catallin

Vrum, vrrruuum! Si nu era avion, era o masina. De unde avion? Bine ca aveam si masina. Si mai era si primita cadou! Cum sa nu apreciezi cadourile pe timp de recesiune? Caci asta se intampla atunci, recesiune non-stop, nu ca astazi. A fost totusi o toamna frumoasa.

Masinuta s-a imprietenit cu motocicleta. Erau singurele jucarii cu roti pe care le aveam. Era o zi calduroasa de toamna si mama m-a luat la piata cu ea. Si la piata erau niste oameni care imparteau masinute. Eu am prins una verde, din cauciuc. Cu roti mari de tot, negre. Si ma jucam cu ea si cu motocicleta. Motocicleta avea de asemenea roti mari, de unde rezulta ca prima masina a lui catallin.ro va fi un tanc! In fine, a fost ultima toamna frumoasa din acel deceniu. Toamna lui ‘88.

Desi ma faceam deja un catallin.ro mare, mai eram carat pe sus. Mai ales cand stateai la coada iarna cate patru – cinci ore ca sa iei cateva pulpe nenorocite de pui. Si atunci scoti la inaintare arma suprema: “Am copil in brate, va fi un star!! Lasati-ma sa trec!”. Asa incepea 1989, dupa ce cu un an inainte fusesem la Amara cu tata si la Covasna cu mama. Parte a programului de concedii minunate oferite de sistem,

In noul an nu am mers decat la bunica in Colentina. Cu minunatul tramvai 1, cred ca mai exista si acum. Va inchipuiti? 1, e primul, prima linie din oras si prima din Capitala, din tara, din galaxie, din recesiune. Si imi placea la nebunie troleul mic, fara burduf. Dar cred ca am mai zis asta. Anul acela este vag in amintiri, creierul sterge chestiile neplacuta, nu?

Nu aveam brad, nu aveam masina, aveam un televizor alb-negru facut din piesele altor patru, iarna se puneau pe balcon cateva suluri de salam trecute prin faina si iesea un salam mai bun decat Sibiul de astazi din hipermarket, nu aveam baloane dar tata umfla prezervative – nu intrebati de unde erau alea, in alt episod – nu aveam mingie dar avea un baiat din cartier sau bagam cartofi intr-un ciorap si tot asa …

Mama ma mai tachineaza si acum. Imi zice ca-s comunist in adancul sufletului meu de catallin.ro, singurul ei argument fiind acela ca atunci cand aparea conducatorul la televizor eu ziceam scurt un “tata” si picam imediat intr-un somn adanc. Desigur, eu zic ca de pe atunci nu-mi placea limbajul de lemn si pierderea de timp. Parca imi amintesc o imagine cu el de la televizor; cam atat in materie de TV. Si inca o imagine cu mine pe masa in timp ce cineva, mama probabil, imi schimba hainutele. Si gata cu comunismul. Si cu doza de personal pe care mi-o cerea doamna dintr-un post precedent.

Pentru fanele de 20 de ani care vor implini in curand 23 de ani, dar si pentru altii, cateva amintiri din epoca de aur. 

PS: Si fiindca stiu ca o buna parte dintre voi nu cititi prea des bloguri, luati va rog si o doza fabuloasa de criza romaneasca. Fii mai bine optimist!