Archive for September 2008

Politica, tribunale si morti

- Criza financiara din SUA reprezinta dovada esecului liberalismului economic de tip capitalist. Redare aproape identica (sper ca nu a zis si colapsul SUA si capitalismul e istorie…) din discursul lui Adrian Nastase la congresul PSD. Cum pe nenea asta nu il suspectez deloc de prostie sau alte chestii asemanatoare, ma intreb ce naiba a vrut sa spuna. Ca daca el chiar crede in ce a zis, e grav…

- Simt cu o sa imi vina sa vomit, in curand. Ma apuca asa, o data pe la patru ani. Daca ar fi iesit Vadim acum patru ani, eu plecam. Daca ar iesi Iliescu acum, as pleca, dar din fericire e doar o eminenta cenusie… Si PSD incepe sa nu mai fie partidul infect comunist ci se transforma incet – incet intr-unul “european de doctrina social-democrata” (nenea Geoana). Oricum, mult Imodium si Furazolidon si carbune (pastilele alea negre si groase) pentru perioada care se apropie. Din fericire, s-ar putea sa plec de pe aci niste saptamani bune, nu, nu in Berlin :)

- Presedintele tarii are relatii contractuale cu casa de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii. Nu imi vine nicio idee de caracterizare pentru Presedintele tarii. Pacat, Tribunalul e aproape de mine, mergem frumos la vale pe C.Victoriei … N-a fost sa fie, e dintr-o alta retea.

- Cat de bolnav poate fi cineva incat atunci cand afla ca a murit Iordache se gandeste ca trec anii si intr-o zi va muri si Dinica si cand aude ca s-a dus Paul Newman se gandeste ca si the Man With No Name (wikipedia stie si sigur de poate ajuta!) are o varsta venerabila? 

- In curand revine vremea pentru povesti. Doar un flat, doar un flat mai am :))

Case la 500 de euro pe metru patrat

Geoana nu putea fi lasat sa abereze singur – 20.000 de euro pentru orice roman care se intoarce acasa, asa ca Mazare, primar de Constanta, a plusat: 500.000 de case pentru tinerele familii, la pret de vanzare de 500 de euro pe metru patrat.

Cica chiar in acest moment se construiesc 10.000 de astfel de case la domnia sa pe mosie, pardon, in orasul al carui primar este.

Pret teren = 0. Da statul. Unde? Pai mai la margine, unde mai are si el. Cum ajungi de acolo mai de la margine undeva mai pe la miloc? Cu metroul NOT.

Pret constructie = 450 de euro pe metru patrat. Aproape realizabil, din volume mai ales. Adica faci 10.000 de cutiute una peste alta si reduci costurile, productia in masa are acest principiu. Micute, fara finisaje medii si cu tamplarie de lemn. Termopanele si bordurile sunt optionale, locul de parcare e pe campul de langa casa.

Profit constructor = 50 de euro pe metru. Overall un 11,1%, o marja bunicica, nu? De aceea vor renunta toti constructorii la marjele de over 30% pe care le iau construind mall-uri si ansambluri pentru altii. Angajatii? Indieni platiti cu 600 de lei pe luna. Vor fi mii si vor munci ieftin si bine, costurile sunt tinute in frau – nu ca la jegosii de romani care iau peste 700 de euro sa o arda pe santier. Iar materialele de constructie sunt ieftine, cartelurile nu au nicio legatura cu cimentul, sunt doar niste locuri unde se vand carti. Cu poze.

Pret vanzare = 500 de euro/mp. Votat!

Pentru toate celelalte exista Romania. Fara 500.000 de case la 500 de euro pe metru patrat desi ideea domnului Mazare e interesanta dupa un vin. N-a fost insa sa fie, nici nu va fi: era dintr-o alta retea…

O alta lume

Strazile pietonale sunt frumoase. Turisti, oameni calmi, o plimbare, plimbare doamna? :) Cobor, trec coltul, doua pateuri, oameni plimbandu-se, Soare, trasuri, doamne cu fuste lungi si domni cu papion si baston, fanfara, porumbei, nicio masina si multe flori impartite in stanga si in dreapta.

Discutia despre nimic a unei cafele baute departe, intr-un oras strain din alta lume, la o terasa aflata pe trotuarul unei strazi curate cu oameni buni. Astazi nu ploua, umbrela se sprijina pe spatarul scaunul, sacoul se deschide iar cafeaua frantuzeasca cu rom se invaluie in fum de tigara ieftina.

Rosii, amintiri, muzici, oameni obisnuiti plimbandu-se rand pe rand cu trasurile, oh nu!! Un cacat mare in mijlocul strazii! Ce sa-i faci, si calul e om… Dar ce surpriza: din senin apar doua persoane cu maturi si un tomberon si asfaltul lat, foarte lat fara masini parcate peste tot, isi recapata curatenia. Continue reading ‘O alta lume’ »

Filmulete de un minut

Festivalul International de Film de un minut. Dupa cum ii spune si numele, este vorba de filmulete de un minut. Si da, ma trezesc cam greu, dar am aflat in timp util din TimeOut si am apucat astfel sa le vizionez si sa si votez, desi ultimul aspect nu este atat de important.

Am apucat deoarece totul (premiul publicului) se desfasoara pana pe 30 septembrie, exclusiv online. 25 de minute din viata reprezinta o perioada prea scurta ca sa nu vezi 25 de filmulete. 25 de finaliste, alese din 2.500 inscrise. 

Si sunt si doua autohtone si unul UK/RO. Si cu greu mi-am dat seama care imi place mai mult! :) Enjoy!

www.filminute.com

Ella (II)

“Hei, lasa-ma pe mine sa iau VW-ul, te las la birou daca vrei.” Cu o zi in urma il luase el; desi era un Beetle portocaliu care nu prea mergea pentru un barbat, ii placea sa mearga cu el la vale pe langa Academiei. Sau cum naiba o chema pe cladirea aia. Si-au ales impreuna culorile la parchet, si-au vopsit peretii in galben si azuriu, si-au desenat un curcubeu pe cel mai lat perete si si-au luat farfurii si tot felul de ustensile de bucatarie intr-o dupa-amiaza de toamna. 

Au dormit pe saltea vreo doua luni pana au reusit sa se rupa din program si sa desfaca si sa insurubeze si patul. Dupa alte doua luni au gasit un magazin unde imprimau orice cam pe orice si si-au facut doua covorase: pe unul au scris ‘Ella mic” (Beetle-ul) si pe celalalt “Ella mare” (un Opel Astra cu patru usi). Nu aveau nicio legatura cu diferentele de dimensiuni: Astra-ul fusese luat de catre el la trei luni dupa ce se cunoscusera, era in planurile sale oricum, iar Beetle-ul fusese luat cu putin timp inainte de semnarea actelor pentru casa.

Vreo trei ani, pana s-a terminat ansamblul ala “nenorocit” – nenorocit fiindca s-a finalizat la vreo opt luni dupa termenul de predare anuntat initial, Ella mic si cu Ella mare au dormit mai mult despartite, pe unde apucau. Garajul alocat apartamentului celui nou din prea frumosul ansamblu rezidential a fost punctul culminant al relatiei dintre cele doua Ella iar covorasele au fost ca un inel.

Au mers impreuna la mare – unde nu au intrat in nisip caci nu e frumos, au ajuns pe strazi pierdute prin orase ardelenesti, s-au fugarit pe serpentine si s-au intrecut pe Oresund, ajungand amandoua in acelasi timp. Au cutreierat lumea impreuna si asta cu ajutorul unor buni prieteni fara masina. Continue reading ‘Ella (II)’ »

Post cu un alt titlu

Care se regaseste ‘in interior’ insa ii sfatuiesc pe cititorii fideli ai lui catallin.ro sa nu citeasca mai departe deoarece contine limbaj licentios. Si nu-i asa, nu-s nici frustrat, nici beat si nu o am nici mica; doar cred ca sunt unii care ar trebui sa isi faca un tricou pe care sa scrie mare Continue reading ‘Post cu un alt titlu’ »

zf.ro s-a relansat

In primul si in primul rand: Chief, se observa ca citesc ZF-ul la 3AM? :))) Multumesc, doream sa nu treaca neobservata pasiunea mea pentru presa! 

In rest… (www.zf.ro)

- s-a renuntat la aranjarea pe doua coloane a subiectelor din categorii pentru varianta unei singure coloane de subiecte. Me not like this; Intotdeauna am fost, pentru un site foarte-foare bogat in informatie, in favoarea variantei cu domeniile pe doua coloane, primul subiect din domeniu cu poza si eventual sapou, restul doar cu titlurile-link unul sub altul. In mintea mea ma consider prea obosit pentru a naviga in jos pentru a vedea si alte subiecte interesante din alte categorii. Cred ca la varianta cu o coloana se pierd afisari ale unor subiecte de Proprietati sa spunem, afisari pe care le-ar aduce un cititor al sectiunii de Finante in principal. Sunt tare curios ce rezultate vor fi in materie de afisari. De SEO nu am chef, asa ca mai remarcam doua trei chestii marunte

- o gaura  urata pe prima pagina cum ar veni – adica subiectele saltate din categorii sub deschiderea zilnica. E o gaura pana la prima inceperea primului domeniu, Bursele; nu-i frumos sa ai gauri in sait, probabil ziua se vor umple cu subiecte de actualitate, dar dimineata arata urat. S-au pus prea multe pe coloana din drepta si nu a iesit la calcul :)

- observ RSS pentru fiecare categorie, daca era inainte imi cer scuze; si e misto si instrumentu cu cele mai citite stiri din ultimele 30, 14 sau 7 zile, iti apar acolo mereu, click-click-click… :)

- noul curs valutar, in timp real, via danezii de la Saxo. cam ciudat la vedere dar e misto; la fel si saltarea linkului cu lista autorilor in header sus langa zf.ro – multi oameni specializati cauta o stire dupa autor

- s-a mai facut loc pentru un 728 intre categorii, vad si o promovare intragrup tot p-acolo undeva… nu gasesc prima pagina in pdf!!! grrr, sunt de moda veche, imi place sa rasfoiesc paginile de ZF in metrou la 8AM sau afara prin vant

- si la final, cea mai tare chestie, ma simt aproape fericit!!! Avem cel mai tare buton dupa care am plans luni si luni si… “Pastreaza-ma logat”. Si gata ca n-am zis mai nimic destept, e 3 juma si aveam chef sa ma uit pe ZF. Noaptea nu-s bune schimbarile, asa ca renunt.

- later update: inca incerc sa ma obisnuiesc… Autorul nu este linkuit, la fiecare articol, si o chestie minora dar de bun simt daca se vrea a nu fi citit doar sapoul: break-uri intre paragrafe!

Jurnalismul nu a cazut. Sanii insa o vor face!

Nu am vrut sa scriu nimic despre intamplarea asta si de fapt nici nu o fac in mod direct deorece imi exprim doar cateva opinii in legatura cu reactia lui Vlad Petreanu – poate cea mai buna de altfel. Postul sau este aceasta. Spicuim:

“Incidentul de la Antena 2 este ilustrarea unei căderi teribile, în ultimii ani, nu doar a actului jurnalistic în sine, ci ÅŸi a nivelului de cultură, de bun simÅ£ în breaslă.” [...]

“Adevărul e că, peste tot în lume, calitatea costă. ÃŽn mass-media e la fel, dacă-mi permiteÅ£i truismul.” [...]

Stimabile, actul jurnalistic a cazut in ultimii ani doar daca ai in vedere faptul ca s-a marit considerabil numarul celor care lucreaza in acest domeniu – si aici nu ma refer doar la jurnalisti. Daca, sa spunem, in 1995 aveam 500 de jurnalisti – o cifra aleatorie, numarul lor acum este probabil de cel putin zece ori mai mare. Era si este oarecum logic ca nu se putea mentine acelasi nivel precum cel de la 500 de oameni, poate doar scaderea nu ar fi trebuit sa fie atat de abrupta.

Insa e ceva cu care chiar nu sunt de acord: ce treaba are respectiva domnisoara cu fizic atragator cu mine? Eu sunt jurnalist. Si ea? Imi aduc aminte ca in facultate am avut o discutie aprinsa cu o doamna asistent universitar care se ambitiona sa ma faca sa cred ca jurnalisti sunt si cei care scriu pentru revista unui lant de farmacii.

La fel si in cazul asta: brunetica aceasta mai mult sau mai putin siecsi este un jurnalist? Sau orice alta domnisoara cu sanii mari care se hahaie in fata camerei? Sau o prezentatoare de stiri care are 23 de ani? – spun asta pentru a se intelege ca experienta sa este destul de mica insa a ajuns intr-o pozitie ‘inalta’.

Pai cum asa stimabile? Ma jignesti pe mine daca spui ca idiotenia a doi prezentatori si a unei echipe din spate (iar acesta este doar un caz marunt intr-un ocean pe care il vad zilnic) denota o cadere a actului jurnalistic. Si nu pe mine de fapt ci pe unii oameni mult mai destepti si cu o experienta mai mare decat a mea. Oameni cu ani buni de presa, oameni care stau poate undeva intr-un anonimat pierdut al vreunui cotidian sau – si mai rau?, in spatele unui flux de agentie.

Si te jignesti si pe tine stimabile. Tu esti jurnalist, domnisoara noastra este cel mult un entertainer. Si inca unul prost si nu ma refer la gradul sau de cultura sau la capacitatea de a gandi logic ci pur si simplu la activitatea de a intretine oamenii prin sticla tv-ului.

Si a doua chestie: calitatea este chiar ieftina in media. Ce salariu avea donsoara prezentatoare? Sau nenea ala cu barba al carui nume nu-l cunosc si nici nu vreau sa il aflu acum. Mai rau, ce salariu avea producatoarea si toti cei de pe langa ea si mai ales ala care a dat copy-paste de pe “ve-ve-veu….” ? Cred ca ceva mai mare decat al multor oameni buni.

Sunt destui oameni foarte smart pentru varsta lor (indiferent ca e vorba de 23 sau 29, ar trebui analizati in primul rand in raport cu experienta maxima posibila) in presa autohtona doar ca sunt pierduti si uitati de curentul vedetist prin tot felul de domenii neinteresante pentru hahaiti si prin tot felul de institutii mass media.

Oameni care nu au nicio treaba cu domnisoarele prezentatoare si care, unii dintre ei, au si un talent exceptional, arata si bine, dar au refuzat calea entertainment-ului preferand sa isi rupa rinichii pentru a face ce si-au dorit ei dintotdeauna: presa. Iar acesti oameni sunt mai ieftini, salarial vorbind, decat domnisoara prezentatoare. Dar la final ajung poate sa fie mai scumpi; nu le plac compromisurile. 

Mai departe este treaba ta si a altor oameni ca tine sa faceti ceva; experienta si calitatile personale ale fiecaruia va aduc pozitii de conducere. Vei face business si mai apoi presa? Sunt diferite si prima parte o va influenta pe cea de a doua.

Insa sa nu crezi ca actul jurnalist in sine este in cadere din pricina unei domnisoare cu sanii la vedere care nu e in stare sa gandeasca dincolo de numarul 5. E doar business.

Ella

“Salut, vezi ca am luat eu Volkswagen-ul.” Nici nu trebuia sa ii spuna asta in definitiv, era masina ei, dar le mai inversau intre ele. El avea un Audi si ambele dormeau in acelasi garaj de vreo 16 luni, poate un an si jumatate.

Timp destul, ar zice multi, pentru ca un VW si un Audi sa poata dormi linistite unul langa altul si eventual sa se mai si gandeasca la un lung viitor in fata – unul in care sa isi scorojeasca unul altuia vopseaua pana in ziua casarii unde ar merge tot impreuna.

Probabil ca VW-ul ar fi primul, a avut o viata lunga. A dormit alaturi de toate masinile posibile din lume, doar garajul a ramas acelasi. “Ai avut o idee buna cand ai luat apartamentul; doua locuri de parcare, buna idee.” Ideea fusese alta de fapt dar s-a pierdut undeva pe drum.

La 32 de ani era visul implinit al parintilor: ajunsese o femeie realizata, ansamblu rezidential, masina, job cu importanta si salariu pe masura, o relatie stabila intre doua masini nemtesti, tot ce si-ar dori mai mult o mama dupa o viata lunga. Continue reading ‘Ella’ »

Perle la admiterea de la Jurnalism (FJSC)

Pe vremea mea…

Subiectul 1 (naratiune): “Comanzi un produs pe Internet. Dupa ce l-ai platit…………. Continuati povestirea.

“Il inamanez incantata tatei, un om marunt, cu ochi albastri, fata rotunda, fruntea brazdata de anii care au trecut. O persoana intelectuala, profesor de istorie, iubitor de arta medievala, de natura. Vede cadoul si este puternic emotionat de gestul meu. Incepe sa recite poezia pln de fericire, si cu lacrimi in ochi imi povesteste cum i-a recitat versurile mamei mele la implinirea celor douazeci de ani de casatorie.”

Mai multe se pot citi aici.

Sa ne calmam zic. In seria mea am avut placerea de a o avea langa mine pe Diana Visinicu. Pops, pentru cei care isi mai aduc aminte. A luat 1,42 parca si … Acolo s-a terminat relatia noastra.