Masinuta s-a imprietenit cu motocicleta. Erau singurele jucarii cu roti pe care le aveam. Era o zi calduroasa de toamna si mama m-a luat la piata cu ea. Si la piata erau niste oameni care imparteau masinute. Eu am prins una verde, din cauciuc. Cu roti mari de tot, negre. Si ma jucam cu ea si cu motocicleta. Motocicleta avea de asemenea roti mari, de unde rezulta ca prima masina a lui catallin.ro va fi un tanc! In fine, a fost ultima toamna frumoasa din acel deceniu. Toamna lui ‘88.

Desi ma faceam deja un catallin.ro mare, mai eram carat pe sus. Mai ales cand stateai la coada iarna cate patru – cinci ore ca sa iei cateva pulpe nenorocite de pui. Si atunci scoti la inaintare arma suprema: “Am copil in brate, va fi un star!! Lasati-ma sa trec!”. Asa incepea 1989, dupa ce cu un an inainte fusesem la Amara cu tata si la Covasna cu mama. Parte a programului de concedii minunate oferite de sistem,

In noul an nu am mers decat la bunica in Colentina. Cu minunatul tramvai 1, cred ca mai exista si acum. Va inchipuiti? 1, e primul, prima linie din oras si prima din Capitala, din tara, din galaxie, din recesiune. Si imi placea la nebunie troleul mic, fara burduf. Dar cred ca am mai zis asta. Anul acela este vag in amintiri, creierul sterge chestiile neplacuta, nu?

Nu aveam brad, nu aveam masina, aveam un televizor alb-negru facut din piesele altor patru, iarna se puneau pe balcon cateva suluri de salam trecute prin faina si iesea un salam mai bun decat Sibiul de astazi din hipermarket, nu aveam baloane dar tata umfla prezervative – nu intrebati de unde erau alea, in alt episod – nu aveam mingie dar avea un baiat din cartier sau bagam cartofi intr-un ciorap si tot asa …

Mama ma mai tachineaza si acum. Imi zice ca-s comunist in adancul sufletului meu de catallin.ro, singurul ei argument fiind acela ca atunci cand aparea conducatorul la televizor eu ziceam scurt un “tata” si picam imediat intr-un somn adanc. Desigur, eu zic ca de pe atunci nu-mi placea limbajul de lemn si pierderea de timp. Parca imi amintesc o imagine cu el de la televizor; cam atat in materie de TV. Si inca o imagine cu mine pe masa in timp ce cineva, mama probabil, imi schimba hainutele. Si gata cu comunismul. Si cu doza de personal pe care mi-o cerea doamna dintr-un post precedent.

Pentru fanele de 20 de ani care vor implini in curand 23 de ani, dar si pentru altii, cateva amintiri din epoca de aur. 

PS: Si fiindca stiu ca o buna parte dintre voi nu cititi prea des bloguri, luati va rog si o doza fabuloasa de criza romaneasca. Fii mai bine optimist!

Zis si facut. Calitati native de comunicare, persuasiune din plin, minunat, hai sa barbatie minunat catallin.ro cel mai minunat. Si uite asa se intoarce in Berceni in cautare de copac. Cam putini, cam recesiune, cam minunat dar hai sa negociem. Doar trei locuri cu brazi? Hmmm, nu e bine. Primul loc: zece oi bursuci copacul cel mai mic, 20 de oi bursuci copacul cel mai minunat care nu era minunat. Intre timp, in spate un busuc si o geanta de laptop. Deci e recesiune, fara doi metri minunati bursucaresti de 20 de oi.

Locul doi. Catallin: cat … ? 15 oi! Hmmm…. stiti, e Ajun, o sa prindeti cu ei aici aniversarea de cinci ani a proaspatului copilas botezat al lui Silviu Prigoana (??!). Tanti cu seminte intre dinti: Haidi ba, las’te, marca banu’ ca e ultimul. Multumesc, mergem la locul trei. Epuizat dupa cumparaturi pe 24 decembrie (pont: in timp ce tot poporul se omoara in Unirea, MediaGalaxy si Car4, magazinul de pe strada mea care ii poarta si numele este gol) se indreapta direct catre unul mic; vazuse el la televizor ca a venit vremea celor mici. Opt dinozauri pufosi, batem palma, legam, mandru catallin.ro, super barbatie anul asta dar mai timid asa, e … criza (?!!)

Intra pe usa casei parintesti din Berceni si familia sare: a venit moooooosuuuuul. Mdea… Revenind, obisnuiti cu anii anteriori, au sarit. Si din saritura in saritura au depasit in aer si copacul cel pitic. Catallin : Stiti… va uitati la televizor ? Ati auzit de termenul de ‘criza’ ? Cerul e limita, tavanul se atinge de pe un scaunel! N-a fost bine deloc dragilor, deloc!

Fiindca vedeti dumnevoastra, astepti uneori saptamani bune sa dovedesti, sa ajungi acasa cu cadouri, cu copacul minunat cu nipluri de 13 sau alte tampenii si astia din casa… cel mai barbat dintre catallin.ro barbati. Deci sa mai mergem la cumparaturi, mai luam porci si alcool, asa o sa trecem mai usor si peste chinul montatului. Si cumperi, si cumperi, si plase, vreo trei asa arhipline, dai sa iesi din frumosul magazin cu porci si alcool si impingi usa cu piciorul, pui umarul, te descurci, plasele nu sunt chiar atat de grele si imediat apare pe marginea usii o mana. De domnisoara, firava, draguta, voce cristalina, ‘dar va rog, domnule Catallin, aveti plase, sa va ajut cu usa.

Vede omul ca minunata domnisoara, probabil cu copac mai minunat, are un… copil cu ea. Deci e mama. Si spui in consecinta ‘doamna, va rog, poftiti dumneavoastra’, in timp ce iti lipesti ceafa de geam pentru a trece doamna cu prichindelul. Numai ca doamna sterge pe jos cu barbatia ta de barbat care cumperi porci si alcool pentru familie si ‘insist, sigur aveti nevoie de ajutor’. Daaaa, sigur asta micul este al dumnevoastra?! Dar e Ajun, sa trecem peste.

Deja incep sa-ti tremure mainile. De nervi desigur, nicio legatura cu greutatea porcilor, s-a stabilit mai sus ca erau ok cele trei plase. Si dai un telefon. Ca sa primesti o recunoastere in direct a meritelor de pe tot parcursul anului, incununate, minunat, cum altfel?!, la final de an. Si vocea feminina de la capatul firului de satelit ‘cum?!! Ai dat atat pe piticul cel mic?’ Desigur, in prealabil mi se povestise cum a carat ditai bradul 20 de metri, craci de craci, tulpina de sequoia, ditai cararea parcurs de doua statii de tramvai cu un copilas mic de cealalta mana. In timp ce eu, cel mai catallin.ro dintre toti catallin.ro din lumea asta larga, am carat doar jumatate de statie cu un laptop usor in spate… Nu a mers discursul cu ‘eu stau in zona de highlife a Berceniului, tu stai intr-o zona mai slab cotata a cartierului – caci vocea este printre altele o ex-vecina de cartier, la tine sunt mai ieftini, eu nu sunt …

Da! Stiu! Ajung acasa, urc bradul in suport, doua surubelnite, o stinghie sub coltul stang al suportului, globuri, lucruri, treburi, bomboane, suluri de salam Victoria ca sa-mi aduca aminte de casa si la final… Porc porc barbatie minunat alcool!  Si dupa aceea catallin.ro scrie rapid ceva pentru blog, le doreste cititorilor multa ceva ce isi doresc ei, ii reasigura de aprecierea sa, mai bea o sticla si adoarme. Sub brad. Care e pe scaun. Deci sub scaun.

Gata cu particica de economie, trecem la lucruri si chestiuni serioase. Vedeti dumneavoastra, contextul financiar-bancar-psihotic mondial aduce paradoxuri: oamenii mor mai putin! ) Adio mancare pentru popa, banii pentru gropari se transforma in lopeti si o mana de ajutor,  botezurile s-au rarit de ani buni iar parastasurile se fac in cerc restrans, sarind prea curatul parinte de la biserica dintre blocuri.

Tot la context, catallin.ro traieste crize tumultoase. Si foloseste limbaj de specialitate, atat din punct de vedere economic cat si cu termeni licentiosi. Mai pe romaneste, ma @#%!!#$% in ea de criza ca m-am plictisit. Sau enervat. Bun, acesta fiind contextul, putem trece la povestioara.

A fost o sambata de pomina. Animale prajite, valuri de alcool, trupuri asudate si miscari lascive, licori colorate cu multe grade, frig si fum caci in alte tari unele vicii nu sunt permise in spatii publice, si multe, multe altele. O incununare a unui an lung. Cel mai lung din ultimii 24. Si astfel am ajuns in zig zag inspre casuta.

M-am trezit dimineata, duminica, murdar. Foarte murdar, se adunasera prea mult. M-am spalat cu trei randuri de gel dar nimic! Inclusiv dupa urechi, tot nimic! Si cum eram la mine acasa, in tara protestantismului, am zis ca a venit vremea sa pun unele lucruri in ordine. In viata mea. Acolo, la ea. Asa ca m-am imbracat frumos, o camasa curata si varata bine in pantaloni, proaspat ras si cu un sacou la final. Am luat-o pe Luft de brat si am pornit sa dam socoteala. La biserica din cartier.

Cum mersul la biserica este o parada, am ales sa parcurgem drumul pe jos; vreo trei statii. Sau doua. Oricum, frig domn’le la nordicii astia! Case caramizii, curatenie pe jos, tancuri putine pe strazi dar frig, frig. Si mergem si mergem si mergem si mergem de incepuse catallin.ro sa se gandeasca l caldurica primitorului locas de cult. Intr-un sfarsit, vedem partea din spate a cladirii, aveam si aparatul foto la noi, sa faca catallin.ro poze sa ii arate mamei sale; poza cu biserica, acasa la ea. Urmeaza poza din lateral

Priviti si dumnevoastra cat de frumoasa este! Deja simteam ca mi se inalta inimioara, auzeam sunet de orga, miroasea a ceva – sfant, desigur, bancutele care sa odihneasca picioarele pelerinilor obositi de trei statii sau doua de autobuz, ce sa mai … O lungim inutil, era vremea sa punem ordine in … ordine cum va spuneam.

Si trecem noi, lipa – lipa dupa cum zicea o bunica sau cineva – din familie oricum, spre intrarea in frumoasa biserica. Care, apropo, are un turn, pac – pac, doua poze, trei puncte, sa vada mama poza cu frumoasa biserica. Si mai apoi, curatenia de toamna. Ajungem noi in fata cladirii, catallin.ro da sa intre si se opinteste la … intrare, desigur.

Adica in fata portii de fier, caci biserica noastra are si poarta domn’le. Moment in care catallin.ro incepe sa se gandeasca la cate licori a servit cu o seara in urma si mai ales la cat de mult dureaza efectul acestora. Nu de alta, dar priviti si voi dragii mei ce scria pe placuta din fata bisericii!

Ce?!! Adica … ce?!! Evident, inainte de a intreba si a treia oara, de aceasta data cu voce tare, catallin.ro a inceput sa teasa scenarii: o ceata de domnisoare a atacat frumoasa biserica si dupa o lupta crancena cu preotii, au pus stapanire pe ea; si pe ei. Un mare producator de alcool, whisky neaparat, a incheiat un parteneriat cu biserica si fiecare bancuta este dotata cu un mic sertaras de unde poti sa iei. Licori sa iti mai dregi vocea pentru melodii. Sau o cireada (astia se aduna in cirezi?) de porci cu dioxina a mancat vechea placuta cu numele catedralei si nu au gasit nimic altceva pentru a o inlocui; sau all the emo kids au lipit abtibilduri cu inscriptia de mai sus. Si tot asa – bine, mai erau si scenarii mai porcoase, ca tot vorbeam de ei, dar nu e frumos …

“Ce?!!” intreb eu pe Luft. “Stii ca e un club, nu?” Doamne ce tara! Ce stat! Ce oameni! Ce efecte are criza! S-a vandut biserica domn’le! Unde s-a mai auzit asa ceva, au venit unii si au cumparat biserica si acum e un club de noapte acolo. Au facut si amenajari interioare, luati de priviti daca nu il credeti pe catallin.ro. Nu am aflat pretul tranzactiei, nici alti indicatori financiari. Nici in biserica nu am mai fost; nici in club, nu am putut. A ramas ca mai facem un dus la intoarcere.

Oare cum ar arata un Fornetti intr-o biserica? 200 de grame, cu coliva va rog! Ce oameni dar ce criza …

Kinky? Strategie editoriala de a da click mai departe sau de a imbraca un subiect in tendinte sexuale? If you think so, well… you’re wrong, nici nu iti inchipui ce poate mintea omului in general si a lui catallin.ro in particular. Eu imi exprim pur si simplu o dorinta simpla, o foame (lust) si eventual o nedumerire.

Pai cum fratitulici? Am ajuns un catallin.ro aspirational ca sa fiu nevoit sa ma trezesc la 6AM? Irelevant ca sunt matinal de felul meu, nu imi place ce am ajuns sa fac!! Dar fie! Ma trezesc la 6 si ma duc agale si imprastiat inspre bucatarie. Baie mai intai, cafia, cana, balcon, Calea Victoriei.

Liniste, 6:10 AM, copaci, masini putine pe sosea, melo (nu conteaza care, nu ai sa ghicesti) si cafia. Pai cum fratitulici? Am ajuns aici incat sa nu pot sa stau si eu ca omu’ in chiloti si intr-un tricou larg cat se poate de relaxat la o cafia de diminiata? Ei comedie ca asta!!! Si se pare ca ea are o problema si ma ademeneste zilnic cu rosiile sale.

Initial era 8AM, am devansat la 7, ea de asemenea, ok, fie, vriau doar o cafia, e dreptul meu, ma scol maine la 6!! Sa vad ce ai sa mai faci! Ei bine, si-a gasit ce sa faca si eu tot cu rosiile ei in fata mea am ajuns, gandindu-ma la banana mea pe care, sincer, as schimba-o oricand pentru… Asa ca am actionat!

Flamand fiind, cu gandul la frigiderul meu aglomerat pe alocuri cu niste pastrama, salam, branza topita, tot felul de sosuri, alcool si o banana, am zis ca trebuie sa fac ceva. Doamna, caci este o distinsa doamna (are peste 60 de ani), intrecuse orice masura de mai multe zile deja. Eu stau linistit cu o banana in frigider si alte maruntisuri – puse strategic ca sa imi impresioneze fanele si persoanele dragi (sau persoanele dragi si fanele) venite in vizita in timp ce doamna de care va povesteam…

Acum e 22:15. Tocmai vin de la o plimbare sumara (din punct de vedere al uniformei subsemnatului) pe balcon, o plimbare plina de noxe Lucky), si doamna a tinut inca o data sa isi etaleze rosiile. E singurul apartament pe care il vad perfect de pe balcon, ii vad de fapt doar bucataria. Si la 22, la 22:30, la 23:30 si cateodata chiar si dupa 12 (ca sa nu mai vorbesc de alte ore din timpul diminetilor mele confuze), doamna se duce sa isi aranjeze lucrurile din frigider.

Are un fridider mare, de 1,80, plin – spre deosebire de al meu!!! Salivez la mai multe lucruri din acel frigider, fructe, pepeni, oua, par a fi tot felul de oale si de bunatati, insa in acest moment – ca si in zilele precedente de altfel, mi-am dorit in mod special rosiile. Asa ca am decis sa fac ceva. Aveam o banana pe care nu dadeam si nu as da nici acum doi bani (am papat-o intre timp) si visam la vreo… trei rosii? E o rata buna de schimb – speram eu.

Tind sa cred ca este deja evident ca nu am obtinut nimic. M-am dus astazi dimineata la usa doamnei, dorind sa… ii propun un schimb. Am batut, a raspuns si eu… “Nu va suparati, as dori sa va intreb….” <Cacat, gaina batrana nu face nimic, m-am pierdut>, moment in care cu o stapanire incredibila de sine am rostit perfect cele sase cuvinte: “… daca dumnevoastra tineti cartea de imobil”.

Spre enorma mea surprindere, a raspuns “da”. Care dracu erau sansele?!!? Totul s-ar fi terminat acolo, ma duceam linistit in drumul meu si siara mi-as fi dat cu chieciap pe banana si as fi visat la o rosie macar. Am tras aer adanc in piept, mi-am revazut ultimii doi ani din viata, mi-am imaginat-o pe Andra spunandu-i “DA!” lui Maruta si am continuat: “Eu ce pot face ca sa ma trec in ea?”

Minte tanara si agera, deja mi-a venit in gand ideea nastrusnica potrivit careia doamna mi-ar fi spus ca trebuie sa ii dau o banana, si ca bonus, pe langa trecerea in cartea de imobil, as fi primit si cinci rosii. “Pai… Sa imi lasati va rog datele dumnevoastra. La cutia postala”. 

Banana nu a avut deloc gust de rosie. Ma asteapta un mustar si dupa aceea ma voi duce la intrunirea mea obisnuita cu bunatatile din frigiderul vecinei. Pentru cei/cele care doresc sa il ajute pe catallin.ro si nu vin/trec de testul preliminar din cadrul concursului “vreau sa gatesc MAGICPAPA pentru catallin.ro”, va rog sa aveti in vedere contul RON987654738290-2394876538, sucursala bancii austriece care mi-a acordat recent un imprumut in moneda nationala cu un DAE nesimtit de peste 30%.

Va foarte multumesc si va doresc sincer sa mancati astazi cele mai bune rosii din aceasta vara! 

Era mic domn’le, ce sa o mai lungim. Marea majoritate – toate pentru mine in acel moment precar al existentei personale, erau cu burduf, 74 era singura linie care avea un model de troleibuz de dimensiuni mici – no burduf at all. Era mic si tare simpatic pentru mintea mea puerila – nu mai tin minte ce culori erau pe vrumuri, probabil galben sau rosu, si ma plimbam cu el doar din acest motiv – era mic.

Obisnuiam sa il iau pana la un unchi care sta in cartier. Frumos cartier de altfel, nu am inteles de unde imaginea de low-cost atasata de sudului in general si Berceniului in special, ia sa fac eu o categorie speciala, pe termen mediu vom imbunati imaginea sa! Nu de alta, dar am vreo doua hectare de teren si vreau sa fac ceva cu ele

In 74 mi-a zambit prima fata. M-am oferit sa ii dau o inghetata, aveam restul de la niste cumparaturi pe care trebuia sa le fac; mergeam de placere la piata, imi placeau mirosurile si toate culorile legumelor si mama ma mai lasa sa ma duc singur pana la piata si sa iau chestii marunte, doua rosii, trei ardei si o salata. Tanara domnita a acceptat invitatia insa persoana cu care era nu a lasat-o; am intrat in depresie, una din primele si de nervi l-am luat pe 73 intr-o zi.

Mi-a trecut insa repede si m-am intors la prima dragoste. Mergeam in fata, imi placea sa imi imaginez ca sunt soferul, de fapt, inainte de teatru sau ziaristica, mi-am dorit sa fiu sofer de autobuz in Bucuresti – asta a fost un fel de “astronaut” pentru mine. Frumoasa viata prin geamul unui troleu: sunele facute de captatoare la trecerea peste intersectiile liniilor de contact, ritmul molcom de miscare, sunetele facute de motor, totul duce la o idee de molcom, romatic chiar.

In acest context, ar fi trebuit sa privesc cu nemarginita bucurie noile linii de troleu trase pe Calea Vacaresti. Am auzit stirea prin somn in urma cu cateva luni, la un radio care nu prea le are cu stirile, si am zis ca e o gluma. Well… not. Veneam cu masina dinspre centru si am vazut liniile, pe Tineretului parca nu erau, dar pe C.Vacaresti sunt.

Ideea e ca va exista o linie de troleibuz intre Piata Sudului si Unirii, ulterior Piata Romana. Zonele sunt acum unite prin linie de metrou, linie directa, care merge foarte rapid. In plus, exista doua linii de autobuz intre Berceni si Unirii plus ex-expresul 783 pana la Piata Victoriei. Troleibuzul merge mai lent si traseul (mai ales Tineretului si de la Unirii la Romana) este destul de sugrumat de trafic. O tampenie? Troleibuzul este nepoluant, s-ar putea sa fie insa mai scump din punct de vedere al costurile de intretinere si carburanti.

Oricum, presimt plimbari linistite spre Berceni, la 20 siara, scaldate in multa inghetata.

Ma uit in jurul meu. Oare asa ar fi urmatorele 12 luni? “Auzi? Psssst! Bai George, ce &^*£* mamiii, zi-mi si mie frate, ce dracu e la 4?!!.” Damn, erau frati… La punctul 4 era ceva cu trei cercuri, unul avea jumatatea din stanga hasurata, al doilea pe cea din dreapta iar al treilea tot pe cea din dreapta si intrebarea era «care dintre cele trei cercuri se aseamana».

M-am calmat, am trecut peste momentul respectiv si am ajuns undeva in jur de 40 cand nenea a strigat STOP! Am pus pixul pe masa si am iesit mandru de mine. Nu, nu mergeam la armata caci eram student, dar “ii facusem“ eu pe ex prietenii din scoala generala al caror nume de familie incepea cu aceeasi litera ca al meu.

Toate bune si frumoase, era oarecum evident sa scot un punctaj bun. De fapt, tot timpul mi-a placut sa ma intrec. Da cititorule, am o obsesie pentru clasamente, intreceri imbecile si tot felul de masuratori. Si nu, faza aia cu baietii care merg la baie in liceu se face doar atunci si eu am fost intr-o clasa de fete.

Cine are cele mai colorate sosete (raspuns: o domnisoara de la care mi-au ramas o duzina; dupa o vreme s-au uzat dar ghici cine isi lua mai nou sosete in dungi! Mama!! )) ), cine musca un bec aflat la doi metri inaltime (recomandare pentru curiosi), cine sare de mai sus intr-o chestie mai mult sau mai putin moale (fan, zapada etc), cine, cine, cine…

Acum vreo doi ani jumatate am descoperit testul IQ-ului, eram cu un prieten smart si am cautat noi pana am gasit “el testo”. Naiba mai stie cum il chema, dar ne-am facut si noi testele, au durat ceva; eu am scos un 124 iar el un 125. Da, “m-a facut”, dar cum eram sigur ca el era f smart, m-am simtit bine ca eram in zona. Plus ca media este pe la 85-95, deci woa! can I like get me a shaorma or… something?

Mai adaugam si chestii ceva mai serioase si importante in viata si avem un catallin.ro aspirational ) Plus ca am aflat ca sunt nascut in aceeasi zodie cu Mircea Cartarescu, really wannable, eu, nu Mircea! Asa, deci totul a mers struna pana de curand cand am aflat ca…Shakira are 140.

Nu mai sunt foarte multe de spus… Sunt nervos si profund dezamagit de mine, ma razvratesc, ma simt obosit si ma gandesc la o pauza. Ma simt murdar si ma gandesc la un dus si nervos fiind ma gandesc la un Dove cu laptic si vitamine sau la un Nivea Cashmere Moments. Lapticul va spala pacatele iar vitaminele fac bine, vine iarna.