Da, sunt roman, vreau totul pe gratis! Sa nu platesc nimic si sa vorbesc ca porcu’ cu fetele-n metrou, cand vad marjele de 30% ale Vodafone si Orange ma ia durerea de utilizator. Imi povesteau doi prieteni care salasluiesc prin UK ca Orange da iPhone la 150 de lire parca – a njdea parte din salariul mediu, nu ca la noi…, iar abonamentul e cateva lire si are inclus trafic nelimitat pe o perioada de mai multi ani. Si wireless-ul e peste tot, free.

RDS are in derulare o campanie semi-nesimtita de aducere a abonatilor de telefonie fixa in universul mobil, desigur, cel al RDS. Romtelecom are licenta si sunt curios daca chiar vor lansa servicii mobile – de date zic ei, dar de ce sa nu fie si de voce, zic eu. Cosmote are oferte peste oferte iar aia doi mari se macelaresc intre ei de ani buni. Lasa, de marti sa se macelareasca toti!

In maxim doua saptamani si cu o taxa de vreo cate zeci de lei – parca, ai renuntat la operatorul tau si ai ramas cu acelasi numar. Partea interesanta este ca in afara nu au apelat foarte multi utilizatori la portabilitatea numarului de telefon, doar vreo 20%-25% in medie. Diferenta e ca in alte tari nu se obtin marje de profit de 30% pe an.

Greu de estimat cati vor schimba la noi reteaua; si 20% e o nebunie. Pana una alta, se vor intampla cu siguranta trei chestii:

- pe termen scurt – mediu, vor creste facturile. S-ar putea sa suni in Orange pe un numar de 072x. Iar varianta in care cel care si-a schimbat operatorul sa plateasca diferenta de pret, chiar daca el e cel sunat, mi se pare o idiotenie.

- Cosmote va ceda. Reteaua lor. Inca cateva zeci de mii de utilizatori si s-au dus.

- la inceput nu se va intampla nimic notabil; Cosmote a inceput sa promoveze deja portabilitatea, intr-o oarecare masura, prin dual-sim-ul lor. Dar dupa vreo luna-doua de dumerire, zic ca va veni macelul. Nu de alta, dar desi imi place rosul lor, Vdf sunt tare nesimtiti; si mai sunt multi care au aceeasi parere. Bine, Romtelecom ii intrece pe toti, dar azi nu cred ca ploua, poate vad si eu un film mai pe seara  

Si cam atat, ma duc sa sun pe singurul meu contact din Cosmote. Te astept langa mine, draga!

Later edit: ok, ok, nu am multumit tuturor, imi cer scuze; deci in afara de bunica, God, invatatoarea din clasa a doua, ar mai fi si cativa prieteni smart care s-au chinuit sa faca ceva dar nu au reusit si in special, special thanks to colega Anca!

Au asistenta IT pentru configurarea retelei dar te taxeaza cu cinci euro + TVA!! Pentru un serviciu de al lor pe care tu l-ai contractat, tot iti cer bani! Si au cele mai varza modem-uri cu putinti, le este rusine sa cumpere ceva mai bun! Si daca vrei sa iti pui wireless, ei bine, nu poti decat daca iti schimbi modemul! Si trebuie sa dai tu, client fiind, 100 de euro, ca ei sunt cu semnal pe fir telefonic, le dai 100 de euro sa iti aduca modem nou! Nu te ajuta la configurare, decat contra-cost, niste *&%#$%^&!!!

Da, recunosc: nu am super cunostiinte de IT si retelistica, dar stau de cateva zile si incerc orice, nimic; si oamenii pe care ii intreb, mult mult mai destepti ca mine, it-sti de performanta, isi ^&&^%$# in ei de… M-au umplut de ura, nu am net si nici nu stiu daca voi avea vreodata, maine ma duc la mama! ) Si gata, nu vreti Romtelecom, eu unul ii urasc. O siara mai buna decat a mea.

Partea frumoasa: a venit intr-o cutie dreptunghiulara, inalta de vreo 15 de centimetri, neagra; daca nu ar avea inscriptionat pe margini numele cu litere in relief ai putea spune ca e o cutie de pantofi. Dureaza un pic pana ii ridici capacul si dupa ce reusesti apare direct, argintiu, cu un mar pe el: MacBook Air.

Il scoti din cutie si ramai un pic uimit de cat de subtire este. Chiar speriat, zici ca e de jucarie, un latop de 100$ pentru copii din India. Il ridici, il invarti un pic, foarte usor si compact si fashionable. Sub el, in cutie, sunt cateva compartimente cu cabluri (alimentare, conectare DVD cica) si un plic unde sunt instructiuni.

Il deschizi; nu are mecanism cu click, se ridica pur si simplu ecranul. Observi din prima ca are o zona mare sub tastatura si ditai trackpadul. Ecranul este full (13’), tastatura la fel insa tastele sunt destul de micute si nici nu au arcurile bune. Prima impresie a fost ca are o tastatura cam ieftina pentru cat costa si cum a fost marketat.

In stanga sus, pe margine, e mufa in care intra cablul de alimentare. In dreapta sus, same, pentru casti si doua mufe USB, cica. Ei bine, nu sunt ambele pentru USB, de fapt e doar o mufa de USB, cealalta este pentru cablul mai sus mentionat de conectare la DVD.

Deschizi ecranul care e superb fata de dinozaurul meu . Singura chestie neplacuta la ecranul Air-ului este ca nu se deschide la 180 de grade, insa stand pe scaun mi-am dat seama ca e mai mult decat indeajuns cat se deschide.

Machintosh sau OSX sau Leopard sau cum ma-sa il cheama. O idiotenie de soft, il urasc . Safari, browser, alta idiotenie. Le inveti rapid, daca ai mai lucrat cu ele, sunt ok, dar tot idiotenii par pentru unul care a trait numai cu Windows. M-am jucat si cu Apple si ale sale softuri, noroc cu DTP-ul, asa ca nu e un dezastru, par ciudate doar la nivel de prim contact. Daca esti indragostit de Windows, merge sa iti pui un soft, 70 de euro, ParalelDesktops. Si apoi instalezi Windows, fata partitie, si poti lucra in paralel cu doua desktopuri. Salvezi toate fisierele pe acelasi hard dar le poti vizualiza in ambele sisteme de operare.

Bateria se incarca destul de greu, a venit cu ea aproape goala. Dureaza vreo 5-6 ore de alimentare lucrand pe el, apoi o scoti si vezi ca la putere maxima, cu 2 browsere, un iutub la maxim si un document, iti arata ca rezista 3:30 – 4 ore. Am omorat iutubu si deja a crescut timpul estimat pana la golire, doar cu ecranul aprins si un fisier, imi arata ca rezista 6 ore si un pic, incepand sa lucrez pe fisier a scazut timpul pe la 5 ore.

E plin de iPhoto, iTunes, tot felul de programele Apple, care daca lucrezi pe ele, iti dai seama ca sunt inovative si f funcky – de la cum se deschid, minimize, look. Dar sunt imbecile daca nu esti obisnuit cu ele si te gandesti cat de hapi ai fi in acele momente daca ai avea windows pe el. Mie mi-a luat un pic sa ma invat cu softul, din cate se observa

Trackpadul merge cu ‘nspe degete pe el; ducandu-le in directii diferite iti face pagina mai mare, si tot felul de miscari cu comenzi aferente. E un trackpad facut pentru a usura munca cu degetele, dupa ce ii inveti toate subtilitatile iti dai seama ca mouse-ul e dispensabil. Eu i-am pus insa un mouse si mi-a fost un pic greu sa il bag in USB. A trebuit sa ridic laptopul, mufa fiind un pic ascunsa si de aceea a fost un pic dificil de bagat mufa mouse-ului in ea; insa oricum, eu nu sunt relevant, imi tremurau mainile de la Jack. Dupa ce ii pui mouse-ul zici sa te dai pe net. N-ai wireless, damn… Noroc ca a venit si cu o mufa de conectare la netul pamantesc, pus mufa dar scos mouse-ul! Doar un USB…

Cat timp s-a incarcat, s-a incalzit putin. Putintel mai mult, poate asa se simte la laptopurile astea subtiri, la al meu, am vreo 3 cm de carcase si nebunii prin care nu simti nimic ) Are insa o chestie cam ciudata: se… magnetizeaza, cam asta a fost impresia. dai usor cu degetul pe el si simti un efect ca la magnetizare, o sa fac mai incolo un test cu un fir de par )

Tastele incepusera deja sa se toceasca un pic – urma aceea lasata de degete, iar carcasa, de asemenea, prindea urme. Mentionez ca eram curat, tot timpul sunt curat, s-a notat, da? Multumesc, sa revenim Tastatura e full, insa e mai lata decat una obisnuita, lasand loc liber intre taste desi puteau sa le uneasca si sa o faca cat una stas. De fapt toate difera, insa la asta trebuie sa stau cu mainile mai despartite.

Softul ala smart, prin care poti intra in alte unitati PC pentru a te folosi de programele de acolo, este bun, insa doar pe hartie. Din cate am inteles, trebuie sa instalezi un soft (vine cu MacBook Air) pe fiecare PC de pe care vrei sa iei documente si neaparat, si tu si calculatorul de pe care vrei sa iei fisiere, neaparat trebuie sa fiti conectati la aceeasi retea wireless. Ah, si daca nu se retinuse, Air-ul vine fara unitate optica CD/DVD, se ia separat si se pune in mufa de USB.

Si… cam atat. M-am jucat un pic in foto, un pic melodii, dat pe net, scris un pic… Chestii uzuale. A mers bine, cel putin comparativ cu dinozaurul meu, poate un Dell foarte foarte smart il umileste pe Air. Dar pentru chestiile uzuale, nu lucru amplu cu programe si fisiere, a mers bine. Si m-am chinuit sa ii golesc bateria, m-am plictisit si am lasat-o balta dupa vreo 2 ore si ceva. Overall, cred ca a rezistat cam 4 si ceva, cu diferite chestii functionand pe el.

Tot overall, imi aduc aminte de Steve Jobs spunand ca “it is a laptop build for a wireless world”, sau ceva de genul. Poate merge cu mouse, insa parca l-ai spanzura; poate merge si pe net pamantesc, insa nu ar fi exceptional sa ai wireless? Poate merge cu unitate optica, insa nu ar fi fain, cu lumea aia wireless, sa poti sa intri in alte PC-uri, sa descarci muzica ieftina de pe iTunes and so on? Intr-o lume plina de documente puse online, de iutubi si paypal, ai putea supravietui fara mari batai de cap.

Deci daca nu vrei sa iti pui pe el non-stop filme, muzica si alte cele, daca te inveti cu trackpad-ul sau ii iei un mouse wireless si daca iti iei un router pentru wireless acasa, toate bune si frumoase. In definitiv, toate astea de mai sus, sunt chestii destul de marunte. Neaparat, a nu se uita ca el e un laptop. Daca vrei sa fie principalul calculator, poate vei fi dezamagit de memoria mica.

In concluzie: foarte, foarte mobil si cu un design superb.

Al doilea are vreo 1,87 inaltime, e rosu la fata de parca tocmai ar fi baut o tuica si are si el desfacuta camasa cat sa se vada unsoarea preligandu-se agale inspreeee… Da, inspre o burta mare – mareee, de zici ca tocmai ar fi mancat-o pe ma-sa lu’ ala micu’. Nu ca burta sa, codul vestimentar, atitudinea mersului sau cea din timpul discutiilor cu cei din jur ar reprezenta o problema.

Impreuna formeaza o echipa de soc, care inspira teama oricarui raufacator: ei sunt echipa de paza de la BRD Sucursala Unirea! Si se integreaza de minune in cadrul personalului filialei autohtone a bancii franceze, pe care o urasc din tot sufletul.

“Stiti, eu nu am cont la dumnevoastra”. “Aici apare ca aveti un cont.” “Am avut un card, dar nu atasat contului personal ci altui cont”. ” (aha!?!) Deci aveti cont. Ei bine, cei de la Sucursala Sf. Vineri v-au gresit CNP-ul, difera de cel din buletinul pe care mi l-ati dat. Si nu puteti efectua nicio operatiune”. Virari de bani in cont, platit facturi, nici macar schimb valutar nu m-au lasat sa fac! Cica sa merg eu la Sf. Vineri sa imi schimbe informatiile, si apropo, am renuntat la respectivul card de mai bine de un an.

Are dreptate nenea asta, nici nu se merita. Pe cei de la BRD ii urasc si nu doar din cauza problemei cu CNP-ul, sunt mult mai multe: credite, dobanzi, solicitari… De Raiff nu mai spun, sau cei de la Banca Transilvania; o sa imi vand casa pentru un contract cu mii de comisioane bagate adanc in contract, BT sunt execrabili, cred ca rivalizeaza adanc in mintea mea cu cei de la BRD.

Dar in fine, doream de fapt sa spun de bine despre o companie cu care am relatii contractuale de vreo 13 ani cred. Mai intai parintii si apoi eu, am vreo trei sau patru contracte cu ei si toate serviciile atasate merg si au mers perfect.

Da, sunt un catallin.ro care a terminat umanul, am imaginatie si niciun pic de cunostiinte de IT. Mint, cateva am, dar oricum. La ora 1:00 AM, sambata dimineata, exista oameni la serviciul de relatii cu clientii. A avut rabdare operatoarea cu mine undeva la vreo 23 de minute cat am vorbit la telefon incercand sa ne dam seama cum e cu TCP/IP, BoooP sau alte combinatii dintr-astea din care nu inteleg mai nimic. Dupa vreo 24 de minute am reusit si astfel am mai pus un dram de respect fata de niste servicii exceptionale. Cel putin fata de mine.

Fara filozofii, fara texte scrise stilist, fara posturi platite, fara nimic. Doar respect si felicitari miliardarului Teszari. RCS&RDS este de departe cea mai buna companie cu care am avut vreodata vreun contract. Now I can go to sleep, mai pe siara povestim cum o vom invata pe mama sa foloseasca “gogle”

A urmat desigur un urlet de durere si mama s-a prezentat imediat. S-a rastit la mana grasa si urmatoarele injectii au fost facute de catre mama – este asistenta medicala. Nu a fost cine stie ce schimbare, tot grasa era si este si mana mamei, ca si ea de altfel, dar pe principiul « grasele aduc lacrimi dar o mama grasa este doar atat si nimic mai mult » urmatoarele injectii au fost mai ok.

A urmat Roxana. Era cu trei luni parca mai mare decat mine si in timp ce eu pedalam de zor, dar de zor la o tricicleta (apropo, nici acum nu am invatat sa merg pe bicicleta), ea alerga… Pe langa mine. Dar nu, nu eram eu de vina, ea chiar a ajuns atleta, serios, avea ceva in gena, deci eu eram ok! Si intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa fumez, aveam vreo sase ani. Am zis da, ea a luat tigara de pe jos (aprinsa) si mi-a stins-o pe brat. Nu am mai vazut-o apoi.

In scoala primara am intalnit o fata blonda, foarte isteata si frumoasa. Alina (poate gaseste dracu intr-o zi insemnarea asta si mi-o iau de la sotul ei aiurea). Intr-o dimineata, doar eu cu ea in clasa, ea uitandu-se pe o revista Barbie sau ceva de genul, ma invita sa ma asez langa ea, sa stam impreuna si sa citim impreuna. Locurile din aceeasi banca erau despartite si pe vremea mea insemna mult un astfel de gest iar eu m-am comportat ca atare: “nu, multumesc, vad bine din picioare!”.

In cinci minute a venit si Adrian si cum la varsta aia uiti repede orice strafulgerare sentimentala, l-a invitat si pe el. El a acceptat si urmatorii doi ani a condus-o zi de zi spre casa, mai departe nu stiu nimic si nici nu vreau sa estimez, desi m-am gandit sa caut clipuri pe YouTube, who knows… totusi, admit ca stateam in directii opuse, ea se ducea in stanga, eu in dreapta, deci nu ne potriveam clar, vorbim desigur despre drumul spre casa.

In alta ordine de idei, toti barbatii stiu ca e mai bine cand participi la o competitie intre masculi daca femeia ta sta pe margine. Nu e nevoie sa tipe, sa sara, doar prezenta ei este necesara. In Berceni, mai exact pe Vacaresti un pic in jos, este o strada cu margini in panta abrubta, pe o latura a cladirii Arhivei Nationale – cel putin asta stiu ca e acolo.

In clasa a sasea jucam cu baietii « Dacii si romanii », adica ne imparteam in doua cete, dacii in varf si romanii jos. Neaparat doar iarna, pe zapada. Romanii atacau si castigau doar daca reuseau sa arunce in vale toti dacii din deal, in timp ce fetele stateau pe margine. Ei bine, eu preferam mereu sa fiu dac si a venit si momentul meu de glorie, un fel de Cristiano Ronaldo bate penalty la loviturile de departajare in finala Cupei Campionilor.

Urca romanul, eu il vad, ma uit in dreapta, penultimul dac tocmai fusese aruncat jos, mai eram doar eu, ma uit in viteza la ea – statea pe margine, si ma duc in jos… Fac din pasi (joc de glezne, s-a notat? va multumesc ) o miscare de fenta si sar ca sa ma duc cu el in jos – dupa indelungi lupte s-a demonstrat ca daca romanul nu e bun, nu se agata de tine, ca sa te ia in brate iar tu ca dac te vei pravali in vale doar cativa metri in timp ce el se va duce pana jos, timp destul ca dacii pravaliti anterior sa recucereasca culmea.

Ei bine, teapa! Romanul face o figura misto din corp, se duce in stanga sa si cum C. Ronaldo mai rateaza, eu sar in dreapta mea, timp in care romanul se da in dreapta sa – avand picioarele fixate in zapada, si eu zbor singur – artistic de altfel, in gol, pana jos. Fata nu a fost impresionata. Chiar deloc.

Mai tarziu, pe la 17 ani, dupa o intalnire, oboseala, agenda plina se anunta pentru a doua zi, fata zice: cafea? Eu, finut si cuminte cum eram, raspund linistit: “nu beau cafea, ceai sau o bere macar, ai?”. Desigur, ea spune ‘nu’ iar eu zic, tot desigur: “asta este… ne vedem maine, da?”. Nu am baut nimic o vreme, tot desigur.

Recunosc deci! Toate acestea si multe altele, m-au marcat profund si mi-au modelat personalitatea. Totul se invarte in jurul femeilor si am ales astfel sa plusez la alte capitole: look, obiecte detinute, bani multi (“fumez tigari ieftine si strang bani pentru o vata pe bat in Cismigiu”, regula de aur!!), imi iau camasute albe de 450 de lei dar tenesi de 12 ca sa nu arat opulenta, comand mereu unde merg numai ceafa de porc (da bine, arata masculinitate, trust me), si tot asa.

Astfel, faptul ca sunt mai suplu (atentie inca o data, va rog, promit ca temin in curand. Deci o femeie grasa aduce lacrimi insa un barbat gras este atletic in timp ce unul slab este suplu!) iar faptul ca nu vreau sa car un laptop de 2,5 kilograme sau 3,4 (cred) cat are al meu acum, nu are nicio relevanta. Nici faptul ca al meu laptop este cam busit si vreau sa il las mostenire, nici faptul ca eu am nevoie practic doar de viteza de procesare, word, wireless bun, photoshop from time to time si un pdf amarat si nu ma intereseaza sa imi pun toate albumele cu Doors si Zupper pe PC, toate acestea nu au nicio relevanta.

Deci faptul ca iau in calcul foarte serios un Mac Air arata inca o data ce probleme mari am. Si, surprinzator, foarte suprinzator, aud numai “woaa, MacBook Air…” de la femei foarte, foarte ok, deci cu atat mai mult consider ca ma va ajuta in rezolvarea gravelor probleme izvorate din cele enumate mai sus.

“Bai, serios, nu e cam gay sa iti iei MacAir?”. Bai… va rog: cei care se simt cam gay asa sau cine are o problema profunda cu jucaria Apple, sa ridice mana. Acceptam si argumente, desi nu sunt obligatorii si nici macar necesare avand in vedere viteza in care traim.

Va multumesc, ma duc sa ma ung pe gambe cu rivanol.