catallin

Stiam ca nu vom scapa. Cred ca undeva prin inconstient am stiut cu totii acest lucru. Privirea ei rece, logica lipsita de orice sens pe care o afisa de fiecare data cand ne intalneam, propozitiile scurte si imaginea de profesoara de pian care isi plezneste elevii peste degete cand rateaza o nota, toate ne vor bantui pana la sfarsitul vremurilor.

Desigur, doar unora ne-a placut pianul si ma indoiesc ca sunt macar cativa care sa fi luat lectii de plimbare a degetelor pe clape. La fel cum unii nu am putut fi actori si ne-am resemnat in ziaristica, la fel si pianistii din noi s-au stins in oameni care scriu la tastatura calculatorului. Unii mai repede, altii mai incet, unii si dupa ani de zile sunt elevi mediocri si nu ridica privirea din taste.

Cu totii am pornit insa de la cursul de dactilografie. O gluma ieftina, desi ideea de curs nu e rea. Cu multi ani inainte, catallin.ro luase, tot in gluma, o carte primita de la tatal sau. Avea tot felul de desene cu degete si cu portiuni din tastatura, numai buna pentru pianistii ratati. Am ignorat-o, la fel ca si pe cursul de plimbat degetele pe tastatura. M-am descurcat totusi. Pe doamna Drula nu am mai putut insa sa o ignor.

Mi-a provocat multe insomnii. Si ca mine mai sunt sute. Oameni realizati, la casele lor, cu joburi importante sau nu, cu o oarecare contributie – demna de luat in seama – la produsul finit pentru care sunt remunerati la final de luna, cu totii nu o vom uita pe doamna Drula si nici noptile nedormite.

Layer-ele sale, codurile html, inserarea unei poze intr-o pagina – ce cosmar!, hosting, Dreamweaver-ul care dadea batai de cap nu doar noua cat si amicilor care facusera site-uri aflate azi in top in .ro, toate acestea sunt amintiri. Nu as zice ca sunt urate, in niciun caz; sunt doar amintiri, sau cel putin asa am sperat. Credeam ca in momentul in care se va termina studentia, o perioada mult prea magica de altfel, se va termina si teama de raspunsul doamnei Drula la vederea rezultatului noptilor noastre nedormite. Se pare insa ca m-am inselat.

S-a intors! Sau mai bine spus, i-am vazut urmele, acum de curand, chiar inainte sa se apuce catallin.ro de scris. I-am povestit si a zis ca merita pus pe hartie; sau pe blog, ma rog. Intoarcerea doamnei Drula este insa cat se poate de buna, este aducatoare de vesti bune, de sperante si mai ales de bani! – pe timp de criza, banii sunt buni, chiar si pentru Gigi Becali.

Dar ce treaba are patronul pasiunii noastre cu doamna Drula? Pai se pare ca noi, toti cei care am suferit puternic in urma cu cativa ani din cauza cursurilor pentru pianisti si actori ratati, se pare ca vom deveni cu totii milionari in euro! Inclusiv catallin.ro! Nu-i asa ca asta e o informatie buna cu care sa iti incepi dimineata de duminica? catallin.ro va avea in curand cateva sute de milioane de euro !!

De unde si cum si-a dat seama de acest lucru? Dorea sa afle cat de retardata e presa autohtona sau o parte a ei, caci desi citeste multe, nu citeste tot. Si a auzit el la TV ca Gigi Becali vinde Steaua. Asa, acum ca l-am introdus si pe domnul Becali in povestioara noastra, sa continuam. Cui vinde? Unui israelian – hei, tu de acolo! daca mai spui evreu pe pagina asta, te prezint doamnei Drula!

Pe israelian il cheama Shon Mekyten. Trecem peste orice idee de genul Steaua nu se vinde, de genul conspiratiilor si alte lucruri asemanatoare, si ne intoarcem la investitorul nostru surpriza. Atat de surpriza incat niciuna din cele vreo zece institutii mass-media pe care le-am cautat, niciuna nu ne zice ceva despre el! Ziaristi? Nici macar pianisti sau actori ratati, nici macar atat. 

Gasim totusi pe GSP un textulet din care aflam ca avem de a face cu un potent om de afaceri – ma abtin de la glume – care conduce o multinationala, pardon, “o mare companie multinationala” care are afaceri chiar si in SUA! Probabil ca P&G, Continental sau Du Pont se rasucesc in mormant – nu e nevoie sa cautati ce fac ultimele doua  

Revenind la doamna Drula. Acum ma simt bine ca am trecut prin mana domniei sale din care se pare ca rasar milioane si milioane si sute de milioane de euro. Am ajuns la aceasta concluzie intrand pe site-ul SteelFrameHousing, compania condusa de israelianul surpriza de la Steaua (condusa, nu detinuta …) Sunt sigur ca si Shon Mekyten i-a fost candva elev.

Cam asta este tot ce am putut face cu totii pentru doamna noastra si cursul cu pricina. Identic. Un layer – sau cum se cheama – in stanga. Cine era mai destept, reusea sa-i puna si scroll. Sunteti curiosi in ce categorie a fost subsemnatul? ) Da … deci cam asta am facut noi, am trecut cu chiu cu vai, acum sa vina milioanele de euro!

ps: Desigur, compania, investitorul, povestea, relevanta lor e data doar de faptul ca mi-au amintit de doamna Drula. Doamna, daca ajungeti vreodata pe aici, sa stiti ca dupa ani si ani nu va port dusmanie catusi de putin. Poate ne vom mai intalni vreodata.

ps2: In rest, imi aduc aminte ca m-am intalnit acum un an cu un investitor minune, venit din Australia, care avea, la fel, o companie de facut case pe structuri metalice. Promitea revolutionarea real estate-ului autohton si avea zeci de milioane de euro pentru un mega proiect la munte, un orasel pe un varf de deal, frumos, sublim, cu primul teren de golf cu 392 de gauri, ca la carte totul. Dupa o mica documentare a rezultat ca investitorul nostru avea niste probleme cu legea si cu case neridicate prin Constanta. Cat despre mega-investitia sa, a ramas pierduta, la fel ca si site-ul cu trei layere si o poza facut de subsemnatul.

Hai Steaua! Ma rog.