it's not easy to be a clown when you have to run the circus

Pe vremea mea…

Subiectul 1 (naratiune): “Comanzi un produs pe Internet. Dupa ce l-ai platit…………. Continuati povestirea.

“Il inamanez incantata tatei, un om marunt, cu ochi albastri, fata rotunda, fruntea brazdata de anii care au trecut. O persoana intelectuala, profesor de istorie, iubitor de arta medievala, de natura. Vede cadoul si este puternic emotionat de gestul meu. Incepe sa recite poezia pln de fericire, si cu lacrimi in ochi imi povesteste cum i-a recitat versurile mamei mele la implinirea celor douazeci de ani de casatorie.”

Mai multe se pot citi aici.

Sa ne calmam zic. In seria mea am avut placerea de a o avea langa mine pe Diana Visinicu. Pops, pentru cei care isi mai aduc aminte. A luat 1,42 parca si … Acolo s-a terminat relatia noastra.

Vreau sa ti le sorb, sa ma uit la ele, sa imi trec buzele pe toata circumferinta lor si sa imi infing adanc dintii in ele, vreau sa imi curga zeama lor pe barbie si sa adorm cu una sub gat. Eventual, daca ai avea mai multe, cat de multe posibil, sa dorm ingropat in ele, sa ma trezesc cu ele pe piept si sa fiu atat de sictirit de poftele mele sincere si neprihanite incat sa le dau deoparte plin de lehamite.

Kinky? Strategie editoriala de a da click mai departe sau de a imbraca un subiect in tendinte sexuale? If you think so, well… you’re wrong, nici nu iti inchipui ce poate mintea omului in general si a lui catallin.ro in particular. Eu imi exprim pur si simplu o dorinta simpla, o foame (lust) si eventual o nedumerire.

Pai cum fratitulici? Am ajuns un catallin.ro aspirational ca sa fiu nevoit sa ma trezesc la 6AM? Irelevant ca sunt matinal de felul meu, nu imi place ce am ajuns sa fac!! Dar fie! Ma trezesc la 6 si ma duc agale si imprastiat inspre bucatarie. Baie mai intai, cafia, cana, balcon, Calea Victoriei.

Liniste, 6:10 AM, copaci, masini putine pe sosea, melo (nu conteaza care, nu ai sa ghicesti) si cafia. Pai cum fratitulici? Am ajuns aici incat sa nu pot sa stau si eu ca omu’ in chiloti si intr-un tricou larg cat se poate de relaxat la o cafia de diminiata? Ei comedie ca asta!!! Si se pare ca ea are o problema si ma ademeneste zilnic cu rosiile sale.

Initial era 8AM, am devansat la 7, ea de asemenea, ok, fie, vriau doar o cafia, e dreptul meu, ma scol maine la 6!! Sa vad ce ai sa mai faci! Ei bine, si-a gasit ce sa faca si eu tot cu rosiile ei in fata mea am ajuns, gandindu-ma la banana mea pe care, sincer, as schimba-o oricand pentru… Asa ca am actionat! Read more

- pierdut 0,5 litri sange. declar nul

- nu ii inteleg pe toti patronii de restaurante si localuri/baruri de pe aici. emit tot felul de carduri de fidelitate si iti ofera, woa, 1% reducere. adica la fiecare trei luni, daca mananci zi de zi acolo, ai o portie gratis. si macar daca ti-ar da puncte ca sa simti ca esti rasplatit cu ceva insa unii dau efectiv 1% reducere pe nota. consumi de 35 de lei sa spunem pe zi si la o nota anuala de 3.000 de euro ei iti dau trei pizza ieftine si o bere. tampiti. ca sa nu mai zic ca o cafia costa oriunde atat cat costa si pe Saint Germain

- canicula de a doua jumatate de august este superba: un sfert din bucuresteni sunt plecati, un alt sfert sta in casa ca au spus televiziunile “ba, e cald rau, nu iesiti, o sa muriti”, un sfert au iesit si au murit si eu sunt in ultimii 25% care se plimba aiurea cu o sticla de apa in mana

- nu e zi in care sa nu vad minim 10-15 straini in grupuri mici + inca vreo doua grupuri mai mari (20-30 de oameni). mai batrani – care nu au gasit bilete la croaziere pe Mediterana si au ajuns in (…) sau tineri cu rucsacuri in spate, toti trec p-aci, vin sa vada unde sta catallin.ro, fac poze unor cladiri, papa carnati la Caru’ cu Bere si pleaca mai departe

- trei (sau patru?) mini-magazine de unde sa imi iau o apa plata. doar nu ma duc pana in Carrefour… La unul am gasit si paine feliata. Un adevarat afacerist, asta doream sa spun de fapt, scoate cate cinci felii de paine din pachet. la vreo sase pachete castiga patru lei, o sa imi fac tricou cu moaca sa

- ma plimbam dimineata pe gsp in cautare de medalii si am dat peste chestia asta geniala. vad ca jos scrie un mic AFP, oricum, e foarte faina

- am primit cadou un filtru de cafea (sarut mana!!!!). totusi, inca te astept sa imi faci cafia la ibric

Este 4:30 AM. Catallin.ro e magic si in somn: sunt ud leoarca – apa fierbinde, la maxim de fiebinte, si sunt plin de sange. Confuz, ma doare capul un pic, sange pe pereti, plin de sange in hol, sange pe covor si am in picioare doua pungi de plastic, din care una e cam rosie ea asa… de la sange evident, am sange pe fata si piciorul taiat, dar sa va povestesc mai bine.

A fost o siara buna cred… Am baut jumatate de sticla de vin si vreo 150 de whisky crud. Si acum 10 minute m-am trezit in apa fiarta si dupa ce m-am rostogolit intr-o parte, m-am trezit intr-o mini-balta de sange care intre timp s-a transformat intr-o mega-balta. Sunt ud, tocmai am reusit sa opresc tavalugul si am fumat trei tigari pe balcon; inainte, m-am uitat in oglinda si am vazut ca am cateva taieturi pe fata si, desigur, cea mare de pe picior.

Nu am nici cea mai vaga idee cum s-a intamplat; ce s-a intamplat stiu, sunt doar curios cum. Presupun ca am adormit in baie pe jos… Ciudat, n-as paria pe varianta asta, dar este cea mai probabila in acest moment. A fost o saptamana lunga, am zis sa o inchei cu un mic vin si m-am trezit intr-o alta lume: tin minte doar cum m-am dus pe spate, o durere puternica pe fata (buza de sus si nasul) si pe piciorul drept.

Am simtit cum ard si m-am rostogolit in dreapta – adica inspre iesirea din baie. Apa fiarta tasnea cu putere si urmatoarele minute sunt in ceata. Am consumat tot ce era absorbant prin casa (cateva suluri de hartie igienica si hartie absorbanta) si tot e plin de sange. Am alergat disperat, m-am tarat, m-am ferit de apa, am fugit la o vecina si am dat mai multe telefoane.

Intr-un final am descoperit unde erau ascunsi robinetii din casa mia, noua mia casuta, si am reusit sa opresc in sfarsit, dupa vreo 15 minute, apa calda. M-am trantit pe jos si m-am lipit de coltul holului; de jur imprejur, o balta de sange care se marea mai ceva ca la inundatii si mult abur.

Chiuveta mea din baie statea frumos pe doua picioare (iesite din perete) dar nu era prinsa prin nimic de perete. Si se pare, ma gandesc si eu aproape de ora 5AM, ca am alunecat cu ea pe spate, spargand furtunul de apa calda care alimenta lavoarul. Sangele provine din piciorul drept si din nas/buza superioara, care s-au spart/zgariat/taiat adanc, o data cu spargerea lavoarului – care acum e tandari prin baie.

Bine ca am reusit sa gasesc robinetii, care sunt ascunsi in perete sub o placa, altfel nenoroceam tot. Si acum sunt ud in chiloti, pe scaun, simt nevoie sa povestesc cuiva si ma uit cu teama la pungile in care mi-am bagat picioarele, mai ales la cea dreapta, pentru a vedea daca trece ceva sange prin ea; daca patez covorul ma ….

Mi se usuca palmele, foarte interesant, ma intreb daca e de la sange; in precedentele ocazii nu mi s-a intamplat la fel. In fine, este 5AM fara trei minute si ma gandesc sa ma apuc de spalat pana nu se incheaga tot. Si de strans cioburile de la chiuveta. Avand in vedere programul de disiara, ma astept sa ma trezesc in lacul Herastrau.

Bun vin, a fost o siara buna. Inca nu imi dau seama cum s-a intamplat, ipoteza de mai sus e doar o posibilitate, dar… V-am zis ca a fost un vin bun? 7 pacate, pe cuvantul meu de onoare daca am pacatuit in siara asta, ce naiba, e 5:00 AM diminiata si sunt ud si plin de sange; deci sunt foarte serios, va salut cu mult drag. 7 pacate in asteptarea celui de al 8-lea.  

Sunt sleit. Stau trantit in fotoliu, ma uit la monitor si inca incerc sa refac ultimele trei zile in minte. Ma doare fata, dar rau de tot, s-ar putea sa mi se si invinetit un ochi. Ma dor si palmele pe deasupra. Joi sau vineri siara, dupa o saptamana destul de ciudata, m-am retras in barlog cu intentia de a dormi dus. Dupa o jumatate de ora a inceput sa imi dea tarcoale. Fiara dracu, ii simteam picioarele cum tropaie pe obrajii si pe gambele mele, ii simteam bazaitul infect si sleios pe la urechi.

M-am trezit exasperat si cum nu aveam nimic mai bun de facut, mi-am pus de mancare. Era noapte, am aprins tv-ul pe un post de stiri si am inceput sa mananc, citind in acelasi timp un articol de farmaceutice din BM. Al dracu animal infect a simtit momentul de neatentie si a inceput iarasi sa imi dea tarcoale. L-am privit in ochi, o mutra pierduta de insecta libidinoasa; macar daca ar fi semanat cu XXX, dar nu, era doar o insecta cu bale la bot in cautarea gatului meu de caprioara neprihanita.

L-am privit nerabdator cum zboara si intr-un final, obosita fiind, s-a asezat in apropiere, pe biblioteca. Intotdeauna am stiut ca BM-ul este o arma letala, dar nu avusesem ocazia de a o pune in practica. Am facut sul revista si l-am lovit direct in ceafa. Mi-a parut rau, jur ca mi-a parut atat de rau: as fi vrut sa fie acolo si familia sa, sa ii stalcesc ochii in fata copiilor sai, ar fi fost un sentiment implinit. Din pacate, venise singur.

Tot din pacate, familia ei/lui - despre care am ajuns intre timp sa cred ca este o familie imputita, a tinut sa imi aline urmatoarele zile. I-am omorat rand pe rand, cu palmele goale, cu picioarele, m-am lovit de toate colturile de mobilier din casuta asta, mi-am tapetat prosoapele de bucatarie cu matele lor (noroc ca nu mi-am luat de la Zara ca ma taiam daca le murdaream cu imputitele alea) si… si mai nimic.

In continuare imi dau palme peste fata noaptea in speranta de a ii starpi. A fost o imputiciune prolifica, vin hoarde peste hoarde, ca romanii&albanezii peste saracii italieni, asa si astia. Si imi e teama intr-un fel dar ma simt si bine stiind ca vine noaptea, am un barzaune mare de tot pe langa mine, cred ca e ma-sa, grasa si cu ochelari. Deci imi e cam teama asa, nu de alta, dar voi adormi greu, voi dormi prost si ma voi trezi haituit si cu dureri de palme; dar mai stiu cu siguranta inca un lucru: la noapte voi ucide!!!!

Nu imi doresc sa devina un cliseu, dar chiar aveam in jur de patru ani! Se pare ca a fost o perioada glorioasa. Atat de glorioasa incat mama il lua pe catallin.ro pitic de mana si plecau la cumparaturi, nu foarte des, cat sa fie acolo. Cocor, mare mare magazin al Capitalei; nu iti placea ce gaseai in Unirii, incercai dincolo, ceea ce am si facut.

Lumea era la fel. Din pricina varstei si din pricina faptului ca marea majoritate a oamenilor erau imbracati la fel, cladirile erau la fel… Cel putin acestea sunt amintirile mele. Este de inteles (din contextul de mai sus) de ce nu am fost in stare sa imi reperez mama proaspat angajata intr-un exercitiu de coada la raion. Eu am fost pus sa stau cuminte langa un stalp din magazin si nu am mai putut sa o disting de la inaltimea celor 100siceva de centimetri ai mei.

Ce era de facut? Logic: plec acasa! Imi aminteam imagini cum ca metroul ar fi in stanga magazinului, cum ies. Asa ca usurel, usurel, mic fiind, pas mic, bla bla, drumul mi s-a parut o vesnicie, parca eram Dorothy in cautarea Orasului de Smarald. Am intrebat vreo cinci persoane daca merg in directia buna si cum toti au raspuns afirmativ, am continuat.

Metrou, pe sub bara, atent la anuntarea urmatoarei statii si ajung linistit in Berceni. M-am lipit de un om la intersectie, traversand pe langa el si am ajuns acasa in siguranta. Supriza: usa inchisa! Am inceput sa plang psihedelic, sa ma dau cu capul de usa, am vrut sa ma strecor prin gaura de la cheie.

Intr-un final m-am plictisit de lipsa oricarei reactii de dincolo de usa si m-am dus in parc sa alerg. Dupa vreo doua ore a venit si mama, disperata de disparitia mea si am fost foarte, foarte hapi. Dupa doua ore a venit si tata si am inceput sa alerg iarasi.

Din acel moment, Cocor are in mintea mea un loc special. Iar in zilele de astazi trece printr-o remodelare semnificativa. A fost chiar interesant si semi-fun sa ma uit cum se plimba prin el, pe la etajul doi-trei, un mini excavator care arunca jos moloz. Intre timp, molozul a ajuns la inaltimea celor doua etaje, moment in care a intrat in cadru un utilaj mult mai mare, care a smuls mai multe corpuri (un fel de balcon al cladirii, acum a ramas cladirea fara ‘balcon’).

La finalizare, o sa fie un magazin, aproape mall, de lux. Ramane de vazut ce chiriasi va reusi sa atraga, zona este foarte buna, dar din cate tin minte, nu a ales niciun agent de inchiriere. In fine, o sa imi fie dor ‘in a weird kind of way ‘de toate magazinele cu oale si polonice, role de musamale si rochii de mireasa, dar astept totusi cu nerabdare sa o mai iau pe mama la o plimbare prin Cocor.

Subiect light, de weekend. Nu de alta, dar sunt cam confuz. Totul a inceput cu o cafia calda, cam tare, motiv pentru care am recurs la arma laptelui rece. Wrong, laptele se acrise. Am aruncat cafiaua calda si m-am resemnat in cea rece ramasa de la mama. Mi-am spalat cana, mi-am pus cafia, wrong again: nu scursesem cana bine, asa ca aveam cafia cu apa.

Nu sunt fitos insa; de aceea m-am bucurat nespus in lumea mea mica, ieri siara, cand am aflat ca si Cristina Spatar este la fel ca mine. Sunt in continuare foarte confuz, nu stiu daca este aceeasi doamna care era batuta acum vreo 10 zile de un domn corpolent, dar oricum, mi-am cam ros unghiile asiara. Si eu si Robert Negoita, cred ca amandoi am stat ghemuiti in canapelele noastre, cu o perna la piept, incercand din rasputeri sa nu plangem; raman tot mai putine domnisoare.

Cristina, cea fara de fite dupa cum o descrie soacra (“nu are nicio fita, este un om absolut normal”) s-a casatorit ieri. A avut o nunta de povesti, rochia ei a facut peste 10 miare in euro iar bijuteriile au costat peste un milion. Euro. Un milion de euro!! Sa nu accentuam totusi acest aspect, ea nu are fite, au fost bijuterii de bun simt, iar eu ma simt cam lipsit de inspiratie in acest moment.

De fapt ma lupt sa nu intru in depresie, asta va spuneam: de ieri siara m-am blocat, incepand sa numar ce posibilitati mai am eu pe aceasta lume. La fel si Robert; pe el l-am vazut la Romantica unde participa la un concurs in urma caruia spera sa isi gaseasca aleasa inimii. Tot felul de probe, niste domnisoare, el analizand…

Foarte serios, as fi putut scrie frumos, frumos de tot, dar ma cam grabesc; plus ca in weekend nu ar trebui sa tastezi. Ma grabesc sa fug la loto, 5 si 9 vor fi primele bifate din cele sase castigatoare. Cu banutii pe care ii voi castiga imi propun sa ridic un ansamblu rezidential ceva mai drept decat cel al burlacului multi-suto-milionar in euro, si dupa ce il voi vinde cu profit de 60% voi putea sa organizez « nora pentru mama mea ».

A fost un weekend frumos, linistit. In familie, probabil ultimul pentru o perioada foarte buna de timp. Heeeei, 5, 9, …

Pe principiul « viata e simpla, am tot timpul din lume : am reusit sa fac si in somn ceea ce imi ocupa o buna parte din zi », imi doresc pentru finalul lui iulie patru lucruri: sa dorm mai mult, sa fumez in timp ce dorm, sa scriu in timp ce dorm si, evident, sa beau cafia in timp ce dorm. Nu, nu sunt un catallin.ro plin de vicii, chiar deloc, imi place doar sa scriu ca fac lucrurile total pe dos fata de viata de zi cu zi

Recunosc insa, inca o data: sunt foarte stresat, am mai spus asta, cred cu tarie eu sunt cel mai stresat dintre toti catallin.ro din lumea asta larga. Stresat fiind, am uitat ieri siara sa imi iau tutun. Cafia face mama din plin iar texte am de scris mai mereu; daca nu scriu, citesc, tot am de lucru cu literele. Iar cand nu am de lucru cu buchiile, le fac pe fanele lui catallin.ro sa rada!

Revenind, ca orice catallin.ro care a fost editor la viata sa si care a mai si lucrat vreo doi ani si jumatate in online, stau cu ochii pe trafic. Plictisit de analizele site-urilor principalilor editori de la noi – plus ca sunt statistici private, de multe ori nu e fun – mi-am gasit de curand o noua pasiune: propriul trafic, pe care, desi nu dau doi bani (comparativ cu contentul, spre exemplu), il urmaresc atent.

Inainte de culcare, in jur de 12 noaptea, observ cu stupoare o crestere. Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Era vorba de domnul Kapra, care scrisese cu o ora si jumatate mai devreme despre catallin.ro . Este normal, oarecum, sa fi remarcat, daca ai un stil… macar interesant sa spunem. Dar oricum, despre blog doream sa scriu un textulet in perioada urmatoare.

Din pacate, ideea textului despre blog si supriza lui Victor mi-au abatut atentia de la povestioara zilei curente si am inceput astfel sa click-click frenetic, in cautare de stiri, insemnari si altele. Evident ca am consumat aproape tot tutunul. Trezit, « shit, iar m-am trezit cu o ora mai tarziu, oh well », viteza, evitat sifonierul – care a facut deja numeroase victime, baie, cafia, back, tutun… Nu mai este, ok, mergem la colt.

Intru relaxat in magazin, salut pe doamna vanzatoare - care deja se era in cautarea unui Lucky, si zic calm si stapan pe mine.  “Nu, nu… As dori un Tide Lemon”. “Ok, automat ?” “Nu, normal va rog”. Il iau si ma intorc inspre casa linistit si hapi, mut punga in mana stanga ca sa deschid usa si… […]. Problema mea este de fapt alta: eu am masina automata… In fine, in fiecare zi mi se intampla ceva

Are peste 50 de ani. Nu ca asta ar fi o problema. 1,75 metri inaltime, mers rapid, camasa desfacuta la primii 2 nasturi prin care ies mandre cateva smocuri de par alb, atitudine de Robert de Niro mic si suparat. Are si un tovaras, se vede ca asta al doilea e un fel de agarici in grupul acesta de doi smecheri balcanici, inconjurati de bani si totusi amarati.

Al doilea are vreo 1,87 inaltime, e rosu la fata de parca tocmai ar fi baut o tuica si are si el desfacuta camasa cat sa se vada unsoarea preligandu-se agale inspreeee… Da, inspre o burta mare – mareee, de zici ca tocmai ar fi mancat-o pe ma-sa lu’ ala micu’. Nu ca burta sa, codul vestimentar, atitudinea mersului sau cea din timpul discutiilor cu cei din jur ar reprezenta o problema.

Impreuna formeaza o echipa de soc, care inspira teama oricarui raufacator: ei sunt echipa de paza de la BRD Sucursala Unirea! Si se integreaza de minune in cadrul personalului filialei autohtone a bancii franceze, pe care o urasc din tot sufletul.

“Stiti, eu nu am cont la dumnevoastra”. “Aici apare ca aveti un cont.” “Am avut un card, dar nu atasat contului personal ci altui cont”. ” (aha!?!) Deci aveti cont. Ei bine, cei de la Sucursala Sf. Vineri v-au gresit CNP-ul, difera de cel din buletinul pe care mi l-ati dat. Si nu puteti efectua nicio operatiune”. Virari de bani in cont, platit facturi, nici macar schimb valutar nu m-au lasat sa fac! Cica sa merg eu la Sf. Vineri sa imi schimbe informatiile, si apropo, am renuntat la respectivul card de mai bine de un an.

Are dreptate nenea asta, nici nu se merita. Pe cei de la BRD ii urasc si nu doar din cauza problemei cu CNP-ul, sunt mult mai multe: credite, dobanzi, solicitari… De Raiff nu mai spun, sau cei de la Banca Transilvania; o sa imi vand casa pentru un contract cu mii de comisioane bagate adanc in contract, BT sunt execrabili, cred ca rivalizeaza adanc in mintea mea cu cei de la BRD.

Dar in fine, doream de fapt sa spun de bine despre o companie cu care am relatii contractuale de vreo 13 ani cred. Mai intai parintii si apoi eu, am vreo trei sau patru contracte cu ei si toate serviciile atasate merg si au mers perfect.

Da, sunt un catallin.ro care a terminat umanul, am imaginatie si niciun pic de cunostiinte de IT. Mint, cateva am, dar oricum. La ora 1:00 AM, sambata dimineata, exista oameni la serviciul de relatii cu clientii. A avut rabdare operatoarea cu mine undeva la vreo 23 de minute cat am vorbit la telefon incercand sa ne dam seama cum e cu TCP/IP, BoooP sau alte combinatii dintr-astea din care nu inteleg mai nimic. Dupa vreo 24 de minute am reusit si astfel am mai pus un dram de respect fata de niste servicii exceptionale. Cel putin fata de mine.

Fara filozofii, fara texte scrise stilist, fara posturi platite, fara nimic. Doar respect si felicitari miliardarului Teszari. RCS&RDS este de departe cea mai buna companie cu care am avut vreodata vreun contract. Now I can go to sleep, mai pe siara povestim cum o vom invata pe mama sa foloseasca “gogle”

(Post scris in timp ce ‘baietii’ imi pun repartitoare) Ce misto e sa te simti ca stapanul pe mosie. Ei sunt dincolo, pun repartitoarele iar eu stau si scriu aici. Vor veni in curand si la mine in camera, moment in care ma voi simti si mai bine: tanar de succes scrie la laptop, are sigur un job important, “hai ba gogule cu robinetu’ ala, ho, nu rupe elementu’ la Imparat”.

Asaaaaaaa, impun respect, intotdeauna am fost sigur de asta. “Stai Gogule ca are Imparatu’ apa-n instalatie, nu pun mana, fac mizerie in castel.” Bai, cand a zis-o pe asta cu castelul am stiut ca merita sa il fac Paharnic! “Asa, apa-n… Si asta ce inseamna?” “Pai mergeti la administrator si luati cheia de la subsol sa golim instalatia.”

Ok, administratorul sta la 9, ma pregatesc sa chem liftul si ma opreste un gand murdar… Ati observat cat de paranoic este romanul? Sa nu ne fure, sa stam cu ochii pe tot ce misca in jurul a ce este al nostru, paranoia curata; bine, bine, poate are o logica cand ne gandim cate se intampla la noi, probabil ca in Danerlandia am fi mai calmi.

« Bai, ce dracu pot sa iti fure? » Buna intrebare, banii pe care oricum trebuie sa ii dau? Bijuterii? N-am! Un televizor? Masina de spalat, il vazusem eu pe ala mai gras ca se uita balind la masina mea, sigur ar fi luat-o in spinare cu tot cu racorduri si ar fi fugit sa ii faca un cado’ frumos femeii sale.

Era totusi normal sa fiu paranoic, trec printr-o perioada in care toti incearca sa ma fure. ) In aceasta dimineata, inainte sa vina la probe Paharnicu’, am primit primul meu mail de phishing. Atunci iti dai seama cand ai ajuns important: daca nu ai primit niciodata un mail de phishing, nu contezi, asta este… Nu e nevoie sa disperi, sunt sigur ca ai alte calitati, insa ei nu te vor. Si e bine sa fii dorit.

L-am deschis, eram curios cum arata. Nu m-am logat, deci sunt safe, desi mintea mea paranoica a inceput sa conceapa planuri cu iz penal. Daca era de fapt un pharming si mi-au instalat ceva pe hard ca atunci cand deschid o pagina de banca, oricare ar fi ea, sa deschid de fapt o pagina de net falsa si raman fara banuti ? Wrong again! Nu am card fratitulici la Raiff, am cont dar nu am card! Nu tin cash in casa, nu am decat un laptop greoi si o pisica malefica, care sigur te-ai musca de ochiul stang daca ai incerca ceva la adresa mea.

Si, daca stau bine sa ma gandesc, nu imi pasa foarte mult daca incerci. Nu de alta, dar tu ca hacker ar trebui sa arati ceva mai bine decat orice vanzator “telefoane mobile avem baetii, telefoane mobile”. Si v-am vazut la TV, voi aia 29, mega-reteaua anihilata de mega-politia romana; nu erati foarte prezentabili, parca tocmai ati fi revenit dupa o indelunga vacanta de bronzare la mare, va ascundeati fetele sub camasi si tricouri… Oricum nu inteleg faza asta cu ascunsul fetei de camerele de luat vederi, dar in fine.

Exceptand pe unul singur, el m-a cucerit. El a acceptat sa vorbeasca cu televiziunile si nu si-a acoperit chipul:
- Spuneti-ne, ce cautati aici?
- Nu stiu, ne-au adus astia sa ne judece, ne-au arestat aiurea, luat din casa…
- Dar in legatura cu ce sunteti cercetati ?
- Nu stiu doamna, niste ciudatenii… Ceva cu calculatoare.        )