Archive for September 2009

Concertele toamnei

Un pic de muzica. Dar buna dimineata, ati auzit ca daca vorbiti urat o sa fiti batuti cand ajungeti sus? Pai catallin.ro recomanda o trupa de ascultat oricand si mai ales in aceasta minunata dimineata. Deci click aici pentru ceva, adaugati doua sticle de sampanie, Calea Victoriei si o sa fie bine. Daca tot ascultati frumoasa melodie, va rog sa cititi si ultimele doua comentarii. Lasa ca vede el sus.

Place trupa? Asa se sarbatoreste pe aici, mai efectuati rogu-va un click aici, ascultati niste mostre (monstrule!) si pentru 20 de euro cumparati un album dublu de exceptie, cel mai bun din toamna asta. Si daca tot va place trupa, concertul toamnei a avut loc vineri cand a cantat trupa de mai sus. Si la inceput de luna cand a cantat domnul Cohen. Si joi seara in Bucuresti cand avem ceva din Capul Verde.

Ah, si inca ceva: iti zic eu, catallin.ro e prea mandru; n-o sa te sune desi vrea.

Tristetea si ura unui ziarist in miez de noapte

Nu vom discuta despre bufeturile de la conferinte, despre deplasari, despre salarii nesimtite, despre ore in dimineata la care unii ajung acasa si dupa un timp ajung sa doarma singuri, despre momente de black-out in existenta zilnica, despre viteza, despre o stare care din exterior, pentru o persoana “normala” poate fi asemuita cu cea a unui drogat, despre bucuria de a da o stire si mai ales despre ura ca intotdeauna poate sa iasa ceva mai bun. Nu vom discuta despre acestea deoarece sunt subiecte care necesita un pic mai mult timp si, nu-i asa, ora este tarzie (ca de obicei?). Important e ca ziaristii sunt niste lepre.

Merita insa mentionat un rand despre tristetea nocturna si aproape cotidiana cauzata de citirea presei – una din cele mai indragite indelednigiri ale sale. Tristetea apare insa intotdeauna. Nici nu conteaza unghiul de abordare la fel cum nu conteaza nici functia semnatarului. Cea din urma merita totusi zece randuri la ceas tarziu din noapte.  ”Bancile sunt Tiriac (desi omul nu mai are nici o actiune in UniCredit Tiriac” (editorial Cotidianul, 28 sept. 2009). Doar o mica greseala de documentare.

In rest, chiar nu conteaza nimic din cele de mai sus; oricum ziaristul se va intoarce, mai devreme sau mai tarziu, la aceeasi ura fata de sine.

1-1

cadru: Vrancea, undeva langa un deal, targ ad-hoc, vin producatorii de cartofi si cei de struguri. cum nu-s bani, fac schimb de produse intre ei.

Reporter: Cum dati chilul de struguri?
Producatoare struguri: Pai chil la chil, unul de struguri pe unul de cartofi.
Reporter: Si e bine?
Producatoare de struguri: Pai nu prea e, anu’ trecut era invers.

Intrerupem programul pentru un anunt special, deosebit

S-a terminat Lipscaniul !!

Ok, acum ca ne-am calmat, sa revenim la starea de asteptare nationala (or not) privind anuntul domnului Oprescu de candidatura la cursa pentru Cotroceni. Domnul Oprescu este un medic exceptional, un bun gospodar si un om politic foarte slab. Nu, nu este vorba despre concursul de popularitate din liceu ci de politica.

Decuplarea alegerilor pentru presedinte de cele parlamentare poate duce in timp la un derapaj interesant de la forma noastra de organizare. Mai simplu, devenim republica parlamentara – ori, in cazul cel rau, prezidentiala. Asta dupa certuri interminabile intre Presedinte si Guvern/Parlament. Caci, in Romania, postul de presedinte va fi similar cu cel de cel mai popular om din curtea scolii.

Iar in timp, vom vedea oameni cu un background politic tot mai slab, fara organizatii si organizare, fara relatii in lumea politica, atat nationala cat mai ales europeana. Stie cineva cum il cheama pe presedintele Germaniei? Macar ei sunt republica parlamentara. In rest, felicitari domnului Oprescu pentru Zilele Bucurestiului.

Dupa un an

Se facea asa intr-o dimineata… Sau poate nu era dimineata desi eram cam obosit. Poate era amiaza, parca imi era foame. Desi aveam si o stare de greata, deci putea la fel de bine sa fie dupa-amiaza. Si daca tot ne gandim, eram si un pic saturat si dornic sa vad pe cineva, deci putea sa fie seara. Dar faceam deja mai multe lucruri, eram energic si cu chef de revolutie, asa ca probabil era dimineata.

Deci se facea asa intr-o dimineata. Si cum statea catallin.ro linistit cu ale sale a vazut-o. Nu, nu era ea, dar era o reprezentanta a sexului frumos. Desigur. Desigur ca era in fuga, alerga sa prinda un telefon care suna. Era o fata obisnuita – spun aceasta pentru a nu fi acuzat de atractii pur carnale. Desigur ca aceasta a simtit fiind intrerupt din ale sale.

Aproximativ 1,70 – 1,75. Inaltimea adica, deci obisnuita. Greutatea inspre 60 – 65 de kilograme. Deci obisnuita, nu vorbim de un 90 – 60 – 90. Si a inceput catallin.ro sa se gandeasca. “De ce? De ce ea? Ce are special, e o femeie normala, frumoasa insa unii ar spune ca nu in mod deosebit. De ce?”

Si s-a gandit, si s-a gandit, cam cinci minute asa – dar cinci minute inseamna enorm! – si formele ei voluptoase si de ce si se implinea al patrulea minut, tic-tac, voluptos, tic-tac, de ce, tic-tac si l-a lovit! Era atat de simplu! “De ce o grasa?!” spunea o voce rautacioasa din zona si raspunsul a venit imediat. Era atat de simplu. “Daca ea are ce sa manance, o sa am si eu. Fiindca … imi inspira siguranta zilei de maine…”

Da, a trecut un an… Cel de mai sus a fost cel mai vizibil efect al crizei asupra lui catallin.ro. Si cateva sute de lei in minus din pricina deprecierii leului. Si … Ati sesizat? S-a dus un an ! (primul ?!). Nu, nici eu nu am anticipat criza. Stiam ca va veni dar nu am putut anticipa efectele sale. Cum puteam sa anticipez acum un an ca peste cateva luni ma voi uita cu dorinta la respectiva domnisoara? :)

In rest, nu stiu cat a schimbat criza viata lui catallin.ro in contextul in care viata pe Calea Victoriei se suprapune aproape cu criza. Si era normal sa i se schimbe cheltuielile in totalitate. Si sa traiasca mai mult si mai intens ziua si noapte, deci mai mult offline, deci mai putin blog. Nu i-a pierit cheful insa de ceva vreme are si multe activitati cotidiene.

Unii din amicii sai au salariile mai mici, altii nu le mai au, din pacate, deloc. El … e bucuros ca are o relatie complexa bazata pe mercantilism cu o banca (austriaca, desigur), relatie care se exprima insa in lei. Macar atat. Probabil acum, dupa un an de criza, nu ar mai fi inceput-o. Sau ar fi.

Important e ca s-a dus un an si am supravietuit aproape toti – bine, mai putin cateva persoane de la France Telecom. Si … da, inca o mai vad pe respectiva fata si … Hai sa spunem ca am impresia ca inca nu s-a terminat criza. :)

De prin tara (I)

Da, ma simt bine, bursucii danseaza liberi prin Imparatie, sa vina weekendul ca va fi bine (later edit: in weekend nu va fi bine deloc). Totusi, de prin tara, cateva doar:

  • meriti sa mori! si de fapt, murim noi. nu, nu este deloc ok cand mergi printr-un sat cu 80km la ora si cu un autocar lipit de fund, sa ti se nazare din senin sa franezi si sa virezi stanga; s-ar putea ca in spatele autocarului sa fie catallin.ro si sa vada ca are strada libera si sa incerce o depasire (legala!!). Si moare el, boule, nu tu. Bagateasnmormant de idiot!
  • nu, nu este deloc (meriti sa mori!) sa accelerezi desi eu intru din secundara in DN si tu ai vreo 500 de metri pana in mine. Sper sa ajungi in lanturi si sa te zbati in pucioasa si puroi verde. Daca doriti sa vedeti (de parca nu stiati) cati idioti sunt in aceasta tara, incercati un drum… prin tara, evident.
  • “Da, arata ca un deal… Asa, si?” “Sa moara calutul cu buline verzi, chiar arata ca un tip care ar fi sotul doamnei Ritzi!” Da, are fata de sot de doamna Ritzi, un link imbecil, ieftin si de proasta calitate. “Esti un ignorant, este cea mai buna partie din Romania, inca neexploatata!” Nu, nu-s ignorant, altfel va plantam panselute in orasul vostru plin de funingine caci nu am uitat amintirile din copilarie in care unii imi distrugeau orasul. Altfel, Petrosani este un oras ca oricare altul, cu someri, cu case ingrijite, cu oameni saraci si cu un munte/deal. Unde doamna Udrea, care nu e prietena cu niciun primar sau sot de primar, doreste sa realizeze o investitie majora (zeci, +100 mil. euro) pentru o statiune de schiuri. Sau schiat. Argumente impotriva: niciun aeroport, infrastructura zero, capacitati de cazare la fel; ce are insa Petrosani? Un peisaj dragut (nu e Tihuta, sa nu exageram) si un bun prieten de-al lui catallin.ro. Felicitari prietene!
  • “ti-am zis ca nu imi plac blogurile, mi se par ca statusurile de mess. E ca si cum ai umbla in sutien in fata amicilor/cunostintelor. Desi trebuie sa recunosc ca sunt utile uneori … “, spuse doamna. “Sau nu imi plac blogurile personale, ar trebui sa precizez”, completa, aceeasi doamna, rapid. “Mi-ar placea un blog de pr-isti totusi. Dar facut barbateste”, concluziona. De acord! Nici mie nu-mi place cum arat cu sutien, deci sa ne calmam. catallin.ro arata, insa, chiar bine in fusta. Cele bune!