate si cu unii ne intalnim a doua zi pe mal la Nyhavn.

Nu ne-am pierdut, relax, uite, se face lumina deja, e trei juma, uff, si nici n-am apucat sa te duc unde a locuit Hans. Este tare frumos acolo, sunt zeci de barcute si pe margine sunt numai case colorate. O sa luam o barca mai incolo si o sa vaslim si pana la Mica Sirena, putem sa luam doua biciclete si sa mergem pana la Parlament.

Iar seara o sa te duc la o piata de flori, au cei mai frumosi trandafiri din tot Nordul! O sa avem timp pentru toate, o sa vezi, este vara, e racoare si zilele sunt nesfarsite aici…