catallin

S-a terminat Lipscaniul !!

Ok, acum ca ne-am calmat, sa revenim la starea de asteptare nationala (or not) privind anuntul domnului Oprescu de candidatura la cursa pentru Cotroceni. Domnul Oprescu este un medic exceptional, un bun gospodar si un om politic foarte slab. Nu, nu este vorba despre concursul de popularitate din liceu ci de politica.

Decuplarea alegerilor pentru presedinte de cele parlamentare poate duce in timp la un derapaj interesant de la forma noastra de organizare. Mai simplu, devenim republica parlamentara – ori, in cazul cel rau, prezidentiala. Asta dupa certuri interminabile intre Presedinte si Guvern/Parlament. Caci, in Romania, postul de presedinte va fi similar cu cel de cel mai popular om din curtea scolii.

Iar in timp, vom vedea oameni cu un background politic tot mai slab, fara organizatii si organizare, fara relatii in lumea politica, atat nationala cat mai ales europeana. Stie cineva cum il cheama pe presedintele Germaniei? Macar ei sunt republica parlamentara. In rest, felicitari domnului Oprescu pentru Zilele Bucurestiului.

Click me, click me, me, me, choose me, love me, me, me. Sper ca o sa observati ca este incarcata de zece zile. Si e buna pentru un fundal de asteptare. Astepti pe dl. Pogea sa iasa sa zica poporului fara somn ca e bine, dar de unde?! Nenea se uita pe desene deocheate despre deficit bugetar, in timp ce ala micu’ se joaca cu soldateii, Nuti se gandeste la cum o sa faca ea plaja pe Pipera – Tunari iar Caty, desigur, sta resemnata intr-un colt; face un rebus. Pe domnii de la IT&C si Mediu nu ii stie nimeni. Romania who?

Nu, nu, nu!!! Nu este o gluma! In primul rand, sper ca ati inteles deja ca este vorba despre creativitate. Omul si-a dorit sa fie actor inainte de a isi dori sa fie ziarist si inainte de a ajunge (in viitor) ministru. Caci da, este vorba despre creativitate, da, cei care ma cunosc si au lucrat cu mine ma pot descrie si eventual recomanda pentru acest post, caci da, sunt foarte serios si da!!! vreau sa fiu ministru!

In primul rand, trebuie sa recunosc ca nu imi va fi usor sa ocup acest post. Va trebui, in primul rand, sa il iau de la cel care il ocupa in acest moment: dl. Vasile Blaga. Si stiu ca imi va fi greu, este un om politic foarte puternic. Apropo, pentru cei xx% dintre cititorii catallin.ro care nu stiu despre ce post este vorba, va spun ca doresc sa fiu numit la Ministerul Dezvoltarii Regionale si a Locuintelor.

Evident, nu voi incepe sa va enumar atuurile pe care consider ca le am pentru ocuparea acestui fotoliu ministerial. Nu am scris despre locul de munca de zi cu zi mai nimic si nu voi incepe acum. Totusi, va impartasesc cel mai important atu: am un reach saptamanal de niste zeci de mii de persoane.

Desigur, trebuie sa recunosc, nu este acelasi lucru cu conducerea a 12.500 de oameni, fapt pe care dl. Gabriel Sandu, noul ministru al comunicatiilor, il considera a fi determinant in numirea sa. Alte crezuri, idei si idei ale domnului Sandu le puteti citi in acest interviu, vi-l recomand cu tarie. Pentru a intelege mai bine argumentul meu, desigur. Acela ca, desi nu am condus 12.500 de oameni, pot fi un ministru la fel de bun fiindca reach-ul meu… zeci de mii… regula lui ZZZZ, este practic acelasi lucru.

Dragii mei, va promit ca voi fi cel mai cel! Si in functie de comentariile pe care le voi primi de la domnii Boc, Blaga, Patriarhul Daniel si nu in ultimul rand, Gabriel Sandu, voi face public si principalele puncte ale programului meu de guvernare. Deocamdata, afara ninge pentru prima oara in orasul asta capitala cu ministrii ex-conducatori a 12.500 de oameni, “un popor intreg”, dupa caracterizarea proaspatului ministru.

Asa ca va foarte rog sa ma scuzati. Ma duc afara, unde, cum spuneam mai sus, ninge. Ma voi gandi la popoarele mele si la oi. Ca sa ma calmez si sa uit ca sunt cetatean al acestui stat. Cu tara, ramul, natiunea si oile din acest spatiu unde traim nu am nimic. Incep insa sa imi urasc statul; care, dupa cum bine spune Vlad Petreanu, isi uraste cu siguranta supusii.

PDL is evil, am crezut asta de la bun inceput si acum sunt si mai sigur. Liberal din fire dar prea putin sluga unui set de culori precum marea parte a analistilor politici, am o singura dilema. Nu, nu e vorba daca galben-albastrul liberal ar fi reusit o infruptare mai buna din cascaval, desi cred ca ar fi fost mai cu bun simt; totusi, toti au invartit ceva, si nu exista rau mai bun decat un alt rau.

O singura problema am, o dilema de fapt: in procente, cat la suta este Th. Paleologu prost si cat la suta este un om fara coloana. Atat. Nu de alta, dar ma uit pe lista de ministrii PDL (la PSD nu mai am nicio speranta) si nu inteleg cum va putea Paleologu jr. sa stea la masa cu unii oameni, stiind ca… Sau chiar e prost si nu stie? Singura mea dilema.

Si nu; ce se poate citi azi in presa nu este nimic in comparatie cu ce e cu adevarat la masa aia; doar ca putini stiu, cerceteaza sau se prind. Se pare ca inca mai sper sau ca mai speram. Scarba sau sila sunt doua cuvinte prea mici, coruptie a devenit atat de folosit incat si-a pierdut din putere si acum nu-mi doresc decat sa tragem tare inca vreo cinci ani si sa ne pierdem prin Riomaggioare sau un orasel uitat de lume undeva prin Nord. La dracu, sa o ia dracu de cafea, imi pun un vin. Tara asta ma baga-n depresie!!

Duminica. O zi trista. La 8:30, duminica, clopotele zdrangane cu putere. Pe cea mai cunoscuta strada/sosea/cale/bulevard din tarisoara asta nu stau oameni care lucreaza sase zile pe saptamana si care viseaza duminica dimineata la 8:30. Stau oameni care lucreaza sase zile pe saptamana si viseaza duminica dimineata la 8:29.

Traiane, sa moara calutul, ti-ai dat cuvantul!!!! Read more

“Trei oameni respect pentru ce fac in fotbal: Paszkany, Gigi Becali si Porumboiu. Sa ne scuturam de petalele negre si sa vedem ca ei baga bani si-si traiesc viata linga echipa!” Fanus Neagu (interviu pentru GSP – link)

“Da! Da!” La inceput e greu sa-ti dai seama ca este el. Raspunsurile afirmative par a fi rostite de el dar ar putea fi oricine. Prima propozitie completa te asigura: da, e Gigi; Gheorghe de fapt. Nu sunt camere de luat vederi, nu este vorba despre intrigile de la Steaua, discutia pare a fi mai serioasa si interlocutorul, care ar fi stat de obicei in lumina reflectoarelor, este mult mai calm. Poti fi chiar surprins: nu are foarte mult in comun cu cel de pe sticla, este parca mai coerent - in ciuda a doua dezacorduri minore (!), si categoric mult mai linistit.

Faima e un drog, lumina camerelor te orbeste. Dupa cateava minute de inceput, al nostru Gigi incepe sa vorbeasca pe un ton ridicat, asa cum ne-a obisnuit, despre esecul din alegeri. Da, el, a pierdut. Ar fi pierdut oricum caci partidul pe care il conduce nu a trecut pragul electoral, dar rusinea este mult mai mai mare: nu a obtinut majoritatea in colegiul in care a candidat. Ma inclin si imi cer scuze. (…) Ce mai poti sa vrei insa de la o tara in care Becali pierde doar in fata a “Garantat Vanghelie”? Numai a garantat si m-a batut, asta e natiunea noastra, a spus Becali ieri seara la OTV. Ironic?

Trist mai degraba caci la inceputul filmarilor era mult mai calm. Depresiv de calm, mai ca te facea sa zambesti a compasiune. “O sa ma retrag, poate si din viata publica.” Starea a devenit euforica dupa inca cateva intrebari abile de atatare dar poate a ramas sentimentul unui om care a avut poate una din cele mai proaste luni noiembrie: a esuat in politica, iubita sa echipa de fotbal nu iese din impas iar criza financiara i-a redus semificativ averea.

Oare ce o urma? Chiar nu o sa il mai vedem pe Gigi? Tata, cap de familie, ctitor de biserici, fauritor de case pentru sinistrati, mana larga pentru amaratii amplasati strategic in bataia unei cameri de luat vederi – dar cu siguranta nu doar pentru acestia, om politic pe alocuri, pasionat cu sufletul si buzunarul de drapelul rosu – albastru, un simbol al vastei Romanii care incepe nu dincolo de Chitila ci din pasaj de la Universitate, care dintre acestia o fi Gigi?

E bine sa ai drame existentiale. Sau macar intrebari; din cand in cand, din varii domenii. Oare cum ar dori Gheorghe Becali, in cel de al 50 -lea an din viata, sa isi aduca aminte lumea de el?

Cred ca era frig. Mama ma infofolise intr-o geaca si ma tragea puternic de mana; aproape ca fugea si incerca sa ma tina dupa ea. Erau oameni multi, noi o luam si pe iarba, printre masini, parca am sarit si gardulete… Iesisem de la o biserica din centru si probabil ca mama incerca sa ajunga la metrou. Si era o nebunie totala, am vazut atunci si primul elicopter din viata mea, a trecut peste capul nostru la un moment dat.

A fost un sfarsit de decembrie destul de cald in acel an. A doua sau a treia zi a fost soare la pranz, stiu ca iesisem afara doar cu un pulover pe mine, desi ai mei imi spusesera sa stau in casa. Dar era veselie in oras, era soare, oamenii mergeau zambind pe strazi, unii tipau, din masini ieseau oameni pe geamuri, o veselie pe care Berceniul poate nu a mai prins-o pana cand a promovat Rocarul in Divizia A! Aveam la mine o batista alba si m-am asezat pe o bordura. A trecut pe sensul opus o Dacie papuc, ticsita de oameni in spate, care urlau si sareau de mama focului. Eu imi fluturam batista iar ei s-au uitat la mine, salutandu-ma. Aveau un steag in culori spalacite cu o taietura cat de cat rotunda, in centru.

Mi se face scarba cand aud expresii de genul “au murit ca prostii”. Ma umplu de nervi, incep sa tremur, daca nu as fi cat de cat logic as sari la bataie. Nu imi pasa de culise, nu le neg dar nu ma intereseaza absolut deloc notiunea de lovitura de stat si aplicabilitatea ei la un final de decembrie calduros. Eu nu stiam ce este aia cand am fluturat in copilaria mea o batista alba, vesel fiind si eu de veselia de pe strazi. 

Nu stiau nici niste tineri ai unor cunostiinte care stateau inspre statia de metrou Aparatorii Patriei si care nu au mai avut o masa de sarbatori in acel an; copii lor s-au dus in directia opusa, inspre vechea Pieptanari, unde e acum un loc cu multe cruci din marmura alba. Nu s-au mai intors, au ramas un nume pe o cruce. Nici copii din Timisoara, nici altii nu au stiut de notiunea asta. Intotdeauna mi-am zis ca as face la fel. Intotdeauna am crezut ca ma voi duce cu pietre si cu bete, chiar daca as fi sigur ca as muri. Vointa si dorinta de libertate sunt doua din cele mai puternice trairi umane. De acestea poate au stiut acei copii. Despre ele stiu si eu.

Nu iti place unde a ajuns tara asta? Nu iti place cum gandesc cei din jurul tau? Nu iti place cum e condusa si esti sigur ca stampila ta nu va schimba nimic? Poate as raspunde la fel ca tine dar hei! Nici nu e nevoie sa aduc in discutie argumentul compararii prezentului cu trecutul. Nu conteaza ca poti sa citesti un blog, sa vezi la televizor si meciurile Unirii Urziceni, ca poti sa iti duci mama sa vada Turnul Eiffel, pe care l-a vazut doar in poze, nu conteaza niciuna dintre acestea. Oricum astia s-au imbogatit intre ei, sunt niste mafioti cu totii, nu?

Trebuie doar sa intelegi ca democratia presupune doua chestii, care sunt legate intre ele si care nu pot exista una fara cealalta; nici in democratie nici in alt sistem social. Prima zice ca trebuie sa iti platesti impozitele, sa arunci gunoiul la cos, sa pastrezi cacatul ala de limita de discretie la banca, sa ai bun simt. In definitiv s-ar traduce si prin civilizatie, care este in general valabila indiferent de mediul inconjurator. A doua conditie este data de participare si implicare. In asociatii, in ONG-uri, la tot felul de initiative si cand vine vremea, la vot. Suna jalnic? Atunci nu mai visa la imaginile cu Suedia inainte sa te intrebi daca ai bunul simt necesar si daca ai fi in stare sa participi.

Este dreptul tau sa refuzi? Probabil, desi nu l-ai castigat tu. Ti-a fost dat la pachet cu acela de a alege, de catre copii de mai sus. Probabil nu se gandeau ca iti vor da si acest drept dar daca asta este singurul pacat, atunci merita sa iei o bata si sa te duci sa schimbi ceva. Asa refuzi tu?

Esti liber, dar libertatea este o stare care trebuie onorata ca atare.

Ai putea sa o faci si altfel: votul in alb. Nu merita nimeni stampila ta? Atunci pune buletinul nestampilat, se vor numara separat de cele nule. Vor fi ca o palma data cuiva. Mai e nevoie si de palma asta? Nu. Dar cum niciunul nu merita… Niciunul? Ma indoiesc, in ultimele doua saptamani am vazut doi oameni care mi-au atras atentia: domnul Th. Paleologu si doamna Saftoiu. Daca ai cauta atent, ai gasi probabil printre toti unul care sa merite, deci nu te mai minti. Ah, nu e la tine pe lista? Posibil, tocmai de aceea si votul in alb si daca vrei mai mult, uite, o sugestie cel putin interesanta: Varujan Pambuccian. Cine mai e si asta? Un nene care a ajutat internetul romanesc si altele conexe, stai online ore bune pe zi, sigur trebuie sa conteze macar un pic. Uite si cateva argumente pentru el si partea buna este ca poate fi votat indiferent de colegiu.

Este doar un exemplu. Cu siguranta nu este este cea mai buna varianta dar demonstreaza ca poti face ceva daca vrei sa iesi astazi din casa. Nu ai tendinta sa alegi varianta cea mai proasta? Fiindca nu exista “mai putin rau” ci doar doua rele? Corect. Iar eu am tendinta de a fi rautacios, asa ca taci in ma-ta daca niciun argument din cele de mai sus nu merita. Libertate de opinie.

Eu ma duc sa onorez o lista lunga de oameni pe care ii respect; pe fiecare dintre ei, unul cate unul. Una dintre putinele date de identificare a acestor oameni este un nume, pentru ultima persoana de pe lista. Este numele meu.

“In fata votului, un prost este egal cu un destept.
Dar doi prosti nu sunt egali cu doi destepti, pentru ca din doi destepti, unul n-o sa vina la vot, fiindca i se pare ca totul e lipsit de sens.
Trei prosti nu fac nici atat cat trei destepti, pentru ca din trei destepti, unul are probleme existentiale si nu vine la vot, iar altul e sigur ca o sa iasa tot aia si n-are sens sa se mai duca.
Patru prosti contra patru destepti? Exclus: din patru destepti, unul n-are Mercedes si i se pare ca n-o sa se schimbe nimic, altul stie el cine o sa iasa, iar al treilea prefera sa adoarma la un film bun de cinemateca.
Rahat, asta e democratia: 100 de destepti n-or sa faca niciodata cat un singur prost care voteaza!” (de aici)

“Romania cu opt clase (si mai putin) va decide pentru Romania cu liceu si facultate. Cei fara carte vor decide ce vor face cei cu carte. Desteptii sint scirbiţi de politica, prostii nu inteleg mare lucru, dar nu spun ca sint scirbiti. Pentru cei destepţi, sau macar instruiti, “toti politicieni sint la fel”, pentru cei prosti, dimpotriva, doar unii sint buni. Desteptii nu au ce alege, prostii au!” (de aici)

Ca bonus: un unul comenta pe un site, imi amintesc doar ce a zis, l-am retinut, este de mare angajament, din mai multe puncte de vedere. “Si, daca nu credeti ca merita nici un candidat, puneti stampila pe toti, nu-i lasati sa voteze ei pentru voi!”

Bun, ma gandesc. Deci prostii se duc la vot, clase putine, educatie precara, mediu familial pe masura, venituri reduse, mediu rural, in general nimic de a face cu o Uniune moderna si cu o civilizatie democratica in toate sensurile conceptului. Da, acestia ar vota PSD, PRM, PMG, ar insemna o intoarcere a Romaniei intr-un put fara de sfarsit, ar insemna ani pierduti, ar insemna o generatie pierduta, ar insemna regres pe toate planurile, o reintoarcere in bezna civilizatiei. Foarte posibil.

Da, ma gandesc. Ah, apropo, ca ma gandesc deja de trei minute: ce sistem de vot folosim noi acum? Pe scurt unul de tip uninominal? Ah, si atunci de ce dracu ma indeamna toate mintile ilustre ale acestei tari sa ma duc la vot si sa pun stampila pe orice doar sa nu fie un candidat al unuia dintre partidele de mai sus? Si sa nu vad comentarii de genul “ei nu te indeamna sa votezi cu X sau Y ci doar sa mergi la vot!” Va rog, fara, ar fi in van, mai ales in contextul in care am inceput… sa gandesc.

Fiindca este marketing. Fiindca este un lider si stie sa comunice. Fiindca este criza. Fiindca este aproape si fiindca uneste. Fiindca este de culoare, are vocea tipului din filme si are camasi cu patratele. Fiindca este slim. Fiindca este vorba despre visul american. Un click de cinci milioane de dolari. Read more