catallin

“Salut, eu sunt Marius” si se tranti zgomotos si aparent opulent pe un scaun liber din metrou. Era o dimineata ca oricare alta care nu prevestea ceea ce avea sa se intample. “Frateee, cine e bunaciunea asta de langa mine?!”

“Pai nu te-ai prezentat coae adineauri?” “Da ma, Mirela, da’ cine e?” “E o prietena de-a lui Prazu’, lasa, e fata de gasca, o sa vezi. Uite frate ce misto e melodia asta!” si Laur – zis si Calu’ mai recent de la niste suturi in fund pe care si le luase la majorat, scoase un telefon mobil smart si apasa play, moment in care atmosfera linistitia se schimba brusc.

Era 10 dimineata, metrou inspre Piata Romana care trecea in viteza traverse de cale ferata pe ritmuri de manele. “Ci-ca-la-ca-ci-chi-cea! Loredanaaaaaa”, “E misto frate, sa-mi moara mama daca te mint, penala rau” si intrara astfel in ritm. Radeau zgomotos, faceau glume porcoase la adresa fetelor – pe langa Mirela, mai era prezenta si o fosta colega de liceu, pitipoancele chicoteau intre ele si toata lumea din lumea lor era fericita.

“Stai fratioare, sa vada fetele langa cine stau, pai ce pana mia…”, spuse Marius si scoase imediat in buzunar un… iPhone. “Moama, te-ai dat dracu bulangiule, ce scula ti-ai tras!!”. Si incepu’ sa isi frece degetele murdare de ecranul tactil al telefonului de 600 de euro si ceva, luat la liber – se pare ca Marius este genul care da 600 de euro pe un telefon mobil dar are Cosmote. “N-am net frate dar e penal rau, zi papuse, sa te bag in agenda, poate te invit diseara la un suc in club” si “papusa”, Mirela adica, incepu sa ii dicteze numarul ei de telefon.

“Hai ma, imi dai doua sucuri? Pari genul de baiat cu bani”, pitipoanca proasta. “Cum sa nu papusa, merge si pa plaja la Mamaia poimaine, sa moara Calu’ daca te mint” si incepura dinou sa rada zgomotos. “Frate, da’ serios, de unde ai avut bani?” intreba in soapta Laur.

Era cel mai bun prieten al sau si de aceea nu avea obiceiul sa se dea mare fata de el. “Am creditul mamei, mi-au ramas cateva milioane mie si ce mai mi-a dat ea.” “Pai nu ti i-a dat frate sa-ti platesti taxa la facultate?!” “Lasa ma, e bine, sa moara mama, o sa fie bine, nici nu o sa afle.”

Ca orice tanar de perspectiva, Marius terminase liceul si reusise sa intre la o facultate obscura cu nume pompos si, desigur, cu taxa. Pe care mama i-o platise integral printr-un credit, al-nici-ea-nu-mai-stie-catelea. Erau o familie obisnuita, doi parinti cu locuri de munca normale care doreau sa faca ceva din baiatul lor.

De aceea ii si luase maica-sa un calculator in urma cu doi ani, facuse un credit si timp de un an si jumatate lucrase in doua locuri – ca sa poate achita ratele mai usor. “Sa invete baiatul”, cum spunea adesea, numai ca “baiatul” o ardea toata ziua pe messenger, haifaiv si site-uri de sport.

“La interviu ce ai facut?” Il convinsese taica-su sa se duca intr-un final, se ajungeau din ce in ce mai greu cu banii. Nici parintii nu erau mai presus decat tanara speranta caci, nu-i asa, aschia nu sare departe de trunchi. Plasma, sistem home cinema, telefoane mobile scumpe, masina de spalat vase si cate si mai cate nimicuri din doua salarii obisnuite. “Bai, da-i dracu de muisti infecti, mi-au dat 700 de lei, cum dracu sa muncesc ba pe 700 de lei? Mai bine stau acasa…”, spuse Marius raspicat si schimba fondul sonor cu un arenbi bine meritat.

“Ba, coboram aici? Hai la tine, n-am chef sa-mi vad parintii. Fetelor, hai sa va pup, mi-a facut placere, ne vedem mai pe seara, da?” si astfel se sparse gasca vesela. Marius si Laur coborara amandoi din metrou de parca ar fi fost charterul pentru Cannes. Camasi de la Zara, blugi de cinci milioane, adidasi de asemenea, lantic la gat, lantic la mana, lantic la …

“Fratioare, hai sa luam niste aripi de pui sau ceva si luam un taxi. Si sa luam si un Smirnov”. O ora mai tarziu, cei doi tineri stateau tolaniti pe o canapea intr-o mare de fum cauzata de tigari ieftine de foi si cu doua pahare de vodca in fata. “Asta viata, sa moara mama daca te mint.”