catallin

“Hei, lasa-ma pe mine sa iau VW-ul, te las la birou daca vrei.” Cu o zi in urma il luase el; desi era un Beetle portocaliu care nu prea mergea pentru un barbat, ii placea sa mearga cu el la vale pe langa Academiei. Sau cum naiba o chema pe cladirea aia. Si-au ales impreuna culorile la parchet, si-au vopsit peretii in galben si azuriu, si-au desenat un curcubeu pe cel mai lat perete si si-au luat farfurii si tot felul de ustensile de bucatarie intr-o dupa-amiaza de toamna. 

Au dormit pe saltea vreo doua luni pana au reusit sa se rupa din program si sa desfaca si sa insurubeze si patul. Dupa alte doua luni au gasit un magazin unde imprimau orice cam pe orice si si-au facut doua covorase: pe unul au scris ‘Ella mic” (Beetle-ul) si pe celalalt “Ella mare” (un Opel Astra cu patru usi). Nu aveau nicio legatura cu diferentele de dimensiuni: Astra-ul fusese luat de catre el la trei luni dupa ce se cunoscusera, era in planurile sale oricum, iar Beetle-ul fusese luat cu putin timp inainte de semnarea actelor pentru casa.

Vreo trei ani, pana s-a terminat ansamblul ala “nenorocit” – nenorocit fiindca s-a finalizat la vreo opt luni dupa termenul de predare anuntat initial, Ella mic si cu Ella mare au dormit mai mult despartite, pe unde apucau. Garajul alocat apartamentului celui nou din prea frumosul ansamblu rezidential a fost punctul culminant al relatiei dintre cele doua Ella iar covorasele au fost ca un inel.

Au mers impreuna la mare – unde nu au intrat in nisip caci nu e frumos, au ajuns pe strazi pierdute prin orase ardelenesti, s-au fugarit pe serpentine si s-au intrecut pe Oresund, ajungand amandoua in acelasi timp. Au cutreierat lumea impreuna si asta cu ajutorul unor buni prieteni fara masina.

Cum insa orice pariu pus in euro se castiga greu, au inceput sa se rareasca plimbarile in doi si intr-un final chiar si timpul de dormit in garaj. Ella mare pleca la 7:00 si se intorcea pe la 22-23 in timp ce Ella mic pleca la 8:30 si se intorcea pe la 23-24. De multe ori se intalneau si veneau la garaj, seara, impreuna, dar parca nu era la fel. Pariul se castiga tot mai greu iar rata de schimb incepuse sa devina din ce in ce mai greu de suportat.

Banii de benzina s-au imputinat si ei, drumurile comune s-au rarit, timpul petrecut impreuna s-a subtiat si mai mult, ajungand in unele nopti chiar la 3-4 ore si intr-o zi s-a produs ceea ce era deja evident. “Cred ca ne-am pierdut undeva, de fapt nici eu nu stiu… Cred ca trebuie sa luam o pauza.” S-a intamplat in luni de zile si printre tot felul de mize din ce in ce mai mari.

A urmat una si mai mare: ipoteca nu a fost vanduta, Ella mare a plecat – nu, nu in tromba ci normal, iar covorasul ei a disparut dupa cateva saptamani. “Cei cu covorasul asta? De la ce vine Ella mare?” “De la nimic, o idiotenie, nevermind”, si cu o mica minciuna fu’ impachetat covorasul si pus intr-un colt. “Pe ala cu Ella mic nu il iau, lasa ca iti explic altadata, hai, urcam?” si astfel stinse lumina, lasand in intuneric un VW Beetle si un Megane.

Au urmat cinci ani de castigat acelasi pariu, perioada presarata cu tot felul de marci, mai scumpe sau mai ieftine, chiar si un Astra care nu starnise insa nicio reactie. Audi-ul, singurul de altfel din cei cinci ani, fusese si cel mai longeviv in respectivul garaj. “Da, ajung acum; nu, nu, ma simt bine… De fapt… Azi nu avem nimic important, nu? Bine, hai ca pana la urma poate e mai indicat sa ma duc acasa, nu ma simt de fapt chiar atat de bine. Vorbim mai incolo.”

La aproape 10 deschise usa garajului, o ora pe care nu o mai vazuse la parcare de ani buni. Iesi din masina, inchise usa de la garaj si incepu sa se invarta agale pana isi aminti de covoras. Il gasi dupa cateva minute de cotrobaieli prin mai multe cutii; cateva palme si totul era gata: covorasul cu Ella mic avea inca o data langa el pe cel cu Ella mare. Se aseza pe un scaun, isi scoase pantofii din picioare si isi aprinse o tigara.

< Ok… si acum ce dracu fac?! >