catallin

“Da draga, cum vrei tu”, si se aseza pe fotoliu langa calorifer. “Ma incalzesc putin, lasa mosul sa-si traga sufletul langa soba”, o glumita de efect, cum sunt multe in repertoriu, menite sa detensioneze sau sa distraga atentia catre un alt punct. Ea incepe intre timp sa se invarta prin casa, face planuri, pune cumparaturile prin frigider, prin dulapuri, pe unde apuca si el… sta.

Batran? Nu neaparat, sigur insa cu un sentiment amarnic care incepuse sa-l roada exact din momentul asezarii in fotoliu. Penibilul isi face aparitia usor usurel usor. Sa te simti penibil este unul din cele mai groaznice sentimente pentru un barbat. Dar cu adevarat penibil! Groaznic, groaznic! Si apare doar in cateva situatii, trei, poate patru daca ne gandim si la cea in care un barbat isi da seama ca nu isi poate intretine familia si ca nimeni nu da doi bani pe el. Ar mai fi si cea in care tatal tau batran te priveste si-ti zice ca ii este rusine cu tine.

Dar nu era cazul aici. Doua lucruri, ambele legate de femei, pot sa faca un barbat sa se simta cel putin la fel de penibil: alergarea aiurea dupa o femeie, cand isi da seama ca pur si simplu a ajuns ca un pusti de 16 ani care vaneza – sau asa isi inchipuie, o pereche de coapse fara absolut niciun succes, si a doua situatie este tipica unui foarte mic procent de barbati ‘batrani’ inainte de vreme – ori psihic, ori psihic si fizic. 

“Ce ai? Esti ok? Ai obosit?” “Da, sunt ok, n-am nimic.” Nici macar ultima intrebare nu reprezenta o umilinta. La 40 de ani nu esti batran, chiar daca dormi langa o domnisoara de 19. Prietenii tai fac misto de tine si iti zic ca esti un bosorog libidinos iar prietenii ei… Ai ei nici macar nu te cunosc, ar fi prea ciudat. Dar nu, nu e vorba de batranete sau de diferenta de varsta.

“N-avem toti norocul tau sa retraim tineretea cu pustoaice de 19 de ani!” “Gresit, nu se retraieste nimic.” “Ce? Ai imbatranit prea mult?” “Hai sa o lasam”. In definitiv nu este vorba de diferenta de varsta. Nu te simti penibil cand o vezi si te gandesti ca esti mult mai batran decat ea. Nu te simti penibil fiindca nu poti tine ritmul; il poti tine chiar foarte usor. Nu te simti penibil nici in situatiile de zi cu zi cand lumea s-ar putea uita chioras la ea sau la tine. Nu te simti penibil nici macar cand, uitandu-te la ea, iti dai seama ca e o fetita si ca atractia sexuala isi spune cuvantul.

Te simti penibil doar cand iti dai seama ca stai cu ea doar pentru a te uri pe tine. Pentru ca si acum esti si erai si atunci infinit mai bogat decat ea. Nu te simti penibil fiindca ti-ai pune problema ca poate ai ajuns sa te cobori; nu, chiar deloc. Te simti penibil doar fata de tine; nimeni nu vede, nimeni nu stie, doar o voce mica in capul tau iti spune in sfarsit ceea ce doreai sa auzi: undeva, candva, ai renuntat sa mai crezi si te-ai pierdut pe drum. A dracu voce, si aia mica se uita la tine si isi inchipuie ca ea iti da depresii. Si te paraseste, desigur. 

“Dar vezi tu, asta e pentru un procent mic de tot de barbati. Recunosc, ai dreaptate: imi plac fetele de 19 ani si atat.”