catallin

Au trecut multi ani. Probabil nu iti mai amintesti si intre timp ne-am facut oameni mari, am ajuns la casele noastre. Am vrut initial sa iti zic de Ziua Femeii. Sau a Mamei. Evident ca nu am facut-o, e si aiurea poate sa spui lucruri de acest gen; plus ca ma stii cum sunt, uneori mai taios. Si nu cred nici in 8 martie, daca e sa fiu un domn, pot si simt ca ar trebui sa fiu si pe 10 martie – sau orice alta zi.

In fine, viata a fost lunga pana acum. Poate ca ar mai fi, am facut multe tampenii si am gresit de multe ori in tot felul de situatii. De aceasta imi mai aduc aminte din cand in cand. Era intr-una din serile ale nebune, au fost ani intregi. Cred ca eram in clasa a sasea, era iarna cu siguranta; invatam in tura de dupa-amiaza si descopeream tot felul de lucuri – sau doar faceam nazbatii, ca ori copil; unele mai mari, altele mai mici, tind sa cred ca majoritatea au fost minore.

Nu imi mai amintesc exact de ce am intarziat. Stiu ca era vreo 20 si ceva, in conditiile in care trebuia sa vin acasa pe la 18. Probabil hoinarisem pe coclaurile din cartier, mi se parea genial pe vremea aia sa ajung prin toate fundaturile din Berceni. Cand am ajuns acasa, m-ai aparat in fata lui tata; telefoanele fusesera date deja la mamele celor mai buni colegi si erai speriata.

Evident ca nu am observat asta. Nu imi mai amintesc prea multe, de fapt nici inceputul de mai sus nu il am cert in minte. Imi amintesc doar ca radeam si faceam glume si ca, la un moment, am luat un burete dintr-ala pe care ne puneam capul cand ne uitam la filme; si l-am aruncat in tine si ai inceput sa plangi; nu stiu daca a fost durere, ma indoiesc ca asta a fost dar nu conteaza. Te-ai dus in camera alaturata si … cam atat.

Probabil nu a fost singura oara. Doar ca pe aceasta o tin minte si acum. Si cum nici cafeaua de la Cafe des Flore nu ne-a iesit cum ar fi trebuit, profit de distanta impusa de o comunicare de acest gen pentru a spune ceva ce ar suna poate ciudat spus intr-o discutie; asa e viata noastra, traim atat de repede incat anumite lucruri spus au ajuns sa sune ciudat … 

Si au trecut multi ani. Am vrut sa o fac de multe ori dar am trecut rapid peste. Probabil nu iti mai amintesti, a fost o chestie scurta dar… mie imi pare rau, si acum imi pare rau. Iarta-ma. Si gata cu textele acestea, aici nu e Nora pentru mama. Sa ai o zi frumoasa, mama, te pup!

initial am omorat brasovenii, asa mi-a venit. dar mi-am dat seama ca nu ar avea impact ca au munti si vai, ar fi ca la nagasaki, pica aiurea intr-o vale si ramane naibii biserica neagra intacta.

nu e bine, nu e bine. asa ca am zis sa nook my home town, bucharest that is. fara fat little boy, prea mica, sa incercam fatman. dar ce tristete de bomba!!!! adica ramane intact berceni-ul, poate scapa casa presei libere, damn, hai sa incercam un Tsar, muhahahahaha, asta e in mega tone! si da, unda se duce inspre ploiesti, i-am carbonizat pe toti, muhahahahahaha!!! 

si totusi, avem si un asteroid la indemana, oare ce ar face un asteroit care pica in bucuresti? si am aruncat linistit cu asteroidu’ in casa poporului si … damn, ne-a luat dracu pe toti…

Do not click me, I’m evil!

catallin.ro are niste buze atat de moi, carnoase, si-a dat seama acum trei minute in timp ce fuma, ma-ntelegi?! Exceptionale, doribile, atat de ele, Angelina se rasuceste in nisipul Africii, sunt atat de… Si blogul asta este atat de vintage… Buna dimineata

Stiam ca nu vom scapa. Cred ca undeva prin inconstient am stiut cu totii acest lucru. Privirea ei rece, logica lipsita de orice sens pe care o afisa de fiecare data cand ne intalneam, propozitiile scurte si imaginea de profesoara de pian care isi plezneste elevii peste degete cand rateaza o nota, toate ne vor bantui pana la sfarsitul vremurilor.

Desigur, doar unora ne-a placut pianul si ma indoiesc ca sunt macar cativa care sa fi luat lectii de plimbare a degetelor pe clape. La fel cum unii nu am putut fi actori si ne-am resemnat in ziaristica, la fel si pianistii din noi s-au stins in oameni care scriu la tastatura calculatorului. Unii mai repede, altii mai incet, unii si dupa ani de zile sunt elevi mediocri si nu ridica privirea din taste.

Cu totii am pornit insa de la cursul de dactilografie. O gluma ieftina, desi ideea de curs nu e rea. Cu multi ani inainte, catallin.ro luase, tot in gluma, o carte primita de la tatal sau. Avea tot felul de desene cu degete si cu portiuni din tastatura, numai buna pentru pianistii ratati. Am ignorat-o, la fel ca si pe cursul de plimbat degetele pe tastatura. M-am descurcat totusi. Pe doamna Drula nu am mai putut insa sa o ignor. Read more