Posts tagged ‘banci’

despre injumatatirea ratelor

Ok, au trecut deja cateva zile de cand s-a anuntat o potentiala reducere, timp de doi ani, a ratelor celor care au venituri mai mici de aprox. 1600 lei/luna. A scris tot poporul, a dezbatut toata lumea. E o masura care ar stimula cresterea consumului, e o pasura populista si PNL-ul pierde – a se vedea demisiile/remanierea Guvernului, e o masura de pe urma careia profita doar bancile, e o lentoare a Bancii centrale (link), ii ajuta pe toti tampitii care si-au luat plasme si masini prea scumpe in 2008, cate si mai cate.

Asa, la final, zic sa-mi exprim si eu parerea. Da, citez din TimesNewRoman.

Pe Donald Trump il doare-n cur de reducerea ratelor la jumatate timp de doi ani.

Vrei un credit?

Cel fara de credit sa ridice mana sus!

ps: nimic despre Boc si alte subiecte de media. :)

Pe credit

Majoritatea bancilor de la noi anunta trimestrial cresteri ale profiturilor de 20-30-xx%.  Creditul neguvernamental a crescut intr-un an, pana in iulie, cu 55% la circa 50 de miliarde de euro suma totala imprumutata. Circa jumatate sunt in valuta. Leul s-a depreciat cu peste 5% in septembrie-octombrie – a revenit totusi in ultima saptamana, dupa ce dl. guvernator si-a adus aminte.

Perioada dobanzilor variabile a venit, dupa ce perioadele de gratie la creditele contractate in 2006-2007-S1 2008 au expirat. Se estimeaza ca numarul creditelor – atentie, nu a persoanelor, din Romania este de circa cinci milioane; ar putea fi insa la fel de bine si persoane, avand in vedere overdrafturile – creditele fara aprobare, disponibile pe cardurile de salariu.

Nu, nu este vorba despre criza. Sunt doar niste statistici si cifre sterpe. In spatele lor sunt insa multe povesti, unele de succes si unele care, daca nu au facut-o deja, se vor transforma in drame. Continue reading ‘Pe credit’ »

Doar 17 ore (II)

Marius era foarte mandru de iPhone-ul lui proaspat achizitionat pe credit. Butona – un mod de a spune caci nu are butoane, facea poze, asculta muzica, ce sa mai, era inca o data parte dintr-un high class.

Si uite asa, mai cu o gluma, mai cu un mess, mai cu un film, veni si seara. “Hai ba sa iesim, sa le sun pe fetele alea de dimineata?” “Da ma, aia era deja in limba dupa tine.” 22:00, ora tocmai buna de iesit in club si de baut pe banii lui tata. “Buna pisi, ce faci? Iesi? Hai ca te duc undeva misto!” Si uite asa, cei doi tineri se urcara intr-un taxi – tati nu avea chiar atat de multi bani incat sa ii ia baiatului si masina, se oprira pe la fete acasa si in 20 de minute erau in fata clubului.

Orice intrare bine facuta face cat o mie de vorbe inteligente, nu? Pai in cazul asta era un noroc ca ii suna telefonul. “E mama, ce naiba o vrea?” “Hai ma, raspunde, a vazut deja juma’ din popor ca ai iPhone.” “Da, ce s-a-ntamplat?” “Ce faci?” intreba mama sughitand – provocat de plans. “Uite, ma duc la un suc. Ce vrei? Vin mai incolo”

“Hai acum acasa, nu poti veni acum? Uite, ma cert cu taica-tu, ne lipsesc bani, ai luat tu?” “Ba, ma lasi cu astea? De cand fac eu asa ceva?” “Nu stiu, intrebam si eu. Ne lipsesc bani si taica-tu a luat si o penalizare la lucru, 50% pe sase luni, nu stiu ce o sa ne facem. Te-ai angajat?” “Lasa ca vorbim cand ajung; altceva?” “Hai acum, nu poti veni acum?” “Nu, hai ca te pup, vorbim.” Continue reading ‘Doar 17 ore (II)’ »

Doar 17 ore (I)

“Salut, eu sunt Marius” si se tranti zgomotos si aparent opulent pe un scaun liber din metrou. Era o dimineata ca oricare alta care nu prevestea ceea ce avea sa se intample. “Frateee, cine e bunaciunea asta de langa mine?!”

“Pai nu te-ai prezentat coae adineauri?” “Da ma, Mirela, da’ cine e?” “E o prietena de-a lui Prazu’, lasa, e fata de gasca, o sa vezi. Uite frate ce misto e melodia asta!” si Laur – zis si Calu’ mai recent de la niste suturi in fund pe care si le luase la majorat, scoase un telefon mobil smart si apasa play, moment in care atmosfera linistitia se schimba brusc.

Era 10 dimineata, metrou inspre Piata Romana care trecea in viteza traverse de cale ferata pe ritmuri de manele. “Ci-ca-la-ca-ci-chi-cea! Loredanaaaaaa”, “E misto frate, sa-mi moara mama daca te mint, penala rau” si intrara astfel in ritm. Radeau zgomotos, faceau glume porcoase la adresa fetelor – pe langa Mirela, mai era prezenta si o fosta colega de liceu, pitipoancele chicoteau intre ele si toata lumea din lumea lor era fericita.

“Stai fratioare, sa vada fetele langa cine stau, pai ce pana mia…”, spuse Marius si scoase imediat in buzunar un… iPhone. “Moama, te-ai dat dracu bulangiule, ce scula ti-ai tras!!”. Si incepu’ sa isi frece degetele murdare de ecranul tactil al telefonului de 600 de euro si ceva, luat la liber – se pare ca Marius este genul care da 600 de euro pe un telefon mobil dar are Cosmote. “N-am net frate dar e penal rau, zi papuse, sa te bag in agenda, poate te invit diseara la un suc in club” si “papusa”, Mirela adica, incepu sa ii dicteze numarul ei de telefon.

“Hai ma, imi dai doua sucuri? Pari genul de baiat cu bani”, pitipoanca proasta. “Cum sa nu papusa, merge si pa plaja la Mamaia poimaine, sa moara Calu’ daca te mint” si incepura dinou sa rada zgomotos. “Frate, da’ serios, de unde ai avut bani?” intreba in soapta Laur. Continue reading ‘Doar 17 ore (I)’ »

Hapi test

Este o femeie inalta; are 1,80-1,83, ceva in zona. Nu poarta tocuri, are niste sandale usoare de vara, foarte frumoase, si este imbracata elegant si intr-un stil cuminte: o fusta neagra, doua degete peste genunchi, o camasa alba stransa pe corp si care intra in fusta si parul, saten de felul sau, este prins.

Se aseaza pe scaun si asteapta cuminte. La un moment dat isi verifica tinuta, cum isi trag barbatii mansetele sau le aranjeaza, asa face si ea. Intr-un final vine si reprezentantul bancii. Sa o numim pe domnisoara Maria, imi inspira multa Maria.

Ati observat cum se face prima vizita la banca? Parca ai merge la parintii fetei; eu spre exemplu m-am imbracat foarte frumos, de parca as fi avut intrunirea anului. Oamenii au o atitudine linistita, sunt prezentabili, relatia cu banca este foarte importanta; e de fapt una din cele mai importante relatii in viata, sigur peste cea cu angajatorul.

- Buna ziua. Cu ce va putem ajuta?
- As dori un credit… Nevoi personale.
- Ce suma ?
- xxxxx lei.
- Spuneti-mi ce varsta aveti.
- 23
Doamna de la banca bifeaza ceva intr-o aplicatie cu o privire de genul “Nu e bine, nu-i bine deloc…”
- Sunteti casatorita?
- Nu…
Aceeasi miscare, “nu-i bine Maria, nu-i bine deloc…”. « ce dracu? Parca as fi minora cu un copil. La naiba, 23 de ani pentru astia suna de parca as fi facut trei avorturi »
- Copii?
- Nu. « Si nu am facut niciun avort!!! »
- Studii superioare?
- Da. Inca nu am licenta. « De ce naiba i-am zis asta ?! »
Doamna bifeaza oftand. “Nu-i bine Maria…” « Vai de capul meu, parca as da admitere la Harvard, wtf, e doar un credit…»

Continue reading ‘Hapi test’ »

Ura franceza si respect maghiar

Are peste 50 de ani. Nu ca asta ar fi o problema. 1,75 metri inaltime, mers rapid, camasa desfacuta la primii 2 nasturi prin care ies mandre cateva smocuri de par alb, atitudine de Robert de Niro mic si suparat. Are si un tovaras, se vede ca asta al doilea e un fel de agarici in grupul acesta de doi smecheri balcanici, inconjurati de bani si totusi amarati.

Al doilea are vreo 1,87 inaltime, e rosu la fata de parca tocmai ar fi baut o tuica si are si el desfacuta camasa cat sa se vada unsoarea preligandu-se agale inspreeee… Da, inspre o burta mare – mareee, de zici ca tocmai ar fi mancat-o pe ma-sa lu’ ala micu’. Nu ca burta sa, codul vestimentar, atitudinea mersului sau cea din timpul discutiilor cu cei din jur ar reprezenta o problema.

Impreuna formeaza o echipa de soc, care inspira teama oricarui raufacator: ei sunt echipa de paza de la BRD Sucursala Unirea! Si se integreaza de minune in cadrul personalului filialei autohtone a bancii franceze, pe care o urasc din tot sufletul.

“Stiti, eu nu am cont la dumnevoastra”. “Aici apare ca aveti un cont.” “Am avut un card, dar nu atasat contului personal ci altui cont”. ” (aha!?!) Deci aveti cont. Ei bine, cei de la Sucursala Sf. Vineri v-au gresit CNP-ul, difera de cel din buletinul pe care mi l-ati dat. Si nu puteti efectua nicio operatiune”. Virari de bani in cont, platit facturi, nici macar schimb valutar nu m-au lasat sa fac! Cica sa merg eu la Sf. Vineri sa imi schimbe informatiile, si apropo, am renuntat la respectivul card de mai bine de un an.

Are dreptate nenea asta, nici nu se merita. Pe cei de la BRD ii urasc si nu doar din cauza problemei cu CNP-ul, sunt mult mai multe: credite, dobanzi, solicitari… De Raiff nu mai spun, sau cei de la Banca Transilvania; o sa imi vand casa pentru un contract cu mii de comisioane bagate adanc in contract, BT sunt execrabili, cred ca rivalizeaza adanc in mintea mea cu cei de la BRD.

Dar in fine, doream de fapt sa spun de bine despre o companie cu care am relatii contractuale de vreo 13 ani cred. Mai intai parintii si apoi eu, am vreo trei sau patru contracte cu ei si toate serviciile atasate merg si au mers perfect.

Da, sunt un catallin.ro care a terminat umanul, am imaginatie si niciun pic de cunostiinte de IT. Mint, cateva am, dar oricum. La ora 1:00 AM, sambata dimineata, exista oameni la serviciul de relatii cu clientii. A avut rabdare operatoarea cu mine undeva la vreo 23 de minute cat am vorbit la telefon incercand sa ne dam seama cum e cu TCP/IP, BoooP sau alte combinatii dintr-astea din care nu inteleg mai nimic. Dupa vreo 24 de minute am reusit si astfel am mai pus un dram de respect fata de niste servicii exceptionale. Cel putin fata de mine.

Fara filozofii, fara texte scrise stilist, fara posturi platite, fara nimic. Doar respect si felicitari miliardarului Teszari. RCS&RDS este de departe cea mai buna companie cu care am avut vreodata vreun contract. Now I can go to sleep, mai pe siara povestim cum o vom invata pe mama sa foloseasca “gogle” :)