WTF? Eu cu cine votez? Mai intru o data pe GSP, la fel, mai intru pe HotNews, la fel, doar ca pe HotNews avem si stirea a doua, cu “Rapid si Craiova, marele perdante, nu prind nimic”. Da, stiu, sunt un frustrat, toti cei ca ma cunosc stiu asta, sunt un frustrat si ma iau aiurea de publicatii. Revenind, eu … hai, lasa, important e sa te simti tu bine, pisi!

UPDATE: News Alert pe RealitateaTV: Timisoara si-a primit cele 6 puncte inapoi de la TAS (Tribunalul Arbitraj Sportiv, for suprem in fotbal blabla). Zic cei doi prezentatori, clasici ai matinatului pe RTV, ca decizia TAS nu influenteaza deloc configuratia finala a clasamentului. In acelasi timp, Timisoara trece pe locul secund – scrie pe burtiera. Apoi, cei doi prezentatori, citesc clasamentul detaliat si o uita pe Dinamo.

Bai, cat de … sa fii? Au niste salarii grase, ar trebui sa fie profesionisti, traiesc intr-o lume (a se citi activitate) plina de stiri si evenimente. Ok, nu e nevoie sa stie primul 11 al Urziceniului de ieri sau cine sunt premierii statelor UE, dar bai frate, un pic de politica, de sport, de economie, chestii generale de bun simt, de actualitate ca e presa in … In fine doream sa zic.

Pe baieti nu ai cum sa nu ii remarci, chiar si daca stau cu gura inchisa. Modelul smecherasului cu pantalonul suflecat putin, pana la jumatatea gambei, este omniprezent. Nu are nicio importanta ca pantalonii de trening poarta insemnele Romaniei. Plasuce din plin. Ghete? Putin probabil, nu de alta, dar smecherasul de aeroport ia categoric o sticla de wiskey, sa fie acolo. Eventual si o cafea sau un cartus de tigari, un parfum, sa fie acolo.

“Miss, miss, bai, asta e surda?” “Las-o ma in pace nu trage de ea!” “Ia coae o perna d-aci” “Bai, nu va mai bateti cu pernele, nebunilor!” – cu o urma de duiosie, ca-n Domnul Goe, spune doamna noastra de mai sus, o prezenta care iese din tabloul creat de droaia de tinere sperante. Pe fundal se aude o prea frumoasa manea, din telefon venire, chiote, batai din palme, ce nebunieeeee, vrei si tu un fum? Ar fuma, probabil ca ar fi ultimul lucru pe care il pot face, in rest fac de toate.

Nu se stie cum dar domnisoara de origine germanica se duce in spate, lasand prada la indemana baietilor. Sabin, cel mai smecheras dintre cei prezenti, cu glumite invatate acasa la Brasov unde e un fel de vedeta, incepe sa cotrobaie prin sertare in incurajarile celorlalti; subtilizam alcool? Nu conteaza, oricum e pe gratis, bere sa fie pentru baieti, sunt niste profesionisti istoviti dupa o victorie la scor, au si ei dreptul la o bere. Sau doua. Si dupa, acasa, mai vedem ce pica, sa incepem bine zic.

Un rand mai in fata, Torje este organizator. Poker si anume. “Du-te ba coaie ca am carti mai bune!” “Taci ba!” se aude, un pic cam greu insa, caci manelele rulau pe fundalul glumitelor ieftine; singurul cuvant care lipseste din repertoriu este sloboz, as interveni, insa ceva ma opreste. De asemenea, ceva ii opreste si pe cei doi – trei barbati mai in varsta, personal FRF, sa intervina. Stau undeva in fata, pe principiul autobuzului; in spate, ultima banca, glumetii care fac si dreg si confunda autocarul dintr-a zecea cu care mergeau la Voineasa cu un avion unde aproape orice actiune poate pune in pericol un zbor intreg.

Vine mancarea. Baietii insfaca la propriu mai multe sandvisuri, sunt sportivi, trebuie sa isi mentina conditia. Printre rumegari, se aude din spate un nemultumit; el este unul dintre cei cuminti, vreo doua randuri in spate, inca un rand mai in fata, cativa baieti stau mai cuminti, mai o glumita dar in principal muzica la iPod. Sau un telefon catre pisi, n-are nicio importanta ca magaoaia se zdruncina in timp ce incearca sa se desprinda de sol.

“Doamna, am si io o intrebare: de ce s-a gasit aceasta varianta?”, spune unul dintre cei cuminti; Raul foarte probabil, proaspat campion daca nu ma insel.  Vorbea de escala in Germania. “Pai mai, e vorba de foarte multi oameni, nu putem gasi locuri libere pentru toti, de aceea ne-am impartit in mai multe zboruri.” Oh, Doamne, imi zic, deci erau mai multi? Damn, my badluck …

“Pai doamna, sa va zic una buna: de ce nu s-au facut rezervari din timp? Uitati, urmatorul meci este in august cu Andorra, de ce nu rezerva locurile cu cateva saptamani inainte?” Clar, he’s the smart one in the family. Ma gandesc sa intervin, nu de alta, dar ba! De unde stii tu daca te convoaca sau nu peste trei luni? Dar ma gandesc ca se pot rezerva doar locuri, fara a da si nume; si raman linistit la sticla mea de vin.

“Da-l in pula mea, cand naiba plecam?” Adica glume, glume, alcool, poker, muzica, dar cat poti sa o lungesti asa daca avionul sta pe pista? Se fac permutari de oameni, doar doar trece timpul mai repede. Unul din cei cuminti are remuscari: “Doamna, dar credeti ca nu pleaca din cauza noastra?”

Nu, nu se referea la faptul ca ei erau foarte voiosi dupa magistrala victoriei cu 4-0 impotriva unor insule ci la faptul ca au intarziat, cativa dintre ei, cam 10 minute, venind cu un alt autobuz. Probabil ca nu se puteau decide in privinta sticlelor de wiskey. Oricum, cert este ca 10 minute pe un aeroport de mari dimensiuni inseamna ceva vreme petrecuta aiurea pe pista, cam o ora si ceva in cazul de fata. Doamna incearca sa-i explice ceva, “culoar de zbor mai, se pierde culoarul, trebuie sa astepti”, dar prin vazduh planeaza orice – in afara de avionul nostru – printre care si o senzatie de nedumerire legata de termenul de culoare.

Similara, probabil si cu nedumirerea legata de tacticile de meci, cu culoare si astea. Nu de alta, dar rezultatele nu sunt cele mai bune. Totusi, baietii trebuie sa se simta bine. Ei sunt speranta tarii, ei sunt nationala de tineret (fotbal) a Romaniei. Cei care ii vor inlocui in curand pe seniorii Mutu, Chivu and company. 

Ei sunt cei care aduc zambetele si fericirea si un sentiment de nationalism pentru cele 22 de milioane de romani. Sau care ar trebui sa aduca, caci rezultatele ambelor nationale aduc numai nervi de prea multi ani. Probabil ca daca s-ar tine un Campionant Mondial al Marlanilor, am reusi o calificare macar pana in sferturi; Cupa e obiectivul. 

Ridicol de jenanti.

“Da! Da!” La inceput e greu sa-ti dai seama ca este el. Raspunsurile afirmative par a fi rostite de el dar ar putea fi oricine. Prima propozitie completa te asigura: da, e Gigi; Gheorghe de fapt. Nu sunt camere de luat vederi, nu este vorba despre intrigile de la Steaua, discutia pare a fi mai serioasa si interlocutorul, care ar fi stat de obicei in lumina reflectoarelor, este mult mai calm. Poti fi chiar surprins: nu are foarte mult in comun cu cel de pe sticla, este parca mai coerent - in ciuda a doua dezacorduri minore (!), si categoric mult mai linistit.

Faima e un drog, lumina camerelor te orbeste. Dupa cateava minute de inceput, al nostru Gigi incepe sa vorbeasca pe un ton ridicat, asa cum ne-a obisnuit, despre esecul din alegeri. Da, el, a pierdut. Ar fi pierdut oricum caci partidul pe care il conduce nu a trecut pragul electoral, dar rusinea este mult mai mai mare: nu a obtinut majoritatea in colegiul in care a candidat. Ma inclin si imi cer scuze. (…) Ce mai poti sa vrei insa de la o tara in care Becali pierde doar in fata a “Garantat Vanghelie”? Numai a garantat si m-a batut, asta e natiunea noastra, a spus Becali ieri seara la OTV. Ironic?

Trist mai degraba caci la inceputul filmarilor era mult mai calm. Depresiv de calm, mai ca te facea sa zambesti a compasiune. “O sa ma retrag, poate si din viata publica.” Starea a devenit euforica dupa inca cateva intrebari abile de atatare dar poate a ramas sentimentul unui om care a avut poate una din cele mai proaste luni noiembrie: a esuat in politica, iubita sa echipa de fotbal nu iese din impas iar criza financiara i-a redus semificativ averea.

Oare ce o urma? Chiar nu o sa il mai vedem pe Gigi? Tata, cap de familie, ctitor de biserici, fauritor de case pentru sinistrati, mana larga pentru amaratii amplasati strategic in bataia unei cameri de luat vederi – dar cu siguranta nu doar pentru acestia, om politic pe alocuri, pasionat cu sufletul si buzunarul de drapelul rosu – albastru, un simbol al vastei Romanii care incepe nu dincolo de Chitila ci din pasaj de la Universitate, care dintre acestia o fi Gigi?

E bine sa ai drame existentiale. Sau macar intrebari; din cand in cand, din varii domenii. Oare cum ar dori Gheorghe Becali, in cel de al 50 -lea an din viata, sa isi aduca aminte lumea de el?