catallin

Si anume din mintea lui catallin.ro. Chiar, patru colturi maxim? Poate avem un heptagon; da, mintea lui catallin.ro ar trebui sa fie minim un heptagon.

Dimineata tarzie. Rece, plictiseala, plati. Si ea; inalta si blonda, nu ca ar conta asta. De fapt cred ca privirea si vocea au contat. Cu un palton albastru strans pe corp, cu cizme pana la genunchi, cu parul tuns scurt si prins cu un snur si cu nasul rosu. Si cu o privire pierduta. “Aici este …?” si nu apuca domnisoara sa termine fraza ca raspund afirmativ printr-o miscare de cap. Ea continua insa, ceea ce de obicei nu se intampla. “Va multumesc frumos”, cu aceeasi voce ragusita si spusa intr-un fel anume.

Un fel anume care l-a facut sa se simta macar prost ca da din cap in loc sa spune “da” “buna” “uite, asta e PIN-ul meu” “ai mai mancat o amandina buna in ultima vreme” “vrei sa pac pac nevasta toti se pac marita” (daca mai ramaneti pe aici veti vedea in perioada urmatoare si de ce zic pac-marita). Ma intorc, zambesc stingher si cu o voce la fel de ragusita zic un simplu “cu placere”. Si cam aceasta a fost comunicarea verbala in ceea ce priveste una dintre cele mai intense relatii de zece minute de pana acum. Trecuse mai putin de unul.

“Si crezi ca este normal sa te gandesti la asa ceva?” “De ce sa nu fie? Nu ma gandesc numai la asta, nu sunt un nihilist introvertit si am o imaginatie bogata, asta e bine; nu ma gandesc doar la astfel de lucruri. Dar imi consum existenta in tot felul de stari mai mult sau mai putin induse. Daca te trezesti dimineata la sapte, pana seara la 23 ai parte de multe lucruri. Diversitatea e buna, sa tii minte asta: diversitatea e buna.”

Intr-un coltisor bolnav s-a gandit cum ar fi ca ea sa fie bolnava. Decisiv, ca sa spun doar atat. Intr-o viata de om, zece minute dedicate acestui gand nu reprezinta o anormalitate. Teama de a nu pierde ce ai, sentimentul placut de victimizare, frica izvorata din cateva diagnostice puse din senin femeilor din viata sa, explicatii, teorii, doar zece minute la o cana de cafia, dimineata. Poti sa construiesti o lume acolo. Diversitatea e buna.

M-am intors la fel de ragusit si nu m-am mai gandit la ea. Pret de maxim jumatate de minut; a primit un telefon si atunci mi-am dat seama ca nu avea vocea ragusita de la frig, rece, raceala, ci de la … prea mult plans. Vorbea cu o prietena. “O sa mai merg sa-mi fac astazi niste analize. Doctorul imi spune sa ma calmez dar cum pot sa … ” Cancer. 50% – 50% si cu doar un tratament experimental sugerat de catre doi medici. 

Nu vorbea tare, ba dimpotriva; o facea insa apasat, fara a se simti stingherita de cel din fata. Nici nu mai conta, sunt sigur. In zece minute am facut harta fiecarui punct de pe gresia aia crem. Am intins cu mana incordata niste bani si un extras, ea si-a incheiat convorbirea, mi-am luat chitanta si m-am uitat la ea.

Resemnare si atat. Nu i-am spus nimic. Nu aveam ce, de ce si oricum am un colt de minte bolnav. Bine ca sunt si sase sanatoase. Poate se va face bine.