catallin

Da, ma simt bine, bursucii danseaza liberi prin Imparatie, sa vina weekendul ca va fi bine (later edit: in weekend nu va fi bine deloc). Totusi, de prin tara, cateva doar:

• meriti sa mori! si de fapt, murim noi. nu, nu este deloc ok cand mergi printr-un sat cu 80km la ora si cu un autocar lipit de fund, sa ti se nazare din senin sa franezi si sa virezi stanga; s-ar putea ca in spatele autocarului sa fie catallin.ro si sa vada ca are strada libera si sa incerce o depasire (legala!!). Si moare el, boule, nu tu. Bagateasnmormant de idiot!
• nu, nu este deloc (meriti sa mori!) sa accelerezi desi eu intru din secundara in DN si tu ai vreo 500 de metri pana in mine. Sper sa ajungi in lanturi si sa te zbati in pucioasa si puroi verde. Daca doriti sa vedeti (de parca nu stiati) cati idioti sunt in aceasta tara, incercati un drum… prin tara, evident.
• “Da, arata ca un deal… Asa, si?” “Sa moara calutul cu buline verzi, chiar arata ca un tip care ar fi sotul doamnei Ritzi!” Da, are fata de sot de doamna Ritzi, un link imbecil, ieftin si de proasta calitate. “Esti un ignorant, este cea mai buna partie din Romania, inca neexploatata!” Nu, nu-s ignorant, altfel va plantam panselute in orasul vostru plin de funingine caci nu am uitat amintirile din copilarie in care unii imi distrugeau orasul. Altfel, Petrosani este un oras ca oricare altul, cu someri, cu case ingrijite, cu oameni saraci si cu un munte/deal. Unde doamna Udrea, care nu e prietena cu niciun primar sau sot de primar, doreste sa realizeze o investitie majora (zeci, +100 mil. euro) pentru o statiune de schiuri. Sau schiat. Argumente impotriva: niciun aeroport, infrastructura zero, capacitati de cazare la fel; ce are insa Petrosani? Un peisaj dragut (nu e Tihuta, sa nu exageram) si un bun prieten de-al lui catallin.ro. Felicitari prietene!
• “ti-am zis ca nu imi plac blogurile, mi se par ca statusurile de mess. E ca si cum ai umbla in sutien in fata amicilor/cunostintelor. Desi trebuie sa recunosc ca sunt utile uneori … “, spuse doamna. “Sau nu imi plac blogurile personale, ar trebui sa precizez”, completa, aceeasi doamna, rapid. “Mi-ar placea un blog de pr-isti totusi. Dar facut barbateste”, concluziona. De acord! Nici mie nu-mi place cum arat cu sutien, deci sa ne calmam. catallin.ro arata, insa, chiar bine in fusta. Cele bune!

“In rest, Berlinul nu este un oras care sa cucereasca, decat daca sunteti un pasionat de istoria secolului 20. In multe zone orasul este un amestec, destul de gri, intre cladirile noi, cladirile istorice si blocurile comuniste, dupa modelul cuburilor gri, fara balcoane, care pot fi gasite si in cartierele bucurestene.”

Din Ziarul Financiar, i-am zis ca trebuie sa stea mai multe zile sa inteleaga orasul. Desi eu inca incerc… Oricum, daca o sa click click pe link, o sa vedeti, la finalul textului, o chestie finuta rau. In rest, ma pregatesc intens pentru luni bune p-acolo. De unde sa scriu si sa fac trafic, un fel de “Zoso living in Berlin”. Sau doar catallin.ro, oricum racoare racoare nord si salutari voua!

Daca nu revin, o sa auziti de ce; intrarile si iesirile sunt cele mai importante in viata. Parolele la catallin.ro de rezerva; sper sa va amuze, sa nu ma uiti.

ps: ma bucur nespus ca nu voi fi aici cand acest popor o va trimite pe EBA in Parlamentul UE.

Soarele apune frumos pe Austrada Transilvania. Cum care autostrada? Stiti voi, aia despre care se spune ca va fi a nepotilor nostri. Din acest punct de vedere, este un sentiment inaltator sa calci pe asfaltul ei. Nu, nu e gata si americanii de la Bechtel zic ca doar printr-o minune vor termina la timp o portiune de cca. 42 km plus inca vreo 10 de drumuri de conexiune.

Festivalul de Film din Cluj se vede insa frumos pe autostrada. Drive in movie. Asfaltul e ok, peisajul e superb. Adica nu e campia aia plata si fada pe care o traverseaza Autostrada Soarelui. Asta este si unul dintre argumentele americanilor cand vine vorba de intarzieri si de sume: au scos dealuri, au facut poduri (viaducte se cheama ca nu-s poduri clasice) de aproape un kilometru lungime, au ridicat portiuni intregi de pamant la un anumit nivel … In total, cam 20 sunt asfaltati (la final se mai da cu un mic strat de acetona, pentru luciu) si inca cativa asteapta asfaltarea.

Prima portiune, Campia Turzii – Gilau (Cluj vest adica) ar trebui predata in februarie 2010. Cu o minune se face la timp, acum se lucreaza din plin. In total ar trebui sa fie 415 km parca (nu caut, sunt lenes) si final final ar trebui 2013 dar zic ca 2017 suna bine.

Va fi frumos peisajul pe bucatica dintre Campia Turzii si Cluj, dealuri, campii, ape, oi, vaci, ce sa mai, merita aproape… Ah, nu v-am zis? Cam 900 de milioane si niste maruntisuri, deci sa rotunjim la un miliard de euro. Daca il imparti pe nenea miliard la vreo 21 de milioane de persoane, reiese ca fiecare dintre noi a dat 47 de euro pentru cei 42+10 km de autostrada din Transilvania. Da, tu de acolo! 47 de euro ai dat, probabil mai multi ca e credit guvernamental, hai sa punem 50 de euro.

Acum intelegeti domniile voastre de ce e un sentiment fain sa vezi apusul de pe asfaltul Autostrazii Transilvania?

Sau doar o biserica dar nu asta este important. Criza de care auzim peste tot incepe deja sa isi arate efectele; pe langa cele logice, de genul fabricilor inchise in lipsa comenzilor din alte tari, dar si a celor total @#%^^#@ de genul companiilor care merg cu marje de profit de +30% iar 2009 va fi la fel si totusi trambiteaza criza (caci deh, da bine sa nu cresti salariile), avem o noua categorie de afectati! Biserica.

Gata cu particica de economie, trecem la lucruri si chestiuni serioase. Vedeti dumneavoastra, contextul financiar-bancar-psihotic mondial aduce paradoxuri: oamenii mor mai putin! ) Adio mancare pentru popa, banii pentru gropari se transforma in lopeti si o mana de ajutor,  botezurile s-au rarit de ani buni iar parastasurile se fac in cerc restrans, sarind prea curatul parinte de la biserica dintre blocuri.

Tot la context, catallin.ro traieste crize tumultoase. Si foloseste limbaj de specialitate, atat din punct de vedere economic cat si cu termeni licentiosi. Mai pe romaneste, ma @#%!!#$% in ea de criza ca m-am plictisit. Sau enervat. Bun, acesta fiind contextul, putem trece la povestioara.

A fost o sambata de pomina. Animale prajite, valuri de alcool, trupuri asudate si miscari lascive, licori colorate cu multe grade, frig si fum caci in alte tari unele vicii nu sunt permise in spatii publice, si multe, multe altele. O incununare a unui an lung. Cel mai lung din ultimii 24. Si astfel am ajuns in zig zag inspre casuta.

M-am trezit dimineata, duminica, murdar. Foarte murdar, se adunasera prea mult. M-am spalat cu trei randuri de gel dar nimic! Inclusiv dupa urechi, tot nimic! Si cum eram la mine acasa, in tara protestantismului, am zis ca a venit vremea sa pun unele lucruri in ordine. In viata mea. Acolo, la ea. Asa ca m-am imbracat frumos, o camasa curata si varata bine in pantaloni, proaspat ras si cu un sacou la final. Am luat-o pe Luft de brat si am pornit sa dam socoteala. La biserica din cartier. Read more

Buna, Hey, Hello, ‘Evening. N-a apucat sa spuna niciuna dintre ele, era oricum prea rapida pentru frigul din imprejurimi. S-a asezat pe scaunul de langa el; desigur, motiv pentru aparitia primelor scenarii, < dintre toate cate sunt libere l-a ales tocmai pe acesta >, nici nu mai conta ca acelasi loc era si cel mai apropiat in drumul ei.

Inalta, zgribulita, cu parul lung si blond si cu privirea pierduta. Indeajuns pentru a continua investigatiile, nu? Cu priviri piezise, care sa nu denote nici interesul nici o oarecare doza de nesimtire, au fost observati pantalonii in carouri de culoare inchisa, cizmele de un maro sters si paltonul negru strans pe corp.

Eh, si acum ce? Amandoi stateau zgribuluti cu privirea in gol. Desigur, el se gandea sa o salute, in definitiv, daca vorbesti te mai incalzesti. Si nu, nu era vorba despre sexul pe care un barbat il vede cu o femeie ajunsa in preajma sa. “Hei! Cizmele tale se asorteaza cu pantalonii mei de stofa!” Cacat, nu-i buna, zici ca esti un obsedat vestimentar. “Doamne ce frig e, daca murim aici?” Esti dus?! Morbidul naibii, vrei sa zica ca esti un freak? Plus ca e prea banal sa te agati de ceva evident. “Incotro?” In niciun caz, nu isi are rostul. Prea simpla, banala, te complici, nu ai fir de discutie ulterior. “Buna”. Si atat. Si daca ramane atat? Ea zice buna, oricum are privirea pierduta, de unde iti dai seama ca nu va fi doar o reactie faciala fata de intruziunea ta? “Scuzati-ma, aveti un servetel?” Si dupa ce-l primesti ce dracu faci cu el? Nu esti femeie, nu poti pleca cu el si nici nu iti poti sufla nasul, o sa zica ca esti bolnav, nu vrei asta.

< La naiba, barbatii astia sunt tampiti; e doar o discutie! Oare o fuma? > Nu a mai apucat sa primeasca raspuns ca ea s-a ridicat si s-a dus sa isi aprinda o tigara. Un moment potrivit pentru regandirea strategiei. Cadrul era perfect: un spatiu atemporal, fara granite, unde toate clasele sociale se contopesc intr-una singura care trebuie sa faca fata frigului de noiembrie. Read more

iPhone e cam fita in Romania. Cel putin daca nu prea iti raman bani pentru plata facturilor de telefonie dupa ce platesti rata la telefon – si serios, hai sa lasam bla-bla-ul cu iPhone e luat cu banii jos, de oameni cu venituri mult peste medie; nu zic ca nu se intampla si asta, dar sunt curios daca numarul astora e majoritar.

Revenind, transferul de date costa considerabil la noi de unde rezulta ca mai usurel cu navigarea online, hartile nu prea le poti folosi, wifi-ul ala de care tot aud e cam rar si tot asa. Prin alte locuri, navigarea pe Internet de pe telefonul mobil e free, mult prea free. La vreo 150 de lei ai net la maxim, sute de minute, retelele nu conteaza iar acesta e doar un post din categoria undesunteu VS Romanicaundesuntetivoi, ca altceva mai bun nu sunt in stare sa fac. Nu il luati in serios pe catallin.ro, not this morning. E plecat si mi-a lasat mie parolele. Si mi-a trimis si niste poze facute cu un iPhone ca si-a uitat acasa aparatul. Sa fiti cuminti!

Are vreo trei – cinci kilometri si doua benzi pe sens. Masina ruleaza cu 100 la ora dar nu iti dai seama si te uiti dezamagit pe geam: adica nu trebuia sa fie un pod? De ce e tunel? Te uiti in fata, ok, tunel frumos, dar in definitiv e doar un tunel. Si la un moment dat ti se deschide in fata: Podul Oresund, imens, argintiu, apa cat cuprinde de jur imprejur si un semn la capatul sau, dupa vreo 17 kilometri, pe care scrie probabil Suedia in suedeza .

Malmo este un oras stas, asemanator celor germanice, cu un pod simbol pentru ingineria moderna in apropiere si cu un turn cu 54 de etaje si o inaltime de 190 de metri: Turning Torso. Amprenta la sol a cladirii este de ~ 800 mp, administratorul cladirii – compania suedeza de dezvoltare imobiliara HSB, precizand ca s-a recuperat suma investita, la aproape trei ani de la inaugurare.

Forslov, Grevie si inca un satuc suedez al carui nume nu mi-l amintesc. Acolo, pe coasta, se afla casa Lindab (producator de tigle metalice pentru acoperis si tubulatura pentru sisteme de ventilatie si burlane, ale carui fabrici le-am vizitat). Satuce cu circa 1.000 – 1.500 de locuitori fiecare, cu o iarba de un verde incredibil, care este lasata sa creasca si atunci cand bate vantul ai impresia ca e un peste care inoata la suprafata apei (“frate, mie mi-a placut iarba, frate” ) ).

Fabricile Lindab arata ca oricare alte fabrici. Desigur, ceva mai automatizate decat fabrica locala de la noi (este in Stefanestii de Jos, langa Bucuresti) si intr-un peisaj exceptional: de afara, am zis initial ca sunt depozite, gen magazine de bricolaj: iarba cat cuprinde in zona, copaci, ape curgatoare…

Interesant este ca si in Suedia si la noi se lucreaza la marje de profit asemanatoare (~10%); difera desigur volumele, produsele aflate in productie si gradul de automatizare/numar salariati/salarii. (In editia de miercuri a BM va fi un material despre cat de importante sunt cele mai noi materiale de constructii pe baza de structuri metalice usoare intr-o tara ca a noastra, unde criteriul primordial de alegere este pretul)

Am inteles ca uneori (noi nu am avut ocazia) poti gasi, pe drumurile dintre sate (perfecte de altfel, o banda pe sens, o linie neagra afundata in verde daca te uiti de la distanta) carute cu lazi cu fructe si legume. Si atat. Cine doreste un kilogram de cartofi, cinci vinete si trei rosii, vine, isi cantareste, lasa banii acolo si pleaca linistit. Anyway, un loc ideal pentru o vacanta linistita. Si vara se lumineaza la 3:30 AM!

Copenhaga, Mica Venetie sau Amsterdamul Nordului. Superb, cea mai buna descriere probabil. Si cam scump: o bere este 10 euro in bar, 2,5-3 intr-un supermarket, un sadvis este in jur de cinci euro, even more. O cafea la Mc este insa 1,3 euro. Moneda oficiala este coroana daneza, insa se accepta si euro, desi e cam greu cu matematica in unele locuri.

Copenhaga e matinala, nu se culca noaptea si daca ar face-o, s-ar trezi la 4 AM cand se lumineaza. Aproape toti stiu engleza, oamenii sunt foarte calzi, vorbesc cu oricine, rad si povestesc. Daca nu e vara, si e frig de iarna nordica, poti sa ai ocazia de a vedea o ambulanta speciala al carei unic rol este sa umble pe strazi si sa adune oameni care s-au imbatat si au cazut in zapada. Se pare ca se intampla frecvent sa gaseasca petrecareti care au fost uitati de amici si care au inghetat pana dimineata. Si era vorba de oameni normali, nu alcoolici, nu homeless ci oameni cu chef de distractie. Chestie caracteristica de altfel caracteristica in Nord – cel putin din ce am avut ocazia sa vad.

La final de an scolar, in iunie-iulie, tinerii care au absolvit liceul sau facultatea, vin pentru doua saptamani in Capitala pentru a sarbatori pe strazi absolvirea. Au sepcute de marinari albe, difera doar stemele institutiilor de invatamant absolvite; beau, danseaza, canta si se plimba in camioane impodobite cu flori asemanatoare carelor alegorice. Si am inteles ca pe 22-23-24 iunie, cu ocazia celei mai lungi zile din an, este o sarbatoare generala in tot orasul.

Biciclete cat cuprinde, cladiri construite in urma cu cateva sute de ani, canale cu case colorate pe margine si da, pentru cititoarele catallin.ro, danezi care arata bine. Nu stiu cat de bine, caci urmaream danezele. Pot spune insa cu siguranta ca lipseste cu desavarsire stilul pitzi. Ne-am intalnit totusi, in ultima seara, cu trei surori cu fuste colorate, le-am intrebat cum de au ajuns tocmai pana acolo si ne-am facut poze cu ele. Ziceau ca o duc bine…

Si cum pozele fac cat o mie de cuvinte…

Credit foto: Catalin Lupoaie.

Bucuresti – Amsterdam – Copenhaga, retur Copenhaga – Amsterdam – Bucuresti, 23/27 iulie (escale de aprox: 1.5 ore) = 1.243 de lei. Operated by KLM Royal Dutch Airlines.

Hei, hai sa o luam p-acolo, hai sa alergam, trece racoarea mai repede, uite, ia o gura de la mine. Da, e tare, nu-i nimic, nici nu o sa simti de la frig. Uite, in casa asta galbena a stat o prietena care venise cu bursa. Si cinci strazi mai incolo e un loc de unde iti poti lua paine calda dimineata. Deschide la noua, la 11 sunt deja sute de oameni pe strazi, o sa ne plimbam agale cu o cafia aburinda, o sa vezi.

“because maybeee, you’re gonna be the one that saveees meee” in fiecare noapte dansez si cant, in timp ajungi sa iti faci macar cativa zeci de amici dar nu e deloc necesar sa ii cunosti. Ne oprim, dansam, cantam o melodie la chitara, ne intrebam de sanatate si cu unii ne intalnim a doua zi pe mal la Nyhavn.

Nu ne-am pierdut, relax, uite, se face lumina deja, e trei juma, uff, si nici n-am apucat sa te duc unde a locuit Hans. Este tare frumos acolo, sunt zeci de barcute si pe margine sunt numai case colorate. O sa luam o barca mai incolo si o sa vaslim si pana la Mica Sirena, putem sa luam doua biciclete si sa mergem pana la Parlament.

Iar seara o sa te duc la o piata de flori, au cei mai frumosi trandafiri din tot Nordul! O sa avem timp pentru toate, o sa vezi, este vara, e racoare si zilele sunt nesfarsite aici…