catallin

“Hai ba pula (o fi cu P? – n.red) sa stai cu noi!” “Ba pula, (aceeasi dilema – n.red), esti prost, cand esti prost, esti prost!” “Nu va mai bateti cu perne, bai, X, stai cuminte ba, esti nebun?!” Singura femeie dintre ei si persoana si cu varsta cea mai mare este si singura cu o urma de simt al normalului; si cea care vorbeste cel mai bine engleza, chiar ok, ceea ce ii ajuta pe baieti, mai ales cand au chef de glumite ieftine cu germance.

Pe baieti nu ai cum sa nu ii remarci, chiar si daca stau cu gura inchisa. Modelul smecherasului cu pantalonul suflecat putin, pana la jumatatea gambei, este omniprezent. Nu are nicio importanta ca pantalonii de trening poarta insemnele Romaniei. Plasuce din plin. Ghete? Putin probabil, nu de alta, dar smecherasul de aeroport ia categoric o sticla de wiskey, sa fie acolo. Eventual si o cafea sau un cartus de tigari, un parfum, sa fie acolo.

“Miss, miss, bai, asta e surda?” “Las-o ma in pace nu trage de ea!” “Ia coae o perna d-aci” “Bai, nu va mai bateti cu pernele, nebunilor!” – cu o urma de duiosie, ca-n Domnul Goe, spune doamna noastra de mai sus, o prezenta care iese din tabloul creat de droaia de tinere sperante. Pe fundal se aude o prea frumoasa manea, din telefon venire, chiote, batai din palme, ce nebunieeeee, vrei si tu un fum? Ar fuma, probabil ca ar fi ultimul lucru pe care il pot face, in rest fac de toate.

Nu se stie cum dar domnisoara de origine germanica se duce in spate, lasand prada la indemana baietilor. Sabin, cel mai smecheras dintre cei prezenti, cu glumite invatate acasa la Brasov unde e un fel de vedeta, incepe sa cotrobaie prin sertare in incurajarile celorlalti; subtilizam alcool? Nu conteaza, oricum e pe gratis, bere sa fie pentru baieti, sunt niste profesionisti istoviti dupa o victorie la scor, au si ei dreptul la o bere. Sau doua. Si dupa, acasa, mai vedem ce pica, sa incepem bine zic.

Un rand mai in fata, Torje este organizator. Poker si anume. “Du-te ba coaie ca am carti mai bune!” “Taci ba!” se aude, un pic cam greu insa, caci manelele rulau pe fundalul glumitelor ieftine; singurul cuvant care lipseste din repertoriu este sloboz, as interveni, insa ceva ma opreste. De asemenea, ceva ii opreste si pe cei doi – trei barbati mai in varsta, personal FRF, sa intervina. Stau undeva in fata, pe principiul autobuzului; in spate, ultima banca, glumetii care fac si dreg si confunda autocarul dintr-a zecea cu care mergeau la Voineasa cu un avion unde aproape orice actiune poate pune in pericol un zbor intreg.

Vine mancarea. Baietii insfaca la propriu mai multe sandvisuri, sunt sportivi, trebuie sa isi mentina conditia. Printre rumegari, se aude din spate un nemultumit; el este unul dintre cei cuminti, vreo doua randuri in spate, inca un rand mai in fata, cativa baieti stau mai cuminti, mai o glumita dar in principal muzica la iPod. Sau un telefon catre pisi, n-are nicio importanta ca magaoaia se zdruncina in timp ce incearca sa se desprinda de sol.

“Doamna, am si io o intrebare: de ce s-a gasit aceasta varianta?”, spune unul dintre cei cuminti; Raul foarte probabil, proaspat campion daca nu ma insel.  Vorbea de escala in Germania. “Pai mai, e vorba de foarte multi oameni, nu putem gasi locuri libere pentru toti, de aceea ne-am impartit in mai multe zboruri.” Oh, Doamne, imi zic, deci erau mai multi? Damn, my badluck …

“Pai doamna, sa va zic una buna: de ce nu s-au facut rezervari din timp? Uitati, urmatorul meci este in august cu Andorra, de ce nu rezerva locurile cu cateva saptamani inainte?” Clar, he’s the smart one in the family. Ma gandesc sa intervin, nu de alta, dar ba! De unde stii tu daca te convoaca sau nu peste trei luni? Dar ma gandesc ca se pot rezerva doar locuri, fara a da si nume; si raman linistit la sticla mea de vin.

“Da-l in pula mea, cand naiba plecam?” Adica glume, glume, alcool, poker, muzica, dar cat poti sa o lungesti asa daca avionul sta pe pista? Se fac permutari de oameni, doar doar trece timpul mai repede. Unul din cei cuminti are remuscari: “Doamna, dar credeti ca nu pleaca din cauza noastra?”

Nu, nu se referea la faptul ca ei erau foarte voiosi dupa magistrala victoriei cu 4-0 impotriva unor insule ci la faptul ca au intarziat, cativa dintre ei, cam 10 minute, venind cu un alt autobuz. Probabil ca nu se puteau decide in privinta sticlelor de wiskey. Oricum, cert este ca 10 minute pe un aeroport de mari dimensiuni inseamna ceva vreme petrecuta aiurea pe pista, cam o ora si ceva in cazul de fata. Doamna incearca sa-i explice ceva, “culoar de zbor mai, se pierde culoarul, trebuie sa astepti”, dar prin vazduh planeaza orice – in afara de avionul nostru – printre care si o senzatie de nedumerire legata de termenul de culoare.

Similara, probabil si cu nedumirerea legata de tacticile de meci, cu culoare si astea. Nu de alta, dar rezultatele nu sunt cele mai bune. Totusi, baietii trebuie sa se simta bine. Ei sunt speranta tarii, ei sunt nationala de tineret (fotbal) a Romaniei. Cei care ii vor inlocui in curand pe seniorii Mutu, Chivu and company. 

Ei sunt cei care aduc zambetele si fericirea si un sentiment de nationalism pentru cele 22 de milioane de romani. Sau care ar trebui sa aduca, caci rezultatele ambelor nationale aduc numai nervi de prea multi ani. Probabil ca daca s-ar tine un Campionant Mondial al Marlanilor, am reusi o calificare macar pana in sferturi; Cupa e obiectivul. 

Ridicol de jenanti.