catallin

Strazile pietonale sunt frumoase. Turisti, oameni calmi, o plimbare, plimbare doamna? Cobor, trec coltul, doua pateuri, oameni plimbandu-se, Soare, trasuri, doamne cu fuste lungi si domni cu papion si baston, fanfara, porumbei, nicio masina si multe flori impartite in stanga si in dreapta.

Discutia despre nimic a unei cafele baute departe, intr-un oras strain din alta lume, la o terasa aflata pe trotuarul unei strazi curate cu oameni buni. Astazi nu ploua, umbrela se sprijina pe spatarul scaunul, sacoul se deschide iar cafeaua frantuzeasca cu rom se invaluie in fum de tigara ieftina.

Rosii, amintiri, muzici, oameni obisnuiti plimbandu-se rand pe rand cu trasurile, oh nu!! Un cacat mare in mijlocul strazii! Ce sa-i faci, si calul e om… Dar ce surpriza: din senin apar doua persoane cu maturi si un tomberon si asfaltul lat, foarte lat fara masini parcate peste tot, isi recapata curatenia.

Nu, nu dragii mei. Nu este Saint Germain de Pres, este doar orasul meu natal. Altfel decat il cunoasteti. Cutiutele alea de chibrit de cate zece etaje, pe care le urasti si cu care identifici orasul meu, nu au prea fost aici inainte de 1950.

Nici o enorma parte din locuitorii acestui oras, fie ei ca sunt nascuti aici dupa anii ‘70 sau fie veniti in diferite epoci; nici ei nu au fost aici. Iar ponderea muncitorilor veniti a fost ceva mai mare decat a tinerelor sperante ale tarii in cautare de studii.

Plus ca marlania este specifica omului, nu unui om dintr-o anumita zona. Dar doar asa ca idee, marlanii erau ceva mai putini intr-o alta epoca, din aceeasi lume insa; au aparut mai apoi IMGB, Republica si alte platforme industriale.

Si in definitiv… Daca nu iti place, mai sunt si alte orase prin zona. Nu e nici vina mea ca ai uitat sa zambesti, sa visezi, sa mergi calm pe strada, sa incerci macar sa vezi si lucruri faine prin imprejurimi si daca ai tot incercat dar nu ai reusit, atunci, cat se poate de sincer si de serios: nu e vina mea ca stai intr-o casa dintr-o cutie infecta a Crangasiului.