catallin

Sau doar o biserica dar nu asta este important. Criza de care auzim peste tot incepe deja sa isi arate efectele; pe langa cele logice, de genul fabricilor inchise in lipsa comenzilor din alte tari, dar si a celor total @#%^^#@ de genul companiilor care merg cu marje de profit de +30% iar 2009 va fi la fel si totusi trambiteaza criza (caci deh, da bine sa nu cresti salariile), avem o noua categorie de afectati! Biserica.

Gata cu particica de economie, trecem la lucruri si chestiuni serioase. Vedeti dumneavoastra, contextul financiar-bancar-psihotic mondial aduce paradoxuri: oamenii mor mai putin! ) Adio mancare pentru popa, banii pentru gropari se transforma in lopeti si o mana de ajutor,  botezurile s-au rarit de ani buni iar parastasurile se fac in cerc restrans, sarind prea curatul parinte de la biserica dintre blocuri.

Tot la context, catallin.ro traieste crize tumultoase. Si foloseste limbaj de specialitate, atat din punct de vedere economic cat si cu termeni licentiosi. Mai pe romaneste, ma @#%!!#$% in ea de criza ca m-am plictisit. Sau enervat. Bun, acesta fiind contextul, putem trece la povestioara.

A fost o sambata de pomina. Animale prajite, valuri de alcool, trupuri asudate si miscari lascive, licori colorate cu multe grade, frig si fum caci in alte tari unele vicii nu sunt permise in spatii publice, si multe, multe altele. O incununare a unui an lung. Cel mai lung din ultimii 24. Si astfel am ajuns in zig zag inspre casuta.

M-am trezit dimineata, duminica, murdar. Foarte murdar, se adunasera prea mult. M-am spalat cu trei randuri de gel dar nimic! Inclusiv dupa urechi, tot nimic! Si cum eram la mine acasa, in tara protestantismului, am zis ca a venit vremea sa pun unele lucruri in ordine. In viata mea. Acolo, la ea. Asa ca m-am imbracat frumos, o camasa curata si varata bine in pantaloni, proaspat ras si cu un sacou la final. Am luat-o pe Luft de brat si am pornit sa dam socoteala. La biserica din cartier.

Cum mersul la biserica este o parada, am ales sa parcurgem drumul pe jos; vreo trei statii. Sau doua. Oricum, frig domn’le la nordicii astia! Case caramizii, curatenie pe jos, tancuri putine pe strazi dar frig, frig. Si mergem si mergem si mergem si mergem de incepuse catallin.ro sa se gandeasca l caldurica primitorului locas de cult. Intr-un sfarsit, vedem partea din spate a cladirii, aveam si aparatul foto la noi, sa faca catallin.ro poze sa ii arate mamei sale; poza cu biserica, acasa la ea. Urmeaza poza din lateral

Priviti si dumnevoastra cat de frumoasa este! Deja simteam ca mi se inalta inimioara, auzeam sunet de orga, miroasea a ceva – sfant, desigur, bancutele care sa odihneasca picioarele pelerinilor obositi de trei statii sau doua de autobuz, ce sa mai … O lungim inutil, era vremea sa punem ordine in … ordine cum va spuneam.

Si trecem noi, lipa – lipa dupa cum zicea o bunica sau cineva – din familie oricum, spre intrarea in frumoasa biserica. Care, apropo, are un turn, pac – pac, doua poze, trei puncte, sa vada mama poza cu frumoasa biserica. Si mai apoi, curatenia de toamna. Ajungem noi in fata cladirii, catallin.ro da sa intre si se opinteste la … intrare, desigur.

Adica in fata portii de fier, caci biserica noastra are si poarta domn’le. Moment in care catallin.ro incepe sa se gandeasca la cate licori a servit cu o seara in urma si mai ales la cat de mult dureaza efectul acestora. Nu de alta, dar priviti si voi dragii mei ce scria pe placuta din fata bisericii!

Ce?!! Adica … ce?!! Evident, inainte de a intreba si a treia oara, de aceasta data cu voce tare, catallin.ro a inceput sa teasa scenarii: o ceata de domnisoare a atacat frumoasa biserica si dupa o lupta crancena cu preotii, au pus stapanire pe ea; si pe ei. Un mare producator de alcool, whisky neaparat, a incheiat un parteneriat cu biserica si fiecare bancuta este dotata cu un mic sertaras de unde poti sa iei. Licori sa iti mai dregi vocea pentru melodii. Sau o cireada (astia se aduna in cirezi?) de porci cu dioxina a mancat vechea placuta cu numele catedralei si nu au gasit nimic altceva pentru a o inlocui; sau all the emo kids au lipit abtibilduri cu inscriptia de mai sus. Si tot asa – bine, mai erau si scenarii mai porcoase, ca tot vorbeam de ei, dar nu e frumos …

“Ce?!!” intreb eu pe Luft. “Stii ca e un club, nu?” Doamne ce tara! Ce stat! Ce oameni! Ce efecte are criza! S-a vandut biserica domn’le! Unde s-a mai auzit asa ceva, au venit unii si au cumparat biserica si acum e un club de noapte acolo. Au facut si amenajari interioare, luati de priviti daca nu il credeti pe catallin.ro. Nu am aflat pretul tranzactiei, nici alti indicatori financiari. Nici in biserica nu am mai fost; nici in club, nu am putut. A ramas ca mai facem un dus la intoarcere.

Oare cum ar arata un Fornetti intr-o biserica? 200 de grame, cu coliva va rog! Ce oameni dar ce criza …