Archive for March 2009

Printre cele mai importante greseli se numara cea in care te disculpi pentru ceva ce nu ai facut; mai bine taci si te ambitionezi sa faci acel ceva chiar mai bine decat l-ai fi facut initial; si da, va veni mai tarziu, dar se va uita asta.

In alta ordine de idei, sunt preafericitul posesor al unui magnetel de frigider Fredo, nu ma mira deloc faptul ca EBA si-a strans semnaturile pentru participarea la europarlamentare, ma ingrozeste tot mai mult ca jurnalismul RTV va mutila constiinta individului mioritic asa cum Pro-ul nu cred ca a facut-o (poate aberez altadata pe tema asta), declar deschis ca si eu il iubesc pe Crin, si lansez o intrebare in eter pentru publicul cititor:

care este prima formatie pe care ati ascultat-o? Poate termenul de fani e prea pompos, avand in vedere varsta de la vremea respectiva; prima prima, constientizata ca o formatie, prima care va facea sa cautati sa ascultati mai multe melodii de la ei. Si cand. Si dupa al 10-lea raspuns zic si eu :)

Efectele crizei la romani

Buna siara; mi-am amintit ca ne imprumutam 12,95 miliarde de la FMI. Un fel de God sayin’ to someone “esti un om bun, o sa ai o viata frumoasa dar cu un herpes sacaitor pe la 42 de ani”. Nici catallin.ro nu vede legatura dintre ele, stati linistiti.

La fel cum nu am vazut initial nici legatura dintre renuntarea la sapunul lichid de la toalete si masurile de reducere a costurilor, sau inchiderea luminilor dupa ce iesi din toaleta – ca acasa, nu? Pe aceasta din urma am auzit-o de la seful unei companii multinationale, enorma si cu o marja de profit de peste 25% – adica faci afaceri de 300 de milioane si ai profit de 100, este ceva rar.

Nu vazusem niciun efect fiindca ma gandeam ca se pot gasi si alte masuri de reducere a costurilor. Precum oprirea lifturilor intre orele 9 si 15; mi s-a parut geniala ideea, am vrut sa o inregistrez la OSIM cu numele de “Ciuperca somnoroasa” si sa-i fac si un site, www.aproape9AM.ro, dar cineva din Botosany county mi-a luat-o inainte.

Am fost foarte trist, aproape ca am vrut sa imi inchid domeniul – cel putin pana isi revine piata – insa m-a amuzat ideea de county. Nu suna haios ‘judet’ in engleza? Asa si-a spus catallin.ro si a inceput imediat sa faca jocuri de cuvinte cu judete de top ale tarii (gen Olt, Dolj, Gorj) si cu nume de fructe zemoase si diminutive pisi. Piersicuta mea zemoasa, furnicuta mea furioasa si mai ales graso! Nu mi s-a mai parut la fel de amuzant cand am citit ceva despre Olt county in noul context crizicut. Adica … Link.

Desigur, oricat de mare ar fi criza ta, tot mai exista o sansa, atat timp cat mai exista pe lumea aceasta larga un Verde de Paris la o calitate rezonabila sau o mina foarte personala, cu schije sclipitoare. Si nu in ultimul rand, un lansator de rachete antitanc. Cumperi doua si primesti si o cutie de dropsuri cu aroma de oua fierte stricate; efect nimicitor garantat.

Oare

Zara ar avea preturi mai mici intr-un mall de stat? Nu stiu de ce am zis asta :)), ignorati va rog acest post, este un bug.

Ea, o doamna. Eu …

Cum se cheama chestia aia opusa ps-lui? Nevermind! Deci, 70% din posturile acestui blog sunt scrise dupa crunta oboseala sau betie. Asta apropo de editare, de greseli, de idei, de … 20% sunt scrise dupa o cumulare a celor doi factori enuntati mai sus iar pentru restul de zece procente, n-am nici cea mai vaga idee.

In seara cu pricina am ajuns acasa pe la 22. Obosit, joi seara, te intorci de la lucru, weekendul este atat de departe … O zi buna, insa. Reusite mai mult sau mai mult putin remarcabile dar si impresii bune lasate unor doamne. Chestii marunte predate sau nu de catre tati, citite prin reviste masculine, deprinse din melodii sau filme cu actori masculini dupa care doamnele suspina indelung.

Chestii de bun simt, pana una alta. O camasa care pica bine si inchisa la gat, o doza potrivita de manson (nu gasesc temenul acum, sa ma scuzati, rogu-va) de camasa iesita de sub sacou, pantaloni de stofa, tenesi de culoare opusa curati, un fular inspirat, o doza de neras exact perfecta – doamnelor, sa lasam glumele, barbatul ras e ca painea cu slana si ceapa - totul era perfect. Desigur, formula de introducere buna, ton si depit indicate, casuta in downtown, ce sa o tot lungim, trebuia sa fie intalnirea perfecta.

Ea: doamna, vreo 40 de ani. Nu e nicio problema, vorba mamei: gaina batrana face ciorba buna. Desigur, reminescentele trecutului au ramas: haina de blana, grrrr. What the fuck? Dar hai ca trecem peste, pare draguta si mai presus de toate, este o vecina. Iar cand stai in downtown, vecinii sunt infinit mai importanti decat in orice alta parte a lumii.

Vedeti dumnevoasta, niciodata nu a fost vorba in segmentul rezidential al imobiliarelor de facilitati, de finisaje, de ansamblu rezidential nou, de suprafete, de amplasare, de plasma si acvariu cu meduze care nu ucid. Niciodata! Asta nu au inteles nici tampitii de la babilonii si baloanele  imobiliare, nici toti frustratii care castiga 1000 de lei pe luna si viseaza la apartament nou in ansamblu rezidential, nici internautii care injura dezvoltatorii, niciunul dintre ei nu a inteles vreodata – si nu vreau sa scriu despre asta.

Nu este vorba de niciunul din factorii de mai sus, tot ceea ce conteaza este apartenenta si sentimentul de apartenenta la o anumita clasa sociala. That’s all! O clasa definita si de chestii marunte, gen cum rostesti un salut sau cum deschizi usa unui lift, lucruri mai marunte. Sumarizand, e o clasa pe care o alegi cu grija si in care te simti bine caci, nu-i asa, faci parte din ea sau esti doar un neavenit. 

Acestea fiind spuse, catallin.ro se simte ca acasa in downtown. Scurt. Asta e, sta pe C. Victoriei, centrul vechi – care in functie de unghi si de cum pica lumina poti sa il pozezi si nu faci diferenta intre el si Viena, iar catallin.ro a fost in Viena de mai multe ori – clasa, stiti voi. Nu si in seara amintita mai sus! Foarte obosit, dar inca cu o prezenta debordanta, intra in imobil, vorbind la telefon si o intalneste pe ea – doamna de 40 de ani – asteptand la lift.

Pana sa ajunga catallin.ro la ea, a ajuns liftul la parter. Eu salut de la un metru si jumatate, ea deschide usa la lift si… Ce, credeti ca a intrat in el?! Nu, fiindca e o doamna! A spus simplu: “Eu il astept pe urmatorul.” Eu, inca vorbind la telefon, am spus multumesc, am intrat, am inchis usile, am apasat pe X – ce, vreti sa stiti la ce etaj stau? :)) – si dupa primul etaj … What the fuck?! La oboseala reactionez mai greu.

De mentionat ca in aceeasi zi am mai comis una: am cunoscut o domnisoara, eu eram jos si am salutat-o stand jos; adica nu m-am ridicat cand am facut cunostiinta, am ramas jos, eram singurul care statea si… Stiu, sunt un nesimtit. Doamna de 40 de ani mi-a intarit aceasta opinie despre mine insumi. Trebuia sa ii spun ca astept eu.

Da, am scris 700 de cuvinte fara niciun sens. Sau … Sigur doream sa scriu ceva despre toate chestiile marunte de vestimentatie si comportament cu care poti impresiona o domnisoara si care n-au nici cea mai mica importanta. Nu ca cele mai faine dintre reprezentantele sexului opus le-ar sesiza; sunt cam ametite in general si da, stiu, asta a fost misogina.

Come and get me.

Anunt

Acest blog a iesit oficial din recesiune!! Sa o ia Gaia, m-am plictisit. Asa ca fugiti de spuneti celor dragi, puneti-ma in blogroll, purtati tricouri inscriptionate cu catallin.ro, tot ce va trece prin minte. Apropo, mi-am calcat convingerile in picioare si am pus (nu eu ci my good chief software architect, thank you) arhiva. Pentru niste texte din vara, mai ales; cand nu era criza si cand era cald pe balcon.

Promit sa nu va insult, sa nu scriu lucruri banale despre trafic, mizerii, otv-cisme si altele, promit sa nu spun mai nimic in continuare din lucrurile pe care putini le stiu despre imobiliare, online, business – pentru toate acestea, am un job bun – promit ca ma voi ambitiona sa nu ajung in top 10 cu 40% trafic direct si restul din alte surse – sictir unor nume mari, unele pe care si eu le citesc – promit sa nu pap de pe jos! Voi fi cel mai cel din padurea cu bursuci!

V-am spus? Recesiunea pe blogul asta s-a incheiat! 1, 2 , 3 , 4

Liftul fara de sfarsit si pisicile invincibile

Deschizi usa liftului si intri. Esti undeva intre etajele patru si sase, cel putin ca inaltime fata de sol. Cand stai in downtown, exista o diferenta intre etajele ca inaltime fata de sol si etajele dupa butoanele liftului. Nu-ti mai amintesti daca ai intrat cu ea in lift sau daca ai gasit-o acolo. Poate era stapana liftului.

Oricum, cert e ca va cunoasteti. Dar esti si foarte comunicativ din fire si chiar daca nu intri des in conversatie cu necunoscuti ai tendinta de a purta o prima discutie perfecta cu cineva necunoscut. Deci s-ar putea la fel de bine sa nu va fi cunoscut inainte. Usile se inchid, butonul de parter se apasa si … liftul isi incepe povestea.

E ca o poveste, cum sunt iubirile de-o vara. Din pacate, traiesc in lumi diferite si niciunul nu are dorinta de a lupta macar un pic; sunt mai bune relatiile spontane incepute intr-o stare de ameteala. Ar putea sa se intalneasca numai in lift, acolo sa fie relatia lor, intre patru, cinci sau sase si parter. Zambesc, rad, spun glume, danseaza, totul in acel spatiu de un metru patrat pana cand unul dintre ei face pacatul suprem si se gandeste cum ar fi sa incerce mai mult – ca timp si spatiu.

Dar nu se poate, doar pe durata unui lift, stii … Ok, cum ar fi atunci ca drumul cu liftul sa nu se mai sfarseasca? Nu ar fi bine. Oricum timpul capatase o alta notiune, povestirile si rasetele se intinsesera deja pe mai mult de zece etaje. Fara ca ei sa observere; pana cand unul a pacatuit si si-a dat seama, incercand in gand si o invitatie la o plimbare in afara liftului. 

Senzatia de reverie se schimba dintr-o data cu un sentiment apasator de panica. Oh, nu! Este clasicul cosmar cu liftul care nu se opreste la parter, ducandu-te in adancuri. In loc sa vezi ultima usa de iesire, incepi sa vezi pamant, intri in pamant si ajungi intr-un final intr-o lume rece, intunecata, cu tot felul de creaturi ciudate, cu mirosuri care ti se intiparesc in memorie stergand mireasma ei si mai ales, mai ales, cu tot felul de voci. 

Incepi sa transpiri panicat; ai vrea sa iesi si tragi repede de usi. E doar pamant acolo, tot felul de straturi de pamant, care se succed cu repeziciune, ai vrea sa dai pumni in ele, in peretii liftului, in orice, dar ramai incremenit tremurand. Noutatea plimbarii de astazi cu liftul este ca, in lumea de dincolo, deplasarea nu se face ca de obicei pe verticala ci pe orizontala. Totul e 3D, imagini din mai multe unghiuri ca transmisiunile cu 17 camere ale meciurilor de Champions League, usile au gratii ca sa vezi mai bine iar personajele secundare isi intra in rol, in afara metru patrat in care te afli.

Iti pastrezi insa calmul si in ciuda peisajului exterior si a unui sentiment de teama pentru propria existenta, ai dorinta nastrusnica de a continua… povestioara din lift. Numai ca ea nu mai zambeste, se uita afara, la fel de incremenita, cu o culoare galbena – albastra in obraji si nu spune nimic, nu schiteaza niciun gest, indiferent ce ai spune. 

Ok, acesta este semnalul magic; e timpul pentru o pauza. Jumatate de cana de cafea, trei tigari, cinci melodii, Crin, ce frumosi sunt crinii, ce imagine ar avea Crin la o masa in Bruxelles comparativ cu predecesorii sai de pe plaiurile mioritice, un pic de EBA – nu, nu e un drog – comentarii dupa egalul Stelei, doua bloguri si o luam de la capat. Al doilea episod se anunta a fi cel putin la fel de interesant. Continue reading ‘Liftul fara de sfarsit si pisicile invincibile’ »

Chestiuni scurte

- Forbes incepe cu un tiraj de 50.000 de exemplare. Mai multe nu spun :))

- «Hummer» ofera o senzatie de energie puternica, curata, cu mici deviatii de perceptie. In rest, EVZ a descoperit si Smoke-ul. Cu un mix bun, cantitati industriale si joburi de 12 ore, iese, garantat, o casnicie. I know, it sucks, let’s move on please;

-  De la producator la supermarket, painea se scumpeste in UE de 30 de ori. (link) Desigur, este vorba despre o exagerare;

- catallin.ro recomanda Sapte Suflete. Cu Will Smith, ruleaza acum in cinematografe.

Nisip + apa = no blog

Ma scuzati, am fost pana la mare. Doi bloggeri de succes si fara trafic au stat in nisip. M-am gandit sa o fac pe aia cu “voi lipsi, comentariile stau in moderare” :) Dar cum recesiune, posturi putine, comentatori frenetici… In fine, am revenit; cine doreste poze, mail si 1 leu taxa pentru poza. Daca e cu catallin.ro, 5 lei.

Lame

Ma uit la Dinu pe Realitatea si ma simt bine. Eu care credeam despre catallin.ro ca e un rebel fiindca poarta tenisii si la costum. Domnul Patriciu are sosete negre, ca orice domn. Care se pare insa ca nu indeajuns de lungi; ceea ce nu este prea bine, deci catallin.ro e un domn (rebel).

De fapt, cu siguranta nu este rebel. Asta ca sa contrazica parerea a aproape tuturor cunoscutilor sai care il considera un arogant cinic. Or something. Dar nu e rebel! Si-a dat seama de aceasta, va spun eu ca stiu, in timp ce se uita la domnul Patriciu. Pe Internet. Si a vazut, un link alaturat: roblogfest live pe aceeasi Realitatea. Unde se miscau intr-o sala bloggerii tarii. 

Lame? Pai din imagini, parca si vedeai dimineata/seara multor, prea multor oameni de acolo: uitandu-se in oglinda, ca in liceu, ca in generala, sa vada, sa fie siguri, certi ca sunt … rebeli. Funky trendy en&di. That’s lame mate!

Pe balcon

“Yum yum! Arunci tu cutiile?” “Nuuu! E frig afara, a venit iarna!” “Si ce facem cu ele?” “I know, le lasam pe balcon si le aruncam maine dimineata!” Si cu o exuberanta de iti venea tot dragul, lua cutiile si le puse pe balcon, pe scaunul care in timpul lunilor de vara era al patrulea obiect din casa ca timp alocat, dupa pat, laptop si scrumiera. 

Nicio urma de regret cand in zilele urmatoare s-a mai pus un etaj la viitorul turn din cutii de pizza. Trecut bine de 22, mancata singura in tihna de dupa o zi de munca, nicio urma de autoironie pricinuita de minunatul tablou de corporatist: cafea, trei tigari, masa uneori, job, tarziu, noapte, mancare comandata, doua tigari, somn, and again. “Sa nu cautam intelesuri ascunse, e iarna, nu e timp pentru prostii” iar “le arunc maine” a devenit un clasic.

Intre timp, cele trei etaje au devenit cinci, sase, opt, zece iar balconul s-a transformat intr-o cutiuta cu amintiri. Suma tuturor lucrurilor marunte din viata, la care nu vrei sa te gandesti pentru ca nu ai timp, chef si dispozitie de a intra in depresie. Frigul era tot mai puternic dar in cele zece secunde cat dura cladirea unui nou etaj se puteau observa si alte urme ale trecutului ingropat la nici doi metri de pat: cateva cioburi de la o sticla de vin bauta la adierea unei nopti de vara, mucuri de tigara pe care nu le poti identifica cu o anumita persoana – ceea ce ar fi fost de altfel minunat, caci ti-ai fi amintit astfel doar de o poveste – un ghid cultural si un pahar care nu s-a spart fiindca a avut norocul sa fie lasat pe jos. Continue reading ‘Pe balcon’ »