Archive for April 2009

Ai locui, gratis, pe centura?

Ansamblu rezidential, doamnelor si domnilor. Nu este o gluma ci o intrebare, o oferta, este poate sansa vietii pentru oricare dintre voi! Chiria va deveni doar o amintire palida, ca sa ne folosim de clisee, parintii vor sta cu ochii pe dumnevoastra doar o data la opt saptamani cand vor veni in vizita, cutremurul nu va avea niciun impact asupra locuintei voastre si mai ales, mai ales, veti fi unul/unii din aia! Adica din randul celor care stau intr-un ansamblu rezidential, bloc nou muica! Si unde sa mai punem la socoteala si toata afacerea asta este GRATIS !?

Nord. Nord de Bucuresti, sud de Romania, centrul de business. Daca te-ai plictisit de cele trei statii de tramvai de la Pipera la Conect gandeste-te cum ar fi sa lucrezi in Cubic !! Adica la OMV – dupa cum stiu Bucurestenii. De ce e asa de neplacut? Pai dincolo de ce spune orice broker de inchirieri, in fata lui Cubic asta se construiesc doua mega proiecte de parcuri de afaceri, promovate intens si frumos, super destinatia oricarei companii. Global City si Swan. Si astea vor fi operationale prin 2012 asa si vor putea adaposti cam 9.000 de angajati, la un calcul rapid. N-are nicio importanta ca strada dintre ele are o banda pe sens! Nici ca s-au apucat sa construiasca direct (!) din marginea drumului. 

Si nu sunt ironic si asta pentru ca atunci veti avea sansa sa ii multumiti lui catallin.ro pentru oferta aceea minunata dintr-o zi de primavara, 2009 primavara. Stiti, aceea cu GRATIS sa locuiesti intr-un ansamblu nou rezidential… Sa va povestesc mai multe: reusesti cum reusesti sa treci de prima bariera, drumul cu o banda de mai sus, cele doua viitoare cladiri de birouri (da, luati in calcul ca uneori veti veni si dinspre Floreasca sau Pipera sau orice mai in alta parte) si intram pe vestita Pipera – Tunari. Acolo are Gigi vila, casa sa, unde erau televiziunile, pe acolo e! Deci e un statment – sau cum se scrie – faptul ca veti locui acolo, numai masini si case si ansambluri.

Primul dintre ele este Liziera. Ce misto de aia care si-au luat acolo… Juma de ora minim strada o banda/sens, dar e bine, urmatorul dupa el este la cativa kilometri. Green Vista, dupa Scoala Americana. Inca se construieste la el dar o sa fie frumos! Si pana la OMV nu faci mai mult de 30 de minute. Iar dupa … Dar nu despre Green Vista doream sa va zic. Treceti deci de el si… mai mergem, mai mergem, mai … in total sunt de la iesirea din Bucuresti noua kilometri pana la centura. Daca nu prindem bariera (ca daca o prindem o ora s-a dus), facem dreapta pe centura si mergem vreo doi kilometri si apoi facem stanga pe un drum interior, care casuta noastra cea mai tare casuta. Inca un kilometru si am ajuns.

V-am zis ca e pe gratis? Si este parte a unuia dintre cele mai puternic promovate (Mihaela Radulescu stie prea bine) proiecte rezidentiale. Este vorba de…. Cosmopolis ! Deci puteti sta gratis in apartament nou nout, mobilat, utilitati, spatii comerciale, spatii verzi, totul state of the art. 

Sa sumarizam: ai locui gratis acolo? Sau intr-un proiect asemanator? Dar v-am zis ca e pe gratis?! Dar v-am zis ce as face eu? Dar … Ah, eu as zice pas.

Cutremurul, Alina, HotNews si jurnalismul

Va cam asteptati la ceva haios, nu-i asa? Mai incolo, in opt minute mi se termina bateria. Si acum doar citeam despre distrugerile masive cauzate de…. si am descoperit un minunat text scrie  scris pe HotNews, cea mai tare publicatie online, de catre Alina Neagu, Mi-as dori sa o cunosc pentru a ii spune ca … in fine, textul este despre cutremurele din ultima suta de ani. Cateva idei:

- 10 nov. 1940, cel mai puternic cutremur din istoria recenta, 7,4 grade, bla bla bla “numarul exact al victimelor nu a fost insa cunoscut niciodata cu exactitate, informatiile fiind cenzurate in timpul razboiului”. Cat de trist, Romania a intrat in razboi in vara lui ’41;

- al nostru ’77, bla bla bla “In Bucuresti, peste 33 de cladiri si blocuri inalte s-au prabusit. Orasul Zimnicea a fost distrus in totalitate, fiind reconstruit din temelii.” La naiba, eu auzisem altceva legat de Zimnicea, cum ca nenea cutremurul nu a distrus cine stie ce dar… a venit nenea buldozerul si a daramat ulterior ca sa vada Tovarasul Sef ce tristete e in Teleorman;

- Un cutremur cu magnitudinea de 7,1 grade pe scara Richter si adancimea de 131,4 kilometri s-a produs in zona Vrancea, potrivit Cutremur.net. Asta in 1986. Am amintiri si… 7,1 grade?!! Minunat, damn, mi s-a golit bateria si acum i-am bagat un cablu-n… dar nu mai scriu, m-am enervat. Povestim mai incolo cum se simte cutremurul printre marlanii de Dorobanti.

Dedeman vs restul lumii. Restul lumii pleaca acasa plangand

Un manager de mall spunea recent ca inainte de a intra in industrie nu mergea la cumparaturi decat cu actuala sotie si ca nu ii placea de loc; de fapt, nici acum nu-i place desi a mers prin zeci – poate chiar sute? – de centre comerciale. Nu vede cumparaturi ci mixuri de chiriasi, circulatii, concepte. Consumatorul normal isi face o parere; e prea aglomerat, servire proasta, are produse mai multe, e mai ieftin si tot asa. Sunt aceeasi factori, doar ca priviti din parti opuse.

Dedeman este… socant. Cred ca francezul de la Bricostore ar putea sa intre in el si sa nu inteleaga cum de este posibil. Va intelege intr-un final dar tot ilogic ramane. Cine este Dedeman? Bucurestenii nu au de unde sa stie; este un retailer de bricolaj, un Praktiker sau Bricostore autohton, caci Dedeman este din Bacau de felul sau.

Arabesque din Galati e lider dar el nu e un retailer clasic; s-a axat pe firme de constructii, pe livrari pe santiere, clientii obisnuiti nu prea merg in el. Vine Praktiker, considerat lider avand in vedere cele de mai sus si … Dedeman. E pe locul 2, da. Cu magazine in Moldova si mai recent, adica de ieri, si in Bucuresti. S-a deschis pe Giurgiului si urmeaza un al doilea, in august, in zona Valea Cascadelor.

Care-i faza? Pai cred ca toti am fost macar o data in Bricostore sau Praktiker. Sau noii veniti Mr. Bricolage, Obi chiar, BauMax, Hornbach, sunt destui. Cine e din Ardeal poate stie si de Ambient, alta mare retea locala, din Sibiu de felul ei. Ieri am intrat pentru prima oara intr-un Dedeman si… n-am inteles mai nimic dar este genial! Rezumat s-ar putea spune ca ii mai trebuia doar paine feliata si il facea sa planga si pe Carrefour.

Dincolo de chestiile obisnuite de bricolaj (parchet, ustensile, gresie, niste sanitare), oamenii din Bacau au: perne (?!), plapumi, canapele, scaune, aparate de aer contidionat si frigidere (?!), mult mai multe sanitare decat concurenta (un om isi cumparase ieri o cada), au boilere si… hartie igienica!! Plus chestii marunte, electrice din plin (intrerupatoare, becuri, nebunii), chestii de gradinarit si multe altele. N-am chef de documentare dar e clar mai mic decat un magazin obisnuit de bricolaj. Practic, vinde mai multe produse pe o suprafata mai mica.

Daca Praktiker-ul e un Carrefour al bricolajului, cu alei mari si bine impartit, Dedeman al nostru este de asemenea cu cateva alei dar intre ele se fac tot felul de cotloane si raioane cu tot felul de lucruri, daca in Brico mergi numai in unghiuri drepte (vazut de sus arata poate ca un cartier american, 5 strazi paralele si inca 10 care le sectioneaza pe lat), moldovenii au… E o nebunie in el, e socant! :) Este atat de autentic, e ca magazinele de electrice de la parterul blocurilor (marea majoritate au disparut), e ca un bazar care se lupta cu comertul modern sau cel putin de tip vestic.

Nu stiu daca imi place dar cred ca as paria, daca ar fi cazul sa avem doua unul langa altul, ca nenea Obi ar pleca plangand inapoi la el acasa, in Germania. Fara sa inteleaga de ce.

Buna siara

- initial, am zis sa nu zic – ca sa zic asa. dar cum in ultima vreme scriu din an in Paste, si voi, cititorii de catallin.ro, veniti tot mai rar pe aici, nu risc sa fiu sufocat. Cand? Pe 7 si pe 8 mai cand in Fabrica (Bucuresti) canta Waldeck

- “uite si tu ce ti-au pus astia aici” “wtf?! alta pagina nu gaseau?!” desigur, oboseala prea mare si niciun chef de a citi o macheta de reclama; dupa oboseala, vine somn, si macheta ramane necitita. Dupa care urmeaza o doza de reclame (I love those, as face un post TV doar cu reclame!) si vezi iarasi reclama ta, de acum cateva zile; aceleasi inimi, acelasi mesaj: Marie Curie, spitalul de copii din Capitala, are nevoie de un departament de cardiochirurgie (click aici pentru detalii). Sunt necesari cel putin 0,5 milioane de euro. Adica un minim de 250.000 de sms-uri a cate 2 euro. La naiba, e un pachet de tigari! Si se poate dona si acel 2% din impozitul pe venit, ceea ce nu am facut niciodata. Dar… numarul pentru SMS e 858;

- ati citit ultimul post? moama, deci este woa, indubitabilcelmaiindiscutabil da!

- am vorbit cu …. si am decis (de fapt eu am propus si a ramas asa): la anul, in martie, mergem in vacanta in Ierusalim; pac pac, vizitam, pupam, luam, plecam. Ce luam? Lumina frate!! O sa fim cei mai tari, va facem pe toti, o sa aducem noi, primii, Lumina, sa mai vedem ce-o sa mai spuneti frate! Si foarte important: noi nu suntem de pe Dorobanti, suntem de pe C. Victoriei frate!

- biserici ciudate din lumea asta larga. un fel de clasament tembel pe un fel de blog al unei … in fine, cea paroasa, pardon, plina de frunzulite, este funny;

- ZF citeaza Guardian care zice ca ziarele care renunta la print pentru a ramane doar pe online pierd mai multi bani decat inainte; trecem peste cazul exemplificat, mie nu mi se pare a fi relevant la nivel de piata. Mi-a starnit insa un gand legat de .ro. Suna frumos doar online? Exclusiv? Dar cum ar suna sa ai o echipa din cei mai buni oameni, care, no ofense, sunt pe print, si pe care sa ii platesti ca atare? – raportat la ce stiu/fac. Mai pe scurt, se dau salarii in online la nivel de print? Si nu vorbim de esalonul II sau III care vrea sa o arda degeaba-n online pe super salarii. Vorbim de oameni really really good. Cati ar scoate profit? – si nu acum, ci inainte de criza. Si fara “pierd bani cinci ani, vine Tiger sau Murdoci si m-am scos”; Zero barat – si eu am fost pe acolo …

- v-am spus de Waldeck?

- later edit: am uitat, oamenii astia au Crocsi! Si avem si varianta feminina, cam fuchsia insa. Sau un YoYo.

Furia unui preot. Si bucuria altuia

Camerele de luat vederi stau aliniate in fata a doua scari rulante oprite. Sunt singure si asta pentru ca fiecare din cei doi insotitori clasici ai unei camere de luat vederi au plecat: barbatii sunt afara la o tigara si a opta cafea iar femeile sunt sus, unde duc scarile rulante oprite si unde ele, camerele de luat vederi, nu au voie.

Asta nu le opreste insa sa filmeze cele doua scari; zece minute, douazeci, o jumatate de ora, scarile nu se misca, timpul se dilata, toti asteapta. In sfarsit vestea se anunta, se raspandeste si telefoanele incep sa sune; apelantii coboara in repede treptele celor doua scari, camerele noastre de luat vederi filmand la fel de linistite revarsarea umana. Bucuria celor care asteptau acasa, in pat, canapele sau fotolii, sa se intample ceva; printre cei de acasa, cineva, un preot, era cel mai bucuros. Jubila.

A doua dimineata parea simpla pentru turma de angajati informatori ai poporului; dupa cateva zile de acelasi subiect, intors pe toate fetele, aveau in sfarsit si girul existentei; aveau subiectul. Intelectualii formatori de opinie incepusera insa sa vocifereze: cum domn’le, altceva nu ne mai intereseaza, asta e cel mai important subiect pentru tara? Uitati-va cate se intampla!

Atat le-a trebuit capeteniilor de turma. La un deget, in nici o ora, agenda publica se schimbase : suna repede un seismolog, cauta-mi un pompier care sa spuna cum a fost in ’77 si pentru numele lui Stanca, gaseste-mi un mort roman !!! Subiectul insa nu tinea, prea departe, prea criza, prea am muri cu totii la un cutremur dar acum conteaza daca creste cursul astazi.

Era insa o zi magica Continue reading ‘Furia unui preot. Si bucuria altuia’ »

Munciti, sa va ia Gaia pe toti!

Doream sa va spun cum am ajuns milionar in euro in urma extragerii Loto din aceasta seara. Dar mi-a atras atentia acest articol din Evz; este despre hunedorenii din Micro 7 (cei din alte orase unde exista Micro cartiere sa ridice mana!) care au inceput, din cauza (cauza?!) crizei sa cultive legume pe terenul din spatele casei; pardon, blocului. Cititi va rog. Din tot textul, mi-a atras atentia a doua voce citata, a doua locatara mandra de faptul ca munceste la ogor de 10 metri patrati; o batrana de vreo 63 de ani, daca am retinut bine, careia nu ii e rusine de munca sa. Nu de alta, dar sunt cinci guri in casa si toti traiesc din pensia ei, de 700 de lei.

Stop. Sunteti vreo 30-40-50. Voi munciti, voi ajungeti aici din greseala, voi sunteti oameni cu joburi in principiu, profesii liberale, incercati, va straduiti, ati reusit. Stop. News flash: catallin.ro e foarte cinic! In viata de zi cu zi. Bine, nu e asa, dar cel putin la nivel declarativ si prin ceea ce vrea sa transmita – cei care il cunosc stiu asta – este al naibii de cinic. De fiecare data cand aude orice de natura sa starneasca milostenia, se enerveaza din culme afara – exceptand cazuri medicale. 

Da, este si datoria statului sa ajute sau sa ridice anumite zone. Da, este de natura statului sa incerce prin tot felul de programe sa ajute anumite clase sociale sa treaca de un anumit moment nefavorabil, sa iasa din impas, sa se recalifice. Gata, am terminat cu “statul sa ne ajute?” Bun. Munciti in mamele voastre de infecti prosti!! Da, eu din Bucuresti, cu un loc de munca si o viata aspirationala, eu bla bla bla ce simplu imi e mie sa spun asta bla bla bla. Si ce conteaza ca o spun? Voi, cei 30-40-50 sunteti la fel ca mine in principiu, nu spun nimic, nu rezolv nimic.

Ei bine, catallin.ro vrea sa schimbe ceva in/la voi! Vrea sa deveniti cinici! Oricand auziti un caz, o problema, sa ajutati dar sa fiti la fel de cinici. Sa spuneti “mars la munca” sa spuneti ca nu e normal, ca ar trebui sa lupte. Ce, e din Hunedoara oras de 0,3 minus 4 lei? Da-l in ma-sa, si pe timp de criza va gasi loc de munca in Timisoara. Eu pariez! S-au invatat toti sa o arda aiurea vanzatori in mall pe 1000 de lei, vor birouri si pranzuri in oras. 

Stiti ce? Tara si societatea asta se schimba cu fiecare, iar eu sunt cinic  Fiti la fel. Spuneti acelasi “munciti lua-v-ar dracu’ pe toti!” Predicati munca, sacrificiile, catre prieteni, cunostiinte, fiti incuiati, vedeti doar o singura directie si macar unul-doi-trei vor ajunge sa gandeasca la fel. Si inca trei si poate nepotii nostri vor trai in alta tara – poate pana atunci se termina si Autostrada Transilvania.

Ce? E cinismul bogatului fata de sarac? Nu! E cinismul unui om –  care stie ca depinde in primul rand de el – fata de patru oameni care traiesc de pe urma unei batrane si a patru kile de rosii care cresc in spatele unui bloc din Micro 7. Da, unul e batran, unul e copil. Si al patrulea ce mortii lui de hunedorean face? Nu am sa zic cate am facut la viata mea; a fost una lunga si am facut si multe lucruri la care uneori ma gandesc chiar si eu cu o oarecare rusine; dar gresesc, au fost bani munciti.

Self made story? Nu, mandrie si respect fata de propria persoana! In primul rand.

Gigi in arest

Post scurt pentru prietenul Google. Foarte interesant: la cinci minute dupa pronuntarea sentintei de respingere a apelului inaintat de Gigi Becali – ramane de Paste si de 1 mai in arest – pe online, din toate toate toate trusturile/publisherii care se omoara intre ei la orice ocazie cu declaratii, aveam stirea cu “Gigi ramane in arest” doar pe: Antena 3 si GSP (la Intact), Realitatea.net (doar ei la GRC), Adevarul (idem) si Ziarul Financiar (printre primii chiar), PRO Sport si Stirie PRO TV. Pauza de publicitate la HotNews, InternetCorp si altii – care sunt tocmai publicatii online si ar trebui sa fie mai prezente/rapide.

Bai, mai… traiesti?

Este un SMS scurt. Norocul sau este ca a picat intr-un moment ideal: in timpul unei calatorii de trei statii cu metroul, centru – nord. Mai lasa dracu masina, criza pe dracu, tot trafic este. Metroul e minunat, citesti o carte sau… un ziar, economic desigur; un fel de job underground. Sau dai mail-uri de pe Blackberry. Pe care vin si sms-uri, dar daca nu sunt mail-uri, raspunzi din parti.

Totusi, este un moment minunat sa trimiti sms-uri. Mai ales daca este marti. Marti este cea mai minunata zi din viata unui om, miercuri simti finalul saptamanii si toate lucrurile pe care le ai de facut, vineri e weekend doar pentru lucratorii de mall care saliveaza nervosi la apartament in ansamblu rezidential, weekendul e pentru somn (draga mea, sa nu ma iei in seama, stii ca glumesc :) ) iar lunea e plina de idei si … idei.

Marti in schimb … Vine sublimul SMS. Un zambet amar, “da … inca mai traiesc”. Paranteza: M. Garcia (nu pun link, cine nu stie, sa caute pe site-urile autohtone de stiri, guru mass-media, conferinta, bla bla) spune ca experientele personale atrag publicul. Deci sa scriem naibii la persoana I. Inchis paranteza. “da, sunt ok, cred…” Dar nu raspunzi, tocmai trebuie sa cobori.

Si acolo s-a terminat. Regula de aur: suna, daca nu suni, primesti feedback in … Dar e un SMS norocos totusi, este marti. Adica ziua cea mai minunata din lume (draga mea, stii ca glumesc). Ziua la care te gandesti vineri. Si cand iti aduci aminte de SMS-ul sturlubatic. Si te gandesti la raspuns. Ne-am intors cu totii in 1874 cand comunicare se baza pe telegraf.

Doar ca tu nu aveai telegraf in sat si telegrafistul nota mesajul pe o hartie si trimitea postasul pe cal, doar ca posta vanduse calul pentru banii de prime de Paste (am zis ca vine Pastele in opt zile?), iar in locul calului e un magar batran si cu gandul la tineretile sale lascive; n-are urmasi, e ultimul magar din sat si dupa el, Posta va muri. 

Raspunzi la SMS. Si, evident sau nu, nu primesti raspuns. Poate pe marti … O mana de oameni, cei mai buni din generatia lor. Nu stiu daca intelege careva chestia asta, dar sunt oameni geniali. Sunt oameni care au facut tot timpul pe altii sa rada, care au fost lideri, de la sef de clasa la sef la job desi sunt tineri, oameni care au fost cei mai faini si pe care prea multi/multe au vrut sa ii cucereasca, oameni care sunt aspirationali si care raspund martea la SMS-uri primite joia. Sau vinerea seara la SMS-uri primite martea.

Casatoria sau relatia, aceea relatie; minunat, sublim, hapiness all the way, daruirea perfecta pentru un om si uitarea tuturor celorlalti. Uiti de prieteni, uiti de parinti, uiti de filme, de parcuri, de cortul de pe plaja, de pajisti, de avioane, de tot. Este cu inel pe deget si esti fericit.

Jobul. Ti l-ai dorit mereu, ai visat la el, esti din nastere dornic de a face lucrurile cat mai bine – ceea ce e minunat, de altfel – vrei sa fii primul si… Pe langa cele de mai sus, uiti de mancare, de blog, de Ioanid (draga mea, stii ca eu nu mint, chiar vine vara, ne plimbam noaptea prin Ioanid, sau Cismigiu, ca e mai aproape, da?), de cumparaturi, nu mai ai detergent, mancare in frigider, prieteni, dar ai job si relatie.

Nu ii inteleg pe … Erau cei mai tari. Si acum sunt stafii. Raspund la SMS-uri dupa cinci zile si nu ii vad noaptea prin parc; si nu sunt multe parcuri prin zona. Si daca tot scriu la persoana I, cred ca M. Garcia greseste; oamenii sunt curiosi si doresc experiente la persoana intai doar daca te cheama T. Chirila si esti o tarfa proasta cu un blog cu mii de useri si sute de comentarii puse de circa 50. Altfel, cititorii ar trebui sa aprecieze mai mult o povestioara din care sa scoata ei ceva. Altfel, sa citeasca Dono in pielea lui Moga. :) Free Gigi !!!

Din vorba in vorba cu o colega – o vorba despre activitati profesionale pentru saptamana urmatoare, planificare adica – am aflat ca… peste zece zile e Pastele. 

Avantajul este ca asa ajungi sa ai grija de traditii – daca ai – asa cum trebuie. Oualele Ouale se vopsesc parca joia, bradul se face pe 24 decembrie. Nu de alta, dar pe 23 te intorci destul de tarziu de la lucru. Revenind, peste zece zile … 

Si da, l-au arestat pe Gigi. Asteptam cu nerabdare un hei/rup mioritico-jurnalistic pe tema “hai domn’le, am ajuns sa il arestam si pe amaratu’ asta?”