Posts tagged ‘povestiri’

o gluma proasta : )

pe vremea cand catallin.ro era un ziarist mic mic dupa normele sociale dar si cele ale breslei (asta fiindca el, ca si Lady Gaga, s-a nascut deja mare), colegii sai plecau in deplasari peste mari si tari. Lansari de produse pe plan global, conferinte internationale ale unor giganti din varii domenii, companii aproape inexistente la noi care doreau sa se laude cu ce facusera prin alte parti … Chestii de genul.

catallin.ro nu dorea sa plece neaparat si el dar avea, ca si acum, un stil mai ciudat de a face glume. De genul: “ce? pleci in Cehia/UK/Olanda/Germania/Franta etc? Ce mi-as dori sa plec si eu … Dar pe mine nu ma invita nimeni … Nu merit … Eh, important e sa te simti tu bine, daca tu te simti bine, noi vom fi OK … Macar adu si tu un magnetel, sa ma simt si eu un pic bine … ”

D-abia mutat in propria casa, frigiderul era liber de orice aratare colorata si lipicioasa. Nu cred ca ii uram dar cu siguranta nu aveam o pasiune pentru magnetei. Una peste alta, eu tot continuam cu glumele si am continuat si am continuat si inca o am si … Dupa aproape patru ani, m-am pricopsit cu ce vedeti mai jos + inca cativa adaugati dupa. Lasati toate fanele magneteilor la mine!

IMG-20120731-00673

Amintiri din epoca de aur

Vrum, vrrruuum! Si nu era avion, era o masina. De unde avion? Bine ca aveam si masina. Si mai era si primita cadou! Cum sa nu apreciezi cadourile pe timp de recesiune? Caci asta se intampla atunci, recesiune non-stop, nu ca astazi. A fost totusi o toamna frumoasa.

Masinuta s-a imprietenit cu motocicleta. Erau singurele jucarii cu roti pe care le aveam. Era o zi calduroasa de toamna si mama m-a luat la piata cu ea. Si la piata erau niste oameni care imparteau masinute. Eu am prins una verde, din cauciuc. Cu roti mari de tot, negre. Si ma jucam cu ea si cu motocicleta. Motocicleta avea de asemenea roti mari, de unde rezulta ca prima masina a lui catallin.ro va fi un tanc! In fine, a fost ultima toamna frumoasa din acel deceniu. Toamna lui ’88. Continue reading ‘Amintiri din epoca de aur’ »

Barbatia de sub brad

Minunat, se duce anul, minunat, ce perioada mai buna de a iti dovedi barbatia, minunat, cu toporul te duci in padure si aduci casei un copac, minunat, taiem, barbatie, Craciun, catallin.ro, cel mai barbat dintre toti catallin.ro din lumea asta larga.

Zis si facut. Calitati native de comunicare, persuasiune din plin, minunat, hai sa barbatie minunat catallin.ro cel mai minunat. Si uite asa se intoarce in Berceni in cautare de copac. Cam putini, cam recesiune, cam minunat dar hai sa negociem. Doar trei locuri cu brazi? Hmmm, nu e bine. Primul loc: zece oi bursuci copacul cel mai mic, 20 de oi bursuci copacul cel mai minunat care nu era minunat. Intre timp, in spate un busuc si o geanta de laptop. Deci e recesiune, fara doi metri minunati bursucaresti de 20 de oi.

Locul doi. Catallin: cat … ? 15 oi! Hmmm…. stiti, e Ajun, o sa prindeti cu ei aici aniversarea de cinci ani a proaspatului copilas botezat al lui Silviu Prigoana (??!). Tanti cu seminte intre dinti: Haidi ba, las’te, marca banu’ ca e ultimul. Multumesc, mergem la locul trei. Epuizat dupa cumparaturi pe 24 decembrie (pont: in timp ce tot poporul se omoara in Unirea, MediaGalaxy si Car4, magazinul de pe strada mea care ii poarta si numele este gol) se indreapta direct catre unul mic; vazuse el la televizor ca a venit vremea celor mici. Opt dinozauri pufosi, batem palma, legam, mandru catallin.ro, super barbatie anul asta dar mai timid asa, e … criza (?!!)

Intra pe usa casei parintesti din Berceni si familia sare: a venit moooooosuuuuul. Mdea… Revenind, obisnuiti cu anii anteriori, au sarit. Si din saritura in saritura au depasit in aer si copacul cel pitic. Catallin : Stiti… va uitati la televizor ? Ati auzit de termenul de ‘criza’ ? Cerul e limita, tavanul se atinge de pe un scaunel! N-a fost bine deloc dragilor, deloc! Continue reading ‘Barbatia de sub brad’ »

Criza loveste Biserica!

Sau doar o biserica dar nu asta este important. Criza de care auzim peste tot incepe deja sa isi arate efectele; pe langa cele logice, de genul fabricilor inchise in lipsa comenzilor din alte tari, dar si a celor total @#%^^#@ de genul companiilor care merg cu marje de profit de +30% iar 2009 va fi la fel si totusi trambiteaza criza (caci deh, da bine sa nu cresti salariile), avem o noua categorie de afectati! Biserica.

Gata cu particica de economie, trecem la lucruri si chestiuni serioase. Vedeti dumneavoastra, contextul financiar-bancar-psihotic mondial aduce paradoxuri: oamenii mor mai putin! :)) Adio mancare pentru popa, banii pentru gropari se transforma in lopeti si o mana de ajutor,  botezurile s-au rarit de ani buni iar parastasurile se fac in cerc restrans, sarind prea curatul parinte de la biserica dintre blocuri.

Tot la context, catallin.ro traieste crize tumultoase. Si foloseste limbaj de specialitate, atat din punct de vedere economic cat si cu termeni licentiosi. Mai pe romaneste, ma @#%!!#$% in ea de criza ca m-am plictisit. Sau enervat. Bun, acesta fiind contextul, putem trece la povestioara.

A fost o sambata de pomina. Animale prajite, valuri de alcool, trupuri asudate si miscari lascive, licori colorate cu multe grade, frig si fum caci in alte tari unele vicii nu sunt permise in spatii publice, si multe, multe altele. O incununare a unui an lung. Cel mai lung din ultimii 24. Si astfel am ajuns in zig zag inspre casuta.

M-am trezit dimineata, duminica, murdar. Foarte murdar, se adunasera prea mult. M-am spalat cu trei randuri de gel dar nimic! Inclusiv dupa urechi, tot nimic! Si cum eram la mine acasa, in tara protestantismului, am zis ca a venit vremea sa pun unele lucruri in ordine. In viata mea. Acolo, la ea. Asa ca m-am imbracat frumos, o camasa curata si varata bine in pantaloni, proaspat ras si cu un sacou la final. Am luat-o pe Luft de brat si am pornit sa dam socoteala. La biserica din cartier. Continue reading ‘Criza loveste Biserica!’ »

Banana mea viseaza la rosiile tale

Vreau sa ti le sorb, sa ma uit la ele, sa imi trec buzele pe toata circumferinta lor si sa imi infing adanc dintii in ele, vreau sa imi curga zeama lor pe barbie si sa adorm cu una sub gat. Eventual, daca ai avea mai multe, cat de multe posibil, sa dorm ingropat in ele, sa ma trezesc cu ele pe piept si sa fiu atat de sictirit de poftele mele sincere si neprihanite incat sa le dau deoparte plin de lehamite.

Kinky? Strategie editoriala de a da click mai departe sau de a imbraca un subiect in tendinte sexuale? If you think so, well… you’re wrong, nici nu iti inchipui ce poate mintea omului in general si a lui catallin.ro in particular. Eu imi exprim pur si simplu o dorinta simpla, o foame (lust) si eventual o nedumerire.

Pai cum fratitulici? Am ajuns un catallin.ro aspirational ca sa fiu nevoit sa ma trezesc la 6AM? Irelevant ca sunt matinal de felul meu, nu imi place ce am ajuns sa fac!! Dar fie! Ma trezesc la 6 si ma duc agale si imprastiat inspre bucatarie. Baie mai intai, cafia, cana, balcon, Calea Victoriei.

Liniste, 6:10 AM, copaci, masini putine pe sosea, melo (nu conteaza care, nu ai sa ghicesti) si cafia. Pai cum fratitulici? Am ajuns aici incat sa nu pot sa stau si eu ca omu’ in chiloti si intr-un tricou larg cat se poate de relaxat la o cafia de diminiata? Ei comedie ca asta!!! Si se pare ca ea are o problema si ma ademeneste zilnic cu rosiile sale.

Initial era 8AM, am devansat la 7, ea de asemenea, ok, fie, vriau doar o cafia, e dreptul meu, ma scol maine la 6!! Sa vad ce ai sa mai faci! Ei bine, si-a gasit ce sa faca si eu tot cu rosiile ei in fata mea am ajuns, gandindu-ma la banana mea pe care, sincer, as schimba-o oricand pentru… Asa ca am actionat! Continue reading ‘Banana mea viseaza la rosiile tale’ »

Viata prin geamul unui troleibuz

Aveam trei – patru ani. Atunci m-am indragostit pentru prima oara, de cum l-am vazut. Nu, nu era vorba de un catel – pentru a face logica folosirea genului masculin, ci de un… troleibuz! Berceniul este unul din cartierele din Bucuresti in care sunt troleibuze; trei linii si anume, iar eu m-am indragostit de 74.

Era mic domn’le, ce sa o mai lungim. Marea majoritate – toate pentru mine in acel moment precar al existentei personale, erau cu burduf, 74 era singura linie care avea un model de troleibuz de dimensiuni mici – no burduf at all. Era mic si tare simpatic pentru mintea mea puerila – nu mai tin minte ce culori erau pe vrumuri, probabil galben sau rosu, si ma plimbam cu el doar din acest motiv – era mic.

Obisnuiam sa il iau pana la un unchi care sta in cartier. Frumos cartier de altfel, nu am inteles de unde imaginea de low-cost atasata de sudului in general si Berceniului in special, ia sa fac eu o categorie speciala, pe termen mediu vom imbunati imaginea sa! Nu de alta, dar am vreo doua hectare de teren si vreau sa fac ceva cu ele :)

In 74 mi-a zambit prima fata. M-am oferit sa ii dau o inghetata, aveam restul de la niste cumparaturi pe care trebuia sa le fac; mergeam de placere la piata, imi placeau mirosurile si toate culorile legumelor si mama ma mai lasa sa ma duc singur pana la piata si sa iau chestii marunte, doua rosii, trei ardei si o salata. Tanara domnita a acceptat invitatia insa persoana cu care era nu a lasat-o; am intrat in depresie, una din primele si de nervi l-am luat pe 73 intr-o zi.

Mi-a trecut insa repede si m-am intors la prima dragoste. Mergeam in fata, imi placea sa imi imaginez ca sunt soferul, de fapt, inainte de teatru sau ziaristica, mi-am dorit sa fiu sofer de autobuz in Bucuresti – asta a fost un fel de “astronaut” pentru mine. Frumoasa viata prin geamul unui troleu: sunele facute de captatoare la trecerea peste intersectiile liniilor de contact, ritmul molcom de miscare, sunetele facute de motor, totul duce la o idee de molcom, romatic chiar.

In acest context, ar fi trebuit sa privesc cu nemarginita bucurie noile linii de troleu trase pe Calea Vacaresti. Am auzit stirea prin somn in urma cu cateva luni, la un radio care nu prea le are cu stirile, si am zis ca e o gluma. Well… not. Veneam cu masina dinspre centru si am vazut liniile, pe Tineretului parca nu erau, dar pe C.Vacaresti sunt.

Ideea e ca va exista o linie de troleibuz intre Piata Sudului si Unirii, ulterior Piata Romana. Zonele sunt acum unite prin linie de metrou, linie directa, care merge foarte rapid. In plus, exista doua linii de autobuz intre Berceni si Unirii plus ex-expresul 783 pana la Piata Victoriei. Troleibuzul merge mai lent si traseul (mai ales Tineretului si de la Unirii la Romana) este destul de sugrumat de trafic. O tampenie? Troleibuzul este nepoluant, s-ar putea sa fie insa mai scump din punct de vedere al costurile de intretinere si carburanti.

Oricum, presimt plimbari linistite spre Berceni, la 20 siara, scaldate in multa inghetata.

M-a facut Shakira

“Deci cand va spun pixurile jos le puneti jos, da? Hai, gata? Start!“

Ma uit in jurul meu. Oare asa ar fi urmatorele 12 luni? “Auzi? Psssst! Bai George, ce &^*£* mamiii, zi-mi si mie frate, ce dracu e la 4?!!.” Damn, erau frati… La punctul 4 era ceva cu trei cercuri, unul avea jumatatea din stanga hasurata, al doilea pe cea din dreapta iar al treilea tot pe cea din dreapta si intrebarea era «care dintre cele trei cercuri se aseamana».

M-am calmat, am trecut peste momentul respectiv si am ajuns undeva in jur de 40 cand nenea a strigat STOP! Am pus pixul pe masa si am iesit mandru de mine. Nu, nu mergeam la armata caci eram student, dar “ii facusem“ eu pe ex prietenii din scoala generala al caror nume de familie incepea cu aceeasi litera ca al meu.

Toate bune si frumoase, era oarecum evident sa scot un punctaj bun. De fapt, tot timpul mi-a placut sa ma intrec. Da cititorule, am o obsesie pentru clasamente, intreceri imbecile si tot felul de masuratori. Si nu, faza aia cu baietii care merg la baie in liceu se face doar atunci si eu am fost intr-o clasa de fete.

Cine are cele mai colorate sosete (raspuns: o domnisoara de la care mi-au ramas o duzina; dupa o vreme s-au uzat dar ghici cine isi lua mai nou sosete in dungi! Mama!! :))) ), cine musca un bec aflat la doi metri inaltime (recomandare pentru curiosi), cine sare de mai sus intr-o chestie mai mult sau mai putin moale (fan, zapada etc), cine, cine, cine…

Acum vreo doi ani jumatate am descoperit testul IQ-ului, eram cu un prieten smart si am cautat noi pana am gasit “el testo”. Naiba mai stie cum il chema, dar ne-am facut si noi testele, au durat ceva; eu am scos un 124 iar el un 125. Da, “m-a facut”, dar cum eram sigur ca el era f smart, m-am simtit bine ca eram in zona. Plus ca media este pe la 85-95, deci woa! can I like get me a shaorma or… something?

Mai adaugam si chestii ceva mai serioase si importante in viata si avem un catallin.ro aspirational :)) Plus ca am aflat ca sunt nascut in aceeasi zodie cu Mircea Cartarescu, really wannable, eu, nu Mircea! Asa, deci totul a mers struna pana de curand cand am aflat ca…Shakira are 140.

Nu mai sunt foarte multe de spus… Sunt nervos si profund dezamagit de mine, ma razvratesc, ma simt obosit si ma gandesc la o pauza. Ma simt murdar si ma gandesc la un dus si nervos fiind ma gandesc la un Dove cu laptic si vitamine sau la un Nivea Cashmere Moments. Lapticul va spala pacatele iar vitaminele fac bine, vine iarna.