Archive for November 2008

Onoarea de a fi liber

Cred ca era frig. Mama ma infofolise intr-o geaca si ma tragea puternic de mana; aproape ca fugea si incerca sa ma tina dupa ea. Erau oameni multi, noi o luam si pe iarba, printre masini, parca am sarit si gardulete… Iesisem de la o biserica din centru si probabil ca mama incerca sa ajunga la metrou. Si era o nebunie totala, am vazut atunci si primul elicopter din viata mea, a trecut peste capul nostru la un moment dat.

A fost un sfarsit de decembrie destul de cald in acel an. A doua sau a treia zi a fost soare la pranz, stiu ca iesisem afara doar cu un pulover pe mine, desi ai mei imi spusesera sa stau in casa. Dar era veselie in oras, era soare, oamenii mergeau zambind pe strazi, unii tipau, din masini ieseau oameni pe geamuri, o veselie pe care Berceniul poate nu a mai prins-o pana cand a promovat Rocarul in Divizia A! :) Aveam la mine o batista alba si m-am asezat pe o bordura. A trecut pe sensul opus o Dacie papuc, ticsita de oameni in spate, care urlau si sareau de mama focului. Eu imi fluturam batista iar ei s-au uitat la mine, salutandu-ma. Aveau un steag in culori spalacite cu o taietura cat de cat rotunda, in centru.

Mi se face scarba cand aud expresii de genul “au murit ca prostii”. Ma umplu de nervi, incep sa tremur, daca nu as fi cat de cat logic as sari la bataie. Nu imi pasa de culise, nu le neg dar nu ma intereseaza absolut deloc notiunea de lovitura de stat si aplicabilitatea ei la un final de decembrie calduros. Eu nu stiam ce este aia cand am fluturat in copilaria mea o batista alba, vesel fiind si eu de veselia de pe strazi. 

Nu stiau nici niste tineri ai unor cunostiinte care stateau inspre statia de metrou Aparatorii Patriei si care nu au mai avut o masa de sarbatori in acel an; copii lor s-au dus in directia opusa, inspre vechea Pieptanari, unde e acum un loc cu multe cruci din marmura alba. Nu s-au mai intors, au ramas un nume pe o cruce. Nici copii din Timisoara, nici altii nu au stiut de notiunea asta. Intotdeauna mi-am zis ca as face la fel. Intotdeauna am crezut ca ma voi duce cu pietre si cu bete, chiar daca as fi sigur ca as muri. Vointa si dorinta de libertate sunt doua din cele mai puternice trairi umane. De acestea poate au stiut acei copii. Despre ele stiu si eu.

Nu iti place unde a ajuns tara asta? Nu iti place cum gandesc cei din jurul tau? Nu iti place cum e condusa si esti sigur ca stampila ta nu va schimba nimic? Poate as raspunde la fel ca tine dar hei! Nici nu e nevoie sa aduc in discutie argumentul compararii prezentului cu trecutul. Nu conteaza ca poti sa citesti un blog, sa vezi la televizor si meciurile Unirii Urziceni, ca poti sa iti duci mama sa vada Turnul Eiffel, pe care l-a vazut doar in poze, nu conteaza niciuna dintre acestea. Oricum astia s-au imbogatit intre ei, sunt niste mafioti cu totii, nu?

Trebuie doar sa intelegi ca democratia presupune doua chestii, care sunt legate intre ele si care nu pot exista una fara cealalta; nici in democratie nici in alt sistem social. Prima zice ca trebuie sa iti platesti impozitele, sa arunci gunoiul la cos, sa pastrezi cacatul ala de limita de discretie la banca, sa ai bun simt. In definitiv s-ar traduce si prin civilizatie, care este in general valabila indiferent de mediul inconjurator. A doua conditie este data de participare si implicare. In asociatii, in ONG-uri, la tot felul de initiative si cand vine vremea, la vot. Suna jalnic? Atunci nu mai visa la imaginile cu Suedia inainte sa te intrebi daca ai bunul simt necesar si daca ai fi in stare sa participi.

Este dreptul tau sa refuzi? Probabil, desi nu l-ai castigat tu. Ti-a fost dat la pachet cu acela de a alege, de catre copii de mai sus. Probabil nu se gandeau ca iti vor da si acest drept dar daca asta este singurul pacat, atunci merita sa iei o bata si sa te duci sa schimbi ceva. Asa refuzi tu?

Esti liber, dar libertatea este o stare care trebuie onorata ca atare.

Ai putea sa o faci si altfel: votul in alb. Nu merita nimeni stampila ta? Atunci pune buletinul nestampilat, se vor numara separat de cele nule. Vor fi ca o palma data cuiva. Mai e nevoie si de palma asta? Nu. Dar cum niciunul nu merita… Niciunul? Ma indoiesc, in ultimele doua saptamani am vazut doi oameni care mi-au atras atentia: domnul Th. Paleologu si doamna Saftoiu. Daca ai cauta atent, ai gasi probabil printre toti unul care sa merite, deci nu te mai minti. Ah, nu e la tine pe lista? Posibil, tocmai de aceea si votul in alb si daca vrei mai mult, uite, o sugestie cel putin interesanta: Varujan Pambuccian. Cine mai e si asta? Un nene care a ajutat internetul romanesc si altele conexe, stai online ore bune pe zi, sigur trebuie sa conteze macar un pic. Uite si cateva argumente pentru el si partea buna este ca poate fi votat indiferent de colegiu.

Este doar un exemplu. Cu siguranta nu este este cea mai buna varianta dar demonstreaza ca poti face ceva daca vrei sa iesi astazi din casa. Nu ai tendinta sa alegi varianta cea mai proasta? Fiindca nu exista “mai putin rau” ci doar doua rele? Corect. Iar eu am tendinta de a fi rautacios, asa ca taci in ma-ta daca niciun argument din cele de mai sus nu merita. Libertate de opinie.

Eu ma duc sa onorez o lista lunga de oameni pe care ii respect; pe fiecare dintre ei, unul cate unul. Una dintre putinele date de identificare a acestor oameni este un nume, pentru ultima persoana de pe lista. Este numele meu.

Nu mergi la vot? Gandeste-te mai bine!

“In fata votului, un prost este egal cu un destept.
Dar doi prosti nu sunt egali cu doi destepti, pentru ca din doi destepti, unul n-o sa vina la vot, fiindca i se pare ca totul e lipsit de sens.
Trei prosti nu fac nici atat cat trei destepti, pentru ca din trei destepti, unul are probleme existentiale si nu vine la vot, iar altul e sigur ca o sa iasa tot aia si n-are sens sa se mai duca.
Patru prosti contra patru destepti? Exclus: din patru destepti, unul n-are Mercedes si i se pare ca n-o sa se schimbe nimic, altul stie el cine o sa iasa, iar al treilea prefera sa adoarma la un film bun de cinemateca.
Rahat, asta e democratia: 100 de destepti n-or sa faca niciodata cat un singur prost care voteaza!” (de aici)

“Romania cu opt clase (si mai putin) va decide pentru Romania cu liceu si facultate. Cei fara carte vor decide ce vor face cei cu carte. Desteptii sint scirbiÅ£i de politica, prostii nu inteleg mare lucru, dar nu spun ca sint scirbiti. Pentru cei destepÅ£i, sau macar instruiti, “toti politicieni sint la fel”, pentru cei prosti, dimpotriva, doar unii sint buni. Desteptii nu au ce alege, prostii au!” (de aici)

Ca bonus: un unul comenta pe un site, imi amintesc doar ce a zis, l-am retinut, este de mare angajament, din mai multe puncte de vedere. “Si, daca nu credeti ca merita nici un candidat, puneti stampila pe toti, nu-i lasati sa voteze ei pentru voi!”

Bun, ma gandesc. Deci prostii se duc la vot, clase putine, educatie precara, mediu familial pe masura, venituri reduse, mediu rural, in general nimic de a face cu o Uniune moderna si cu o civilizatie democratica in toate sensurile conceptului. Da, acestia ar vota PSD, PRM, PMG, ar insemna o intoarcere a Romaniei intr-un put fara de sfarsit, ar insemna ani pierduti, ar insemna o generatie pierduta, ar insemna regres pe toate planurile, o reintoarcere in bezna civilizatiei. Foarte posibil.

Da, ma gandesc. Ah, apropo, ca ma gandesc deja de trei minute: ce sistem de vot folosim noi acum? Pe scurt unul de tip uninominal? Ah, si atunci de ce dracu ma indeamna toate mintile ilustre ale acestei tari sa ma duc la vot si sa pun stampila pe orice doar sa nu fie un candidat al unuia dintre partidele de mai sus? Si sa nu vad comentarii de genul “ei nu te indeamna sa votezi cu X sau Y ci doar sa mergi la vot!” Va rog, fara, ar fi in van, mai ales in contextul in care am inceput… sa gandesc.

Scrisoare de la catallin.ro

Nu stiu daca ma crede cineva, dar eu chiar nu sunt catallin. Adica el s-a intors in Nord, cica e prea cald aici si il oboseste lipsa de visare, de vointa si de civilizatie si profesionalism, asa ca s-a intors. Probabil nu ma crede nimeni, ma repet, asta este. Mi-a lasat parolele si ca de obicei am voie sa scriu ce vreau. Nici nu am o scrisoare de la el, scriu de capul meu.

Catallin.ro tocmai s-a intors de la un lager savurat impreuna cu doi oameni dragi si tocmai vorbim pe mess. Este 1 AM si ii povestesc ca mai devreme m-am intalnit cu o prietena de-a sa si ca ii transmite salutari la pachet cu mirari privind evolutia lunara a lui catallin.ro in materie de trafic. Catallin.ro imi spune ca nu ii pasa, ca e oricum un joc pe termen lung si ca prioritara este calitatea, indiferent de genul scrierilor. Prietena sa nu e de acord – conferinta online in trei, va rog frumos, suntem trendy flendy candy bambi eNenDi. Continue reading ‘Scrisoare de la catallin.ro’ »

Sase ore nicaieri

Buna, Hey, Hello, ‘Evening. N-a apucat sa spuna niciuna dintre ele, era oricum prea rapida pentru frigul din imprejurimi. S-a asezat pe scaunul de langa el; desigur, motiv pentru aparitia primelor scenarii, < dintre toate cate sunt libere l-a ales tocmai pe acesta >, nici nu mai conta ca acelasi loc era si cel mai apropiat in drumul ei.

Inalta, zgribulita, cu parul lung si blond si cu privirea pierduta. Indeajuns pentru a continua investigatiile, nu? Cu priviri piezise, care sa nu denote nici interesul nici o oarecare doza de nesimtire, au fost observati pantalonii in carouri de culoare inchisa, cizmele de un maro sters si paltonul negru strans pe corp.

Eh, si acum ce? Amandoi stateau zgribuluti cu privirea in gol. Desigur, el se gandea sa o salute, in definitiv, daca vorbesti te mai incalzesti. Si nu, nu era vorba despre sexul pe care un barbat il vede cu o femeie ajunsa in preajma sa. “Hei! Cizmele tale se asorteaza cu pantalonii mei de stofa!” Cacat, nu-i buna, zici ca esti un obsedat vestimentar. “Doamne ce frig e, daca murim aici?” Esti dus?! Morbidul naibii, vrei sa zica ca esti un freak? Plus ca e prea banal sa te agati de ceva evident. “Incotro?” In niciun caz, nu isi are rostul. Prea simpla, banala, te complici, nu ai fir de discutie ulterior. “Buna”. Si atat. Si daca ramane atat? Ea zice buna, oricum are privirea pierduta, de unde iti dai seama ca nu va fi doar o reactie faciala fata de intruziunea ta? “Scuzati-ma, aveti un servetel?” Si dupa ce-l primesti ce dracu faci cu el? Nu esti femeie, nu poti pleca cu el si nici nu iti poti sufla nasul, o sa zica ca esti bolnav, nu vrei asta.

< La naiba, barbatii astia sunt tampiti; e doar o discutie! Oare o fuma? > Nu a mai apucat sa primeasca raspuns ca ea s-a ridicat si s-a dus sa isi aprinda o tigara. Un moment potrivit pentru regandirea strategiei. Cadrul era perfect: un spatiu atemporal, fara granite, unde toate clasele sociale se contopesc intr-una singura care trebuie sa faca fata frigului de noiembrie. Continue reading ‘Sase ore nicaieri’ »

Prietenia nu doare

Daca o face, inseamna ca ceva nu este in regula. Doar al doilea post din “personale”, desi aia putini care il stiu bine pe catallin.ro il mai recunosc printre randuri. Dar este doar al doilea.

Si nu, prietenia nu doare. Si ca sa se ajunga la un nivel unde nu doare, crede-ma, trebuie sa treaca multe. And I don’t know if I can do this twice in a life. Dar, spre deosebire de bunul prieten autor al textului de mai jos, catallin.ro s-ar putea sa mai intorca cateva carti. 

Povestioara cu domnisoara inalta si cu privirea pierduta se amana pana maine pe la pranz. Fusul orar, ma scuzati va rog… Cu mici diferente de opinie, catallin.ro va recomanda un text bun.

Chestiuni scurte

- da, catallin.ro e in oras. daca va grabiti, il prindeti;

- hahahahaaaa, CAN-SPAM-PAM! toti spammerii din Romania, uniti… va… paste … la naiba, mai nimic caci traim in .ro. Dar oricum, o amenda de 873 de milioane de dolari la domnu’ care trimite spam-pam-pac-pac! Fara nicio legatura, repet, niciuna, ma declar mirat: domnul Urban nu a trecut inca la SATI! Pacat… Sunt sigur insa ca o va face…

- mai tineti minte cum se intra in criza financiara? Daca nu, printre pasii absolut necesari se numara si cel prin care trebuia sa suparati pe cineva. Atotputernic. Desigur, e nevoie de o munca constanta. Si daca va reuseste, in fiecare luna, inainte de a schimba lei in alte monede, vor aparea tot felul de evenimente apocaliptice. Episodul lunii noiembrie: unii, Moody’s or something, zic ca in 2009 vom intra in recesiune. Imbecili? Stiu cu certitudine doar ca in doua ore se deschide banca, asa, euro, lire… Dolari nu, aia scad, nu-mi plac astea care scad;

- YouTube a marit player-ul. Efectele vor fi benefice – prezic astrele. Ah, ignorati clipul, e o balarie, nici melodia nu e cine stie ce; si nu, nici nu am fost la concert;

- v-am spus? catallin.ro e in oras; :)

- hahahaaaa, doamna vicepresedinte al Bundestag-ului (un fel de .de offline) spune ca nu intelege nimic din noul sistem de vot din Romania. Nici eu; de aceea, eu duminica voi … in fine, cine vrea sa ma convinga sa stampilez, mana sus;

- ce dracu e balaria asta (via HotNews) cu cartea de identitate speciala pentru straini si obligatorie in UK? la naiba, daca plec azi … aaaa, este pentru cei care nu sunt cetateni UE! Si nu, va multumesc haiosilor dar nu sunt arab; 

- daca pana duminica nu vei scrie nimic. mama ta de nerecunoscatoare mica, te scot din blogroll!

- lucrarile la Sunset Residences, un mega ansamblu rezidential, au fost oprite. Cei care au platit deja sunt rugati sa nu planga. De remarcat si ca este vorba de un dezvoltator de talie mare. In fine, trebuia sa ii zic lui catallin.ro sa scrie si el asta pe blog, acum vreo doua saptamani, dar … a zis ca are sa va povesteasca ceva. Revine rapid.

Joburi in online

Este vorba de alte tari, desigur. Tot desigur, conturile de online se exprima si in milioane de euro, exista multi angajati care castiga din online si tot felul de joburi bine separate/specializate comparativ cu ce e pe la noi, unde, chiar daca exista o impartire a sarcinilor intr-o companie, e si mult “ne pricepem la toate macar cate un pic” si nu exista companii specializate pentru fiecare sarcina.

1. Programare. Omul face site-uri. Scurt. Asta e treaba sa, asta scrie cel mai adesea in job description. Nu face alte chestii.

2. Advertising. Diviziile pentru digital ale grupurilor de publicitate se ocupa de partea asta, alaturi de companii specializate in publicitatea online. Cu totii gandesc o campanie si o aplica - adica pun in practica ideea. Doar atat. De alegerea site-urilor si de cuantificarea (marea parte) a rezultatelor, se ocupa altii, desi, si marile grupuri fac ultima parte, dar nu e … genul lor.

3. Marketing. Sunt companii de marketing online. Brrr, ce naiba sa faca astia? Pai lucreaza cu aia care fac campaniile, vin cu sugestii, strategii, bla bla, si aleg site-urile si cuantifica rezultatele. Si in unele cazuri, mai fac si punctul 4, care mi se pare cel mai tare ca job.

4. SEO Specialist. Sau tot felul de denumiri, asta e doar un site de recrutare in domeniu. Pe foarte scurt, SEO reprezinta o suma de tehnici folosite pentru cresterea traficului unui site – sau atingerea unor alte obiective, gen cresterea comenzilor online pentru un anumit produs, dar overall, e vorba de cresterea traficului. Niste chestii prin codul sursa, cateva carti de specialitate cu ponturi, cuvinte cheie prin text, eventual bolduri, titlu relevant, ce naiba ar putea face un SEO Specialist?! – nu mai zic de companii specializate. Pai… cam tot asta, la care se adauga uneori si atributiile de la punctul 3. Tot ciudat imi suna, comparativ cu .ro unde lucrurile sunt mult mai amestecate. Nu zic ca nu se cauta oameni specializati pentru diferite joburi in online, insa cam lipseste poate specializarea exclusiv, de la bun inceput, pe o anumita felie.

5. Specializarea. Vine din impartirea atributiilor intre diferite persoane si la nivel macro, intre companii specializate si din… Studii. Master in marketing online? Sau in SEO – Marketing? Tot ce se poate, exista cu siguranta module specializate in cadrul unor programe de master.

Mi s-a parut amuzant initial. Sau ciudat. Acum mi se mai pare si logic. Si mai sunt si joburi specializate pentru new-media, bucatica de online a unui trust media traditional. De asemenea, cu specializare, cu atributii bine definite, fara chestii de genul “tipul ala sta cam mult pe mess, citeste bloguri… hmm, are inclinatie pentru online, auzi? Hai sa-l punem responsabil de site”.

Dar nu-i nimic, e bine sa inveti si probabil vom ajunge si noi la acest nivel in urmatorii ani – evident, nu stiu cati. Pana una alta, avem o estimare generala pentru 2009 de 15 milioane de euro total piata de advertising in .ro cu o cota oarecare de trafic redirectionat. Contorizat sau nu doar de SATI.

Si pentru incheiere: cum ar suna “da mama, lucrez pe Internet, fac… adica… La naiba, n-am cum sa-ti explic dar te asigur: sunt bani adevarati si castigati corect!” :)

De ce exista oferte pentru doua persoane

La o masa:

- Nu e prea corect… Adica portia costa 4,75 de lire dar e si oferta pentru cuplu, 6 lire doua portii. Not fair at all.

- E ok asa, mananca si ele; gandeste-te: englezu’ isi zice “ce dracu, lasa, mai dau o lira si mananca si ea” .

Priveste-ti moartea in direct!

E noapte. Dormi pe spate si deschizi din senin ochii, uitandu-te la tavan mai lucid ca niciodata. Simti ca ceva nu este in regula si tragi usor aer in piept ca sa te linistesti. Cam prea usor de fapt. Dupa inca doua cicluri inspiratie – expiratie iti dai seama ca inima incepe sa-ti bata cu putere. Incepi sa simti o amorteala in corp si, instinctiv, te gandesti la o gura sanatoasa de oxigen. Si totusi nimic. Chiar mai putin decat precedentele de fapt. Tragi cu toate puterea aer in piept si … nimic.

Sentimentul este greu de descris. Te simti de parca ai fi sub apa si incerci sa respiri, doar ca esti in mijlocul unei incaperi plina de oxigen, aer si alte bunatati. Tragi cu toate puterea si in plamani iti intra maxim un sfert fata de o situatie obisnuita. Iesi pe balcon in cautarea aerului rece si curat insa ajungi acolo de parca ai fi strabatut un drum de munte. Gafai, te ghemuiesti, mintea incearca sa te linisteasca cu o gluma – “nu-i asa ca semeni cu pestisorii aia din acvariu care deschid gura larg si hap – hap?”, doar ca pestisorii au branhii. Tu ai plamani care nu se oxigeneaza si ultimele doua minute din viata ta au fost printre cele mai lungi. Ti se mai pare cool sa fumezi? Continue reading ‘Priveste-ti moartea in direct!’ »

La mare

iPhone e cam fita in Romania. Cel putin daca nu prea iti raman bani pentru plata facturilor de telefonie dupa ce platesti rata la telefon – si serios, hai sa lasam bla-bla-ul cu iPhone e luat cu banii jos, de oameni cu venituri mult peste medie; nu zic ca nu se intampla si asta, dar sunt curios daca numarul astora e majoritar.

Revenind, transferul de date costa considerabil la noi de unde rezulta ca mai usurel cu navigarea online, hartile nu prea le poti folosi, wifi-ul ala de care tot aud e cam rar si tot asa. Prin alte locuri, navigarea pe Internet de pe telefonul mobil e free, mult prea free. La vreo 150 de lei ai net la maxim, sute de minute, retelele nu conteaza iar acesta e doar un post din categoria undesunteu VS Romanicaundesuntetivoi, ca altceva mai bun nu sunt in stare sa fac. :) Nu il luati in serios pe catallin.ro, not this morning. E plecat si mi-a lasat mie parolele. Si mi-a trimis si niste poze facute cu un iPhone ca si-a uitat acasa aparatul. Sa fiti cuminti! :)