catallin

Buna, Hey, Hello, ‘Evening. N-a apucat sa spuna niciuna dintre ele, era oricum prea rapida pentru frigul din imprejurimi. S-a asezat pe scaunul de langa el; desigur, motiv pentru aparitia primelor scenarii, < dintre toate cate sunt libere l-a ales tocmai pe acesta >, nici nu mai conta ca acelasi loc era si cel mai apropiat in drumul ei.

Inalta, zgribulita, cu parul lung si blond si cu privirea pierduta. Indeajuns pentru a continua investigatiile, nu? Cu priviri piezise, care sa nu denote nici interesul nici o oarecare doza de nesimtire, au fost observati pantalonii in carouri de culoare inchisa, cizmele de un maro sters si paltonul negru strans pe corp.

Eh, si acum ce? Amandoi stateau zgribuluti cu privirea in gol. Desigur, el se gandea sa o salute, in definitiv, daca vorbesti te mai incalzesti. Si nu, nu era vorba despre sexul pe care un barbat il vede cu o femeie ajunsa in preajma sa. “Hei! Cizmele tale se asorteaza cu pantalonii mei de stofa!” Cacat, nu-i buna, zici ca esti un obsedat vestimentar. “Doamne ce frig e, daca murim aici?” Esti dus?! Morbidul naibii, vrei sa zica ca esti un freak? Plus ca e prea banal sa te agati de ceva evident. “Incotro?” In niciun caz, nu isi are rostul. Prea simpla, banala, te complici, nu ai fir de discutie ulterior. “Buna”. Si atat. Si daca ramane atat? Ea zice buna, oricum are privirea pierduta, de unde iti dai seama ca nu va fi doar o reactie faciala fata de intruziunea ta? “Scuzati-ma, aveti un servetel?” Si dupa ce-l primesti ce dracu faci cu el? Nu esti femeie, nu poti pleca cu el si nici nu iti poti sufla nasul, o sa zica ca esti bolnav, nu vrei asta.

< La naiba, barbatii astia sunt tampiti; e doar o discutie! Oare o fuma? > Nu a mai apucat sa primeasca raspuns ca ea s-a ridicat si s-a dus sa isi aprinda o tigara. Un moment potrivit pentru regandirea strategiei. Cadrul era perfect: un spatiu atemporal, fara granite, unde toate clasele sociale se contopesc intr-una singura care trebuie sa faca fata frigului de noiembrie.

Si-a facut intrarea la fel de rapid si nu a apucat sa spuna nimic; ea si-a scos un album mare cu poze, o foaie si a inceput sa scrie. < Aha! I see an opening! > Si scos si el un caiet si un pix, de cand era mic a considerat ca foile scrise sunt cea mai buna cale de legatura intre doi oameni. A observat cu ocazia asta si geanta ei mare, patratoasa, si s-a gandit ca e pictorita. Si ca se intoarce acasa, in Nordul rece. A inceput in consecinta sa o creioneze. 

< Siguranta este cea mai buna stare din lume; vorbesti mai usor, nu ai nimic de pierdut, esti nicaieri, este atat de simplu > si randurile curgeau. La fel si la ea si astfel s-a produs legatura. Urmatoarea tigara a fost impartita. I-a dat manusile lui si ea le-a acceptat, desi nu parea sa aiba mainile inghetate. La intoarcere au inceput sa-si spuna glume si au impartit un sandvis, niste bomboane si o piersica.

“Hei, vezi cat de aproape sunt muntii? Hai la munte, se vede cerul mai bine!” Banii nu pareau o problema, dreptunghiurile mici din plastic ii puteau duce pana la munti. “Lasa, ii vedem data viitoare.  Hai sa-ti arat albumul meu cu picturi”, ii spuse ea, lasandu-i usor mana in jos, cu o maturitate demna de o mama. El i-a povestit de jobul sau, ca orice barbat care incearca sa castige autoritate, ea i-a zis cum alerga cu surorile sale in copilarie, au vorbit de politica mondiala, au facut schimb de monede in limbi diferite, si-au creionat afacerea perfecta, s-au plimbat cu barca prin Mediterana si au mancat fructe zemoase pe un tarm cu case colorate; neaparat unul rece. 

Orele au inceput sa treaca; s-au plimbat amandoi prin noapte, frigul nu mai conta, au baut apa rece, au facut schimb de manusi, doar cat sa mai poata sa scrie din cand in cand, si intr-un final au adormit pe jos, ghemuiti unul langa altul. 

5 AM. Sunetele au inceput sa se auda din buzunarele amandurora, s-au ridicat si au inceput sa isi aranjeze lent hainele. < Trebuia sa vina si asta, oricum, best six hour relantionship so far > Si-au strans lucrurile, s-au ridicat cu o oarecare determinare de a incheia noaptea, si-au zambit si au venit si primele doua replici din orele petrecute impreuna. “Well… It was a pleasant evening. See you on the next airport, right?” “Or here, one year from now.” Nu si-au mai raspuns, au zambit si s-au despartit. Poate pe 23 noiembrie 2009 va fi mai cald in Milano.