Posts tagged ‘Bucuresti’

Despre inchiderea teraselor din centrul vechi la 22

A trecut o saptamana de la anuntul privind un proiect de hotare pentru amenajarea si functionare teraselor din centrul istoric al Bucurestiului – amanunte aici. Pe scurt: orar de functionare pentru terase pana la ora 22 in timpul saptamanii si 1 am in serile de weekend, distanta minima intre terase, fara plasme, mobilier uniformizat din punct de vedere stilistic.

Am vazut, citit si auzit njdee dezbateri pe tema aceasta, de la primele stiri total la misto realizate (inclusiv primele reactii) pana la dezbateri mai ample. Proiectul, care e dupa cum ii zice si numele doar un proiect, este in dezbatere publica si mi se pare ca nu au fost atinse cateva aspecte. Jurnalistii au redat instant doar opinia proprietarilor de baruri sau a doritorului de bere si hahaiala la terasa, ignorand alte potentiale opinii. Si ii mai zice si dezbatere publica … > nu mai zic de rolul presei.

Pe scurt: nu prea am vazut unghiuri de abordare care sa includa si opiniile unor locuitori din centrul vechi!

Sa pornim astfel de la doua declaratii de mare angajament, opere ale unor antreprenori iubiti de presa autohtona.

“Este o idiotenie fara margini. Centrul Vechi s-a dezvoltat tocmai prin viata de noapte. In aceasta zona nu sunt foarte multi locuitori pe care sa ii deranjeze terasele, doar vreo 20 de familii.” (Mugur Mihaescu, patron St Patrick, ex Vacanta Mare, candidat politic pentru primarii – link declaratie)

Pentru el sau altii care il asculta, doar in imobilul meu locuiesc aprox. 40 de familii/locatari. Daca 5% sunt deranjati, ajungem la 2 familii. Extrapoland la intreg centrul istoric, da bine peste 20 de familii. Nici n-am ce sa mai zic …

“Nu exista o motivatie solida pentru care sa se ia decizia limitarii programului la terase panain orele anuntate. Este de inteles in zonele bogat populate, unde pot fi deranjati vecinii” (Dragos Petrescu, unul din cei mai importanti antreprenori din zona restaurantelor, proprietar Caru’ cu Bere, City Grill, Hanu’ Berarilor si altele. link declaratie)

Evrei nu sunt oameni, merita sa moara. Tiganii la fel, nici nu mai vorbim. Nici grasele nu-s ok deci sa la gazam. Iar cei cu un handicap fizic sau care nu scot 8 secunde pe 50 de metri merita aruncati arzand in gropi comune. Locuitorii din centrul vechi nu sunt cetateni, sunt o subspecie, doar cei din Berceni, Militari si hai, treaca de la noi, Titan, sunt cetateni si au drepturi.

Bun, sa o luam treptat acum. Cum va fi un post lung lung (da, ma dispera faptului ca aproape niciun editor, aproape niciun ziarist  - mai ales cei care au preluat instant stirea de pe agentie – nu s-a gandit sa ofere mai multe opinii intr-un text) il voi sparge in doua.

Continue reading ‘Despre inchiderea teraselor din centrul vechi la 22’ »

Inapoi

Un pas dreapta, un pas la loc, un pas dreapta, un pas la loc, ce sa o mai lungim, dansul pinguinului este “the new thing” – adica, un fel de, cea mai tare chestie a momentului. Nu la fel de tare precum o ploaie in Bucuresti, oras natal dupa care iti creste dorul cand pleci.

Si te intorci in mocirla. “Nu va suparati, nu aveti niste scanduri de lemn sa le puneti pe jos? Sa nu mai traversam prin noroi…” “Nu sunt de la lucrarea asta, nu vorbiti cu mine”. Heh, hai sa vedem cum e mocirla. Moale, vascoasa, lipicioasa, cam ca puroiul asa, doar ca de alta culoare.

50 de metri mai incolo: “Nu va suparati, nu aveti niste scanduri de lemn sa le puneti pe jos? Sa nu traversam prin noroi…” “Nu vorbiti cu mine, cautati pe sefu’”. 50 de metri mai incolo: “Nu va…”, dar asta s-a suparat din prima si m-am suparat si eu si morti, organe, “bai frate, sunteti retarzi, o scandura de lemn ca nu se poate traversa prin alta parte” “Dar ce te doare pe tine ba?” “Sunt riveran retardule!!” Desigur, la faza aceasta l-am pierdut.

Dar, da, a venit ploaia, catallin.ro si Sedesa pe santierele din Centrul Vechi. Si inca doua chestii: imi pare rau ca imi dezamagesc fanele, dar nu, nu vreau sa imi fac cont pe Facebook. Super campanie. Si Michael Jackson traieste, a fost in Bucuresti sambata.

O alta lume

Strazile pietonale sunt frumoase. Turisti, oameni calmi, o plimbare, plimbare doamna? :) Cobor, trec coltul, doua pateuri, oameni plimbandu-se, Soare, trasuri, doamne cu fuste lungi si domni cu papion si baston, fanfara, porumbei, nicio masina si multe flori impartite in stanga si in dreapta.

Discutia despre nimic a unei cafele baute departe, intr-un oras strain din alta lume, la o terasa aflata pe trotuarul unei strazi curate cu oameni buni. Astazi nu ploua, umbrela se sprijina pe spatarul scaunul, sacoul se deschide iar cafeaua frantuzeasca cu rom se invaluie in fum de tigara ieftina.

Rosii, amintiri, muzici, oameni obisnuiti plimbandu-se rand pe rand cu trasurile, oh nu!! Un cacat mare in mijlocul strazii! Ce sa-i faci, si calul e om… Dar ce surpriza: din senin apar doua persoane cu maturi si un tomberon si asfaltul lat, foarte lat fara masini parcate peste tot, isi recapata curatenia. Continue reading ‘O alta lume’ »

Viata prin geamul unui troleibuz

Aveam trei – patru ani. Atunci m-am indragostit pentru prima oara, de cum l-am vazut. Nu, nu era vorba de un catel – pentru a face logica folosirea genului masculin, ci de un… troleibuz! Berceniul este unul din cartierele din Bucuresti in care sunt troleibuze; trei linii si anume, iar eu m-am indragostit de 74.

Era mic domn’le, ce sa o mai lungim. Marea majoritate – toate pentru mine in acel moment precar al existentei personale, erau cu burduf, 74 era singura linie care avea un model de troleibuz de dimensiuni mici – no burduf at all. Era mic si tare simpatic pentru mintea mea puerila – nu mai tin minte ce culori erau pe vrumuri, probabil galben sau rosu, si ma plimbam cu el doar din acest motiv – era mic.

Obisnuiam sa il iau pana la un unchi care sta in cartier. Frumos cartier de altfel, nu am inteles de unde imaginea de low-cost atasata de sudului in general si Berceniului in special, ia sa fac eu o categorie speciala, pe termen mediu vom imbunati imaginea sa! Nu de alta, dar am vreo doua hectare de teren si vreau sa fac ceva cu ele :)

In 74 mi-a zambit prima fata. M-am oferit sa ii dau o inghetata, aveam restul de la niste cumparaturi pe care trebuia sa le fac; mergeam de placere la piata, imi placeau mirosurile si toate culorile legumelor si mama ma mai lasa sa ma duc singur pana la piata si sa iau chestii marunte, doua rosii, trei ardei si o salata. Tanara domnita a acceptat invitatia insa persoana cu care era nu a lasat-o; am intrat in depresie, una din primele si de nervi l-am luat pe 73 intr-o zi.

Mi-a trecut insa repede si m-am intors la prima dragoste. Mergeam in fata, imi placea sa imi imaginez ca sunt soferul, de fapt, inainte de teatru sau ziaristica, mi-am dorit sa fiu sofer de autobuz in Bucuresti – asta a fost un fel de “astronaut” pentru mine. Frumoasa viata prin geamul unui troleu: sunele facute de captatoare la trecerea peste intersectiile liniilor de contact, ritmul molcom de miscare, sunetele facute de motor, totul duce la o idee de molcom, romatic chiar.

In acest context, ar fi trebuit sa privesc cu nemarginita bucurie noile linii de troleu trase pe Calea Vacaresti. Am auzit stirea prin somn in urma cu cateva luni, la un radio care nu prea le are cu stirile, si am zis ca e o gluma. Well… not. Veneam cu masina dinspre centru si am vazut liniile, pe Tineretului parca nu erau, dar pe C.Vacaresti sunt.

Ideea e ca va exista o linie de troleibuz intre Piata Sudului si Unirii, ulterior Piata Romana. Zonele sunt acum unite prin linie de metrou, linie directa, care merge foarte rapid. In plus, exista doua linii de autobuz intre Berceni si Unirii plus ex-expresul 783 pana la Piata Victoriei. Troleibuzul merge mai lent si traseul (mai ales Tineretului si de la Unirii la Romana) este destul de sugrumat de trafic. O tampenie? Troleibuzul este nepoluant, s-ar putea sa fie insa mai scump din punct de vedere al costurile de intretinere si carburanti.

Oricum, presimt plimbari linistite spre Berceni, la 20 siara, scaldate in multa inghetata.

Apropo de magnetei :)

Vorbeam cu cineva acum vreo doua saptamani ca nu am vazut niciodata magnetei cu Bucuresti. Dintr-aia de agatat pe frigider sau pe orice este metalic prin casa, un magnetel cu o imagine cu Bucuresti. Desigur ca ne-am gandit la faptul ca am fi cam singura capitala din UE (poate Sofia sa mai fie?) care nu are domn’le magnetei undeva in centru! Vine un norvegian prin zona si nu are si el un magnetel sa duca acasa la femeia sa inalta. Nu mai zic de noi, sunt sigur ca un magnetel cu Bucuresti ar impresiona orice domnisoara care are deja niste capitale pe usa frigiderului :)

Ei bine, cum mergi pe Sepcari inspre Han (in Bucuresti este strada) – Sepcari este cea in V cu Gabroveni, inainte sa ajungi la Covaci (cea pe care era si inca mai este cand au chef patronii Amsterdam Cafe), pe dreapta vor fi doua magazine cu tot felul de lucrusoare hippie. Si in al doilea, da! Am ramas uimit sa vad ca au magnetei! Primul loc din Bucuresti unde am vazut asa ceva, aveau cam patru modele. Nu mi-am luat, asa ca cine are drum pe acolo, are ocazia sa faca un catallin.ro hapi. Dau un vin/ Jack/ceai sau o bere/cafia, pe alese. :)