catallin

Nu vom discuta despre bufeturile de la conferinte, despre deplasari, despre salarii nesimtite, despre ore in dimineata la care unii ajung acasa si dupa un timp ajung sa doarma singuri, despre momente de black-out in existenta zilnica, despre viteza, despre o stare care din exterior, pentru o persoana “normala” poate fi asemuita cu cea a unui drogat, despre bucuria de a da o stire si mai ales despre ura ca intotdeauna poate sa iasa ceva mai bun. Nu vom discuta despre acestea deoarece sunt subiecte care necesita un pic mai mult timp si, nu-i asa, ora este tarzie (ca de obicei?). Important e ca ziaristii sunt niste lepre.

Merita insa mentionat un rand despre tristetea nocturna si aproape cotidiana cauzata de citirea presei – una din cele mai indragite indelednigiri ale sale. Tristetea apare insa intotdeauna. Nici nu conteaza unghiul de abordare la fel cum nu conteaza nici functia semnatarului. Cea din urma merita totusi zece randuri la ceas tarziu din noapte.  ”Bancile sunt Tiriac (desi omul nu mai are nici o actiune in UniCredit Tiriac” (editorial Cotidianul, 28 sept. 2009). Doar o mica greseala de documentare.

In rest, chiar nu conteaza nimic din cele de mai sus; oricum ziaristul se va intoarce, mai devreme sau mai tarziu, la aceeasi ura fata de sine.