Posts tagged ‘jurnalism’

cine da primul stirea

despre asta e vorba, nu? Dumitru Dragomir a fost retinut pentru 24 de ore (14:10). In mod normal, te-ai astepta ca o televiziune si/sau Mediafax sa fie primii. Digi a dat primul! Urmat de GSP & RTV si Realitatea dupa. La 11 minute dupa, Mediafax (site-ul, nu agentia) si Hotnews inca nu aflasera. Iar la WS e inca 9am.

unii e platiti degeaba

Facem si noi un follow-up?

Ma uimesc (rau de tot!) cazurile in care nu se face un follow-up pe un subiect. Adica azi se intampla ceva/se anunta ceva si sa vedem ce s-a intamplat peste sase luni sau la termenul la care un anumit obiectiv anuntat ar fi trebuit sa fie indeplinit. Si da, stiu, oameni din ce in ce mai putini in redactii, presiunea de a da materiale si pe online, multe subiecte care nu sunt de interes…

Nu facem follow-up la orice anunt de ridicare a unui mall, ok, dar nici macar la subiectele mai importante? Gen: face Romania racheta spatiala a vietii si catallin.ro e urcat in ea cu destinatia Mercur (e Gemeni, merge la el acasa). Tot Globul va scrie, transmite, FB, Tweet, orice orice, va fi pe toate gardurile cel putin trei luni. Si dupa un an si jumatate nu se va intreba unul ‘ba, dar ala mai traieste, ce ii mai face racheta, a ajuns, e pe drum??’. Si chestia asta nu e valabila doar pentru Romania.

Ariel Sharon este inca viu !! M-am intrebat ani de zile chestia asta. Si m-am uitat de curiozitate pe BBC sa vad cate subiecte au fost in ultimii ani cu ex-premierul israelian aflat in coma de vreo opt ani sau ceva de genul. In ultimii trei ani au fost doua subiecte, unul in ianuarie 2013 si (atentie!) unul in noiembrie 2010. Se pare ca in 2011 si 2012 nu s-a intrebat nimeni daca ala mai traieste. E clar, as muri dracului in racheta fara ca nimeni sa stie.

Apropo, Michi de la Suie Paparude ce mai face?

PS: rezolutie noua de anul nou :))) nu scriu zilnic dar la final de an sa am un numar de postari cel putin egal cu numarul zilelor din 2014. Minus sarbatorile legale!

despre c.ro

ok, daca nu am mai zis asta niciodata, o zic acum: catallin.ro este un mega ultra giga masiv fan Diana Enache. Care, potrivit paginademedia.ro, va pleca la PRO TV. Mult succes!

PS: catallin.ro is not a stalker :)

Tristetea si ura unui ziarist in miez de noapte

Nu vom discuta despre bufeturile de la conferinte, despre deplasari, despre salarii nesimtite, despre ore in dimineata la care unii ajung acasa si dupa un timp ajung sa doarma singuri, despre momente de black-out in existenta zilnica, despre viteza, despre o stare care din exterior, pentru o persoana “normala” poate fi asemuita cu cea a unui drogat, despre bucuria de a da o stire si mai ales despre ura ca intotdeauna poate sa iasa ceva mai bun. Nu vom discuta despre acestea deoarece sunt subiecte care necesita un pic mai mult timp si, nu-i asa, ora este tarzie (ca de obicei?). Important e ca ziaristii sunt niste lepre.

Merita insa mentionat un rand despre tristetea nocturna si aproape cotidiana cauzata de citirea presei – una din cele mai indragite indelednigiri ale sale. Tristetea apare insa intotdeauna. Nici nu conteaza unghiul de abordare la fel cum nu conteaza nici functia semnatarului. Cea din urma merita totusi zece randuri la ceas tarziu din noapte.  ”Bancile sunt Tiriac (desi omul nu mai are nici o actiune in UniCredit Tiriac” (editorial Cotidianul, 28 sept. 2009). Doar o mica greseala de documentare.

In rest, chiar nu conteaza nimic din cele de mai sus; oricum ziaristul se va intoarce, mai devreme sau mai tarziu, la aceeasi ura fata de sine.

Udrea, Turcescu si diurna

O emisiune de 100% cu E. Udrea foarte binevenita. Doamna a avut o prestatie admirabila si a demontat, cu argumente logice si ceea ce par a fi dovezi – acte oficiale, toate acuzele aduse de catre adversari politici, presa, bloggeri si martieni. Doar o mica problema insa. “Potrivit legislatiei (blablabla) diurna reprezinta suma de bani cheltuita pentru masa si cazarea ziaristului care insoteste delegatia oficiala”.

Foarte gresit doamna! Delegatia = transport, cazare, masa. Diurna = bani. Termenul era folosit pentru sumele de bani pe care institutiile mass media le dadeau ziaristilor care aveau o deplasare (aceasta fiind organizata pe cont propriu), nu pentru banii primiti de la minister. Si, da, nu zic nimic nou, cel putin in mandatul doamnei s-au dat bani, in plic, catre ziaristi care au insotit delegatia – atentie, nu toti au luat!

In timp, se poate ajunge la un servilism subconstient. Si in definitiv nici nu mai conteaza asta, esti ziarist fir’ar sa fie, nu ai de ce sa pui mana pe sumele respective! Faza haioasa a fost in momentul in care doamna scoate lista cu cei care au primit diurna, incepand din 2001 pana in prezent. In 2001, Europa FM, Robert Turcescu. Hahaha… Cum inca nu era sigur pentru doamna Udrea ce este diurna, cum dl. Turcescu nega si cum in 2001 eram cu totii adolescenti, s-a trecut peste.

Si clipul care ruleaza incepand din aceasta saptamana pe Eurosport si CNN. (*BRD nu apare in versiunea oficiala)

Cutremurul, Alina, HotNews si jurnalismul

Va cam asteptati la ceva haios, nu-i asa? Mai incolo, in opt minute mi se termina bateria. Si acum doar citeam despre distrugerile masive cauzate de…. si am descoperit un minunat text scrie  scris pe HotNews, cea mai tare publicatie online, de catre Alina Neagu, Mi-as dori sa o cunosc pentru a ii spune ca … in fine, textul este despre cutremurele din ultima suta de ani. Cateva idei:

- 10 nov. 1940, cel mai puternic cutremur din istoria recenta, 7,4 grade, bla bla bla “numarul exact al victimelor nu a fost insa cunoscut niciodata cu exactitate, informatiile fiind cenzurate in timpul razboiului”. Cat de trist, Romania a intrat in razboi in vara lui ’41;

- al nostru ’77, bla bla bla “In Bucuresti, peste 33 de cladiri si blocuri inalte s-au prabusit. Orasul Zimnicea a fost distrus in totalitate, fiind reconstruit din temelii.” La naiba, eu auzisem altceva legat de Zimnicea, cum ca nenea cutremurul nu a distrus cine stie ce dar… a venit nenea buldozerul si a daramat ulterior ca sa vada Tovarasul Sef ce tristete e in Teleorman;

- Un cutremur cu magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter si adancimea de 131,4 kilometri s-a produs in zona Vrancea, potrivit Cutremur.net. Asta in 1986. Am amintiri si… 7,1 grade?!! Minunat, damn, mi s-a golit bateria si acum i-am bagat un cablu-n… dar nu mai scriu, m-am enervat. Povestim mai incolo cum se simte cutremurul printre marlanii de Dorobanti.

Furia unui preot. Si bucuria altuia

Camerele de luat vederi stau aliniate in fata a doua scari rulante oprite. Sunt singure si asta pentru ca fiecare din cei doi insotitori clasici ai unei camere de luat vederi au plecat: barbatii sunt afara la o tigara si a opta cafea iar femeile sunt sus, unde duc scarile rulante oprite si unde ele, camerele de luat vederi, nu au voie.

Asta nu le opreste insa sa filmeze cele doua scari; zece minute, douazeci, o jumatate de ora, scarile nu se misca, timpul se dilata, toti asteapta. In sfarsit vestea se anunta, se raspandeste si telefoanele incep sa sune; apelantii coboara in repede treptele celor doua scari, camerele noastre de luat vederi filmand la fel de linistite revarsarea umana. Bucuria celor care asteptau acasa, in pat, canapele sau fotolii, sa se intample ceva; printre cei de acasa, cineva, un preot, era cel mai bucuros. Jubila.

A doua dimineata parea simpla pentru turma de angajati informatori ai poporului; dupa cateva zile de acelasi subiect, intors pe toate fetele, aveau in sfarsit si girul existentei; aveau subiectul. Intelectualii formatori de opinie incepusera insa sa vocifereze: cum domn’le, altceva nu ne mai intereseaza, asta e cel mai important subiect pentru tara? Uitati-va cate se intampla!

Atat le-a trebuit capeteniilor de turma. La un deget, in nici o ora, agenda publica se schimbase : suna repede un seismolog, cauta-mi un pompier care sa spuna cum a fost in ’77 si pentru numele lui Stanca, gaseste-mi un mort roman !!! Subiectul insa nu tinea, prea departe, prea criza, prea am muri cu totii la un cutremur dar acum conteaza daca creste cursul astazi.

Era insa o zi magica Continue reading ‘Furia unui preot. Si bucuria altuia’ »

Doamna Drula se intoarce!

Stiam ca nu vom scapa. Cred ca undeva prin inconstient am stiut cu totii acest lucru. Privirea ei rece, logica lipsita de orice sens pe care o afisa de fiecare data cand ne intalneam, propozitiile scurte si imaginea de profesoara de pian care isi plezneste elevii peste degete cand rateaza o nota, toate ne vor bantui pana la sfarsitul vremurilor.

Desigur, doar unora ne-a placut pianul si ma indoiesc ca sunt macar cativa care sa fi luat lectii de plimbare a degetelor pe clape. La fel cum unii nu am putut fi actori si ne-am resemnat in ziaristica, la fel si pianistii din noi s-au stins in oameni care scriu la tastatura calculatorului. Unii mai repede, altii mai incet, unii si dupa ani de zile sunt elevi mediocri si nu ridica privirea din taste.

Cu totii am pornit insa de la cursul de dactilografie. O gluma ieftina, desi ideea de curs nu e rea. Cu multi ani inainte, catallin.ro luase, tot in gluma, o carte primita de la tatal sau. Avea tot felul de desene cu degete si cu portiuni din tastatura, numai buna pentru pianistii ratati. Am ignorat-o, la fel ca si pe cursul de plimbat degetele pe tastatura. M-am descurcat totusi. Pe doamna Drula nu am mai putut insa sa o ignor. Continue reading ‘Doamna Drula se intoarce!’ »

O lume perfecta. Cea a lui Sima

I-a venit o idee geniala, ceva cu “intr-o lume perfecta … “, dar a pus-o la pastrare pentru o alta ocazie. Deocamdata se intreaba doar cum ar arata o lume perfecta pentru un bucatar de la un restaurant. Te duci linistit cu domnisoara, resemnat ca nu esti in stare sa o impresionezi gantindu-i tu ceva, te asezi la masa, comanzi un vin rosu de care nu a auzit nimeni tocmai pentru a impresiona si, dupa cateva schimburi subtile de replici, chemi ospatarul pentru a lua comanda.

Doamna comanda intotdeauna prima. S-a invatat de mult lectia, naiba stie de ce, doamna comanda, comanzi, inca cateva replici subtile, un film, o carte, o libelula, vine primavara, “iti plac viorelele?”, ea sigur e deja moarta (de foame) si vine si ospatarul intr-un final, flancat de bucatar, cu nota de plata si cu un cos. In cos au oua, mere, andive, niste carnuri si bors, un pic de apa si niste legume. Si un bol. Ti le pun in fata si asta este, bafta, gateste!

Despre ce naiba scrie nebunul asta?! Continue reading ‘O lume perfecta. Cea a lui Sima’ »