it's not easy to be a clown when you have to run the circus

Marius era foarte mandru de iPhone-ul lui proaspat achizitionat pe credit. Butona – un mod de a spune caci nu are butoane, facea poze, asculta muzica, ce sa mai, era inca o data parte dintr-un high class.

Si uite asa, mai cu o gluma, mai cu un mess, mai cu un film, veni si seara. “Hai ba sa iesim, sa le sun pe fetele alea de dimineata?” “Da ma, aia era deja in limba dupa tine.” 22:00, ora tocmai buna de iesit in club si de baut pe banii lui tata. “Buna pisi, ce faci? Iesi? Hai ca te duc undeva misto!” Si uite asa, cei doi tineri se urcara intr-un taxi – tati nu avea chiar atat de multi bani incat sa ii ia baiatului si masina, se oprira pe la fete acasa si in 20 de minute erau in fata clubului.

Orice intrare bine facuta face cat o mie de vorbe inteligente, nu? Pai in cazul asta era un noroc ca ii suna telefonul. “E mama, ce naiba o vrea?” “Hai ma, raspunde, a vazut deja juma’ din popor ca ai iPhone.” “Da, ce s-a-ntamplat?” “Ce faci?” intreba mama sughitand – provocat de plans. “Uite, ma duc la un suc. Ce vrei? Vin mai incolo”

“Hai acum acasa, nu poti veni acum? Uite, ma cert cu taica-tu, ne lipsesc bani, ai luat tu?” “Ba, ma lasi cu astea? De cand fac eu asa ceva?” “Nu stiu, intrebam si eu. Ne lipsesc bani si taica-tu a luat si o penalizare la lucru, 50% pe sase luni, nu stiu ce o sa ne facem. Te-ai angajat?” “Lasa ca vorbim cand ajung; altceva?” “Hai acum, nu poti veni acum?” “Nu, hai ca te pup, vorbim.” Read more

“Salut, eu sunt Marius” si se tranti zgomotos si aparent opulent pe un scaun liber din metrou. Era o dimineata ca oricare alta care nu prevestea ceea ce avea sa se intample. “Frateee, cine e bunaciunea asta de langa mine?!”

“Pai nu te-ai prezentat coae adineauri?” “Da ma, Mirela, da’ cine e?” “E o prietena de-a lui Prazu’, lasa, e fata de gasca, o sa vezi. Uite frate ce misto e melodia asta!” si Laur – zis si Calu’ mai recent de la niste suturi in fund pe care si le luase la majorat, scoase un telefon mobil smart si apasa play, moment in care atmosfera linistitia se schimba brusc.

Era 10 dimineata, metrou inspre Piata Romana care trecea in viteza traverse de cale ferata pe ritmuri de manele. “Ci-ca-la-ca-ci-chi-cea! Loredanaaaaaa”, “E misto frate, sa-mi moara mama daca te mint, penala rau” si intrara astfel in ritm. Radeau zgomotos, faceau glume porcoase la adresa fetelor – pe langa Mirela, mai era prezenta si o fosta colega de liceu, pitipoancele chicoteau intre ele si toata lumea din lumea lor era fericita.

“Stai fratioare, sa vada fetele langa cine stau, pai ce pana mia…”, spuse Marius si scoase imediat in buzunar un… iPhone. “Moama, te-ai dat dracu bulangiule, ce scula ti-ai tras!!”. Si incepu’ sa isi frece degetele murdare de ecranul tactil al telefonului de 600 de euro si ceva, luat la liber – se pare ca Marius este genul care da 600 de euro pe un telefon mobil dar are Cosmote. “N-am net frate dar e penal rau, zi papuse, sa te bag in agenda, poate te invit diseara la un suc in club” si “papusa”, Mirela adica, incepu sa ii dicteze numarul ei de telefon.

“Hai ma, imi dai doua sucuri? Pari genul de baiat cu bani”, pitipoanca proasta. “Cum sa nu papusa, merge si pa plaja la Mamaia poimaine, sa moara Calu’ daca te mint” si incepura dinou sa rada zgomotos. “Frate, da’ serios, de unde ai avut bani?” intreba in soapta Laur. Read more

Dumnezeu sa ii aiba in paza pe cei care se lupta cu apele.

Dar: la ora de maxima audienta, catallin.ro se declara liberal, in gandire si in convingeri politice si sociale. M-am saturat de ajutoare penru nevoiasi, de “politici sociale” trambitate de Geoana, de ajutoare aruncate de Guvern in asteptarea alegerilor, de si de si de… Rata de absorbtie a fondurilor europene tinde spre zero, un sector al IMM-urilor aproape inexistent cand in tarile normale ale Uniunii asteia in care am intrat sunt cu miile si reprezinta sufletul clasei de mijloc. Nu gandeste niciunul, stau si se plang ca e viata grea, smerenie de duminica si zero pietate, natie de maini intinse!

Da, castig peste medie, am muncit si am crescut si m-am saturat sa tot ridic case pentru toti conationalii mei din zone calamitate! Atentie! Nu am o problema cu salvarea lor de la inec, nu am o problema nici in cazul de fata: consider ca este normal ca statul, indiferent de culoare sa politica, sa se implice de aceasta data in ajutorarea celor care au ramas fara case. Argument: inundatiile din acest an sunt istorice, nu sunt inundatii normale, orice fel de diguri pe un Siret sau Prut nu ar rezista la un debit demn de Dunare.

Dar nu mai vreau sa va platesc eu viata! Incerc sa ma relaxez in weekend si ma umplu de nervi, pierindu-mi orice idee creativa, cand il vad pe Presedintele tarii mele ca le spune localnicilor din Borsa (Maramures) ca autoritatile se vor implica in reconstruirea caselor, nu doar acolo ci peste tot. Nici nu vreau sa scriu un editorial, nu vreau sa concept ceva stilistic, direct taica: m-am saturat de voi! De voi care conduceti tara asta si de voi care asteptati in mod constant si in orice situatie protectionismul statului, avand probabil amintiri din alta era.

Nu, nu este vorba de separatism; nu este vorba de atitudine de bucurestean care se crede buricul Pamantului. Nu e vorba de atitudinea celui mai avut care s-a plictisit de subventionarea celui mai sarac, nu e Nordul Italiei care vrea sa scape de Sud, sau situatii similare din Spania sau Belgia.

Nu am nimic cu saracii oameni, problema mea este cu statul roman care an de an ridica casele, atentie, in aceasi zona unde au fost si precedentele lor!! Si dupa trei ani vin apele si iau casele si tot asa, pe banii mei si ai tai care citesti acum, hai sa ne distram cu case. Nu vad lucrari de amenajari ale albiilor, nu am vazut mega proiecte de indiguire, vad insa milostenie pe banii mei, ai clujenilor, ai brasovenilor, ai banatenilor, noi muncim, platim impozite si la final de an numaram zero kilometri de austrada si sute de case pentru cei luati de ape. Read more