catallin

Astazi vine Mosul. Sau pleaca.  De fapt, cum poti sa pleci daca nici nu ai fost acolo? O noapte aici, o noapte dincolo, trei pe acolo, inca una aici, inca cateva in locul acela, mai treci pe la si inca una la, la dracu, nici nu mai stii unde. De fapt de unde; in noaptea asta pleci, nimic nou in asta. Nici nu ai fost acolo.

Si-a dat seama de mult ca nu e nicio caleasca care sa fie afara. Nici sanie cu reni. Lucrurile sunt stranse pe fuga si strain, bagajul dureaza cateva ore, adunarea nocturna maxim jumatate de minut. Tot timpul uiti ceva in urma dar heeeei, la urmatoarea plecare … Deocamdata ne grabim cu totii si ne place sa plecam noaptea in mod constant, oricum in noaptea asta pleaca toata lumea. 

Al patrulea pas e intotdeauna in spate, un – doi, dreapta trei, spate patru, niciodata sa nu iti uiti cheile. Haine, periute, ciorapul stang, la ideea de lingurita favorita s-a renuntat de ceva vreme, niciodata cheile. De fapt doar asa poti pleca de doua ori in aceeasi noapte. Cel mai bine e de trei ori. A doua oara se salveaza cu un “am plecat pe fuga, l-am uitat pe stangul”, si cu putin noroc, la a treia nu vei avea de zis decat ca incerci sa impui un nou trend, fara ciorapi de aceasta data.

Este cea mai frumoasa noapte din an. Nu, nu fiindca vine Mosul. Anii au trecut; e frumoasa fiindca toti pleaca azi si drumul este mai lung. Si poti sa uiti oricate perechi de ciorapi vrei. Asta este cel mai frumos lucru. In fine, e 1:15 si ma grabesc si eu sa plec. Dezordonat si strain, desigur. De fapt nici n-am fost.

Dar heeei, promiti ca la anul plecam de mai multe ori, da?