Archive for the 'aberatii' Category
Am fraierit BNR-ul: ascundeti-va pisicile-n cutiile postale!
Sunt un catallin.ro foarte stresat, dintre toti catallin.ro din lumea asta larga eu sunt cel mai stresat: imi tremura pixul in mana, mi se infunda adesea degetele intre G si H, vars cafia si vin pe telefoane mobile si mai rar pe cititoarele catallin.ro (jur ca era din cauza turbulentelor! Ce? Eram la sol? Nevermind, sunt foarte stresat!!!), ma ciocnesc de manere si dulapuri prin birou, cad jos cu butoaie de apa de 25 de kilograme in incercarea de a alimenta masinuta cu apa rece si ieri siara, in drum spe casa, era sa imi agat capul de catallin.ro intr-un cablu de electricitate uitat aiurea undeva pe la 1,70m. De unde rezulta, apropo, ca nu-s un pitic frustrat, tin sa atrag atentia in cazul in care nu s-a sesizat.
Sunt deci foarte, foarte stresat, ce, cine-i acolo? Ce naiba… Mama ta de imblanita, ce ochi mari ai, daca nu te-as cunoaste de vreo opt ani te-as face… manusi!! O cheama Bety, Beatrice, e nascuta pe… rahat, tocmai mi-am dat seama ca am uitat de ziua ei
) Ba nu am uitat, uf, v-am zis ca sunt foarte stresat!!! Deci nu e nascuta pe 4 iulie caci ar fi chemat-o Britney dar cum o cheama Beatrice inseamna ca e nascuta pe 14. O sa ii iau o zgarda antipurici, ceva deosebit, neaparat cu catallin.ro pe ea.
Desi nici LV nu e o optiune rea, dar sa povestesc de ce, va rog frumos, sa va povestesc marea intamplare de ieri siara, petrecuta inainte de a imi feri capul de catallin.ro de un cablu.
Ghici cu cine m-am intalnit ieri siara!!
Cu Jorge Andradu Velahoya de la Moga!
Ah, nu… Damn… Cu Ilie!!
?!
Ilie Nastase!!!
Aaaaa, cat de misto, ai avut interviu cu el!!
Ah, nu… Damn… In fine, mergeam pe C. Victoriei si el era cu un grup de doi domni si doua doamne! Si m-am bagat in grupul lui, am mers mai incet si am fost in acelasi grup cu Ilie Nastase!
Esti varza!!!
Tin sa ii multumesc pe aceasta cale unei frumoase domnisoare pentru incurajarile frecvente pe care mi le aduce. Read more
Cine e gay, mana sus!
Totul a inceput in urma cu 20 de ani. O mana mare, de grasa, se plimba agale pe poponetul meu, cautand cel mai bun punct pentru o strapungere sanatoasa. Dupa ce a luat pulsul pufului blond (da, cand eram mic am fost blond, am avut ochii albastri si eram grasuc, I just guess that something went wrong on the way…), a ales un loc si… jeap!
A urmat desigur un urlet de durere si mama s-a prezentat imediat. S-a rastit la mana grasa si urmatoarele injectii au fost facute de catre mama – este asistenta medicala. Nu a fost cine stie ce schimbare, tot grasa era si este si mana mamei, ca si ea de altfel, dar pe principiul « grasele aduc lacrimi dar o mama grasa este doar atat si nimic mai mult » urmatoarele injectii au fost mai ok.
A urmat Roxana. Era cu trei luni parca mai mare decat mine si in timp ce eu pedalam de zor, dar de zor la o tricicleta (apropo, nici acum nu am invatat sa merg pe bicicleta), ea alerga… Pe langa mine. Dar nu, nu eram eu de vina, ea chiar a ajuns atleta, serios, avea ceva in gena, deci eu eram ok! Si intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa fumez, aveam vreo sase ani. Am zis da, ea a luat tigara de pe jos (aprinsa) si mi-a stins-o pe brat. Nu am mai vazut-o apoi.
In scoala primara am intalnit o fata blonda, foarte isteata si frumoasa. Alina (poate gaseste dracu intr-o zi insemnarea asta si mi-o iau de la sotul ei aiurea). Intr-o dimineata, doar eu cu ea in clasa, ea uitandu-se pe o revista Barbie sau ceva de genul, ma invita sa ma asez langa ea, sa stam impreuna si sa citim impreuna. Locurile din aceeasi banca erau despartite si pe vremea mea insemna mult un astfel de gest iar eu m-am comportat ca atare: “nu, multumesc, vad bine din picioare!”.
In cinci minute a venit si Adrian si cum la varsta aia uiti repede orice strafulgerare sentimentala, l-a invitat si pe el. El a acceptat si urmatorii doi ani a condus-o zi de zi spre casa, mai departe nu stiu nimic si nici nu vreau sa estimez, desi m-am gandit sa caut clipuri pe YouTube, who knows… totusi, admit ca stateam in directii opuse, ea se ducea in stanga, eu in dreapta, deci nu ne potriveam clar, vorbim desigur despre drumul spre casa. Read more
3 commentsSunt nebun dupa intuneric si caldura. Iubesc deci cimitirele!!
Mic si negru. De suparare, de jeg, de prea mult portocaliu prin preajma, ma plimb agale prin caldura. Doamne cat imi place caldura si desigur ca mie imi este si mai cald decat voua caci eu sunt negru si negrul atrage si mai multe raze solare. Merg tantos prin oras si daca aud pe unul ca imi spune ca-s o taratoare infecta ii dau la gioale cu o antena parabolica; zboara ca un freesbie dar numai dupa ce te antrenezi indelung. Iar antrenamentele dureaza uneori si cate noua ore, stai, butonezi, te faci negru de suparare, deci toate merg mereu inspre mai bine.
Caldura mare mon cher! Dar daca am putea mai mult?… Hmmmm, daaa!!! Un cimitir! Liniste, poti sa iesi cu o negresa la iarba verde, un fotbal mic cu baietii folosind o bobita de coliva bine invartita intre degete… Dar nimic nu se compara cu un cavou: cuminte, cu piciorusele in sus, miroase a negreala sub unghii…
Si unde mai pui ca toate aceste mici delicii se traiesc in timp ce te uiti la geamul casei tale! Vezi copilasii, mama, esti cu proprietatea sub nas deci si sentimentul de paranoia legat de negreala casei tale este diminuat: nimeni nu va veni si nu o va vopsi in orange, totul ramane negru si plin de caldura, intuneric si atmosfera incinsa, ingrediente la tot pasul, nu?
Si, desigur, sa nu uitam: AND THE AWARD GOOOEEEEEES TOOOO:
Autoritatilor care acorda PUZ-uri de plictiseala!!!!! Sa va ghidile aia micii ma, mici si negri! Bun, acum ca am zis asta, am incheiat si vizionarea celor mai importante evenimente ale zilei, inapoi la chec cu lapte si noapte buna, ma culc. E cald rau si simt cum mi se intuneca vederea.
No comments