catallin

Este 4:30 AM. Catallin.ro e magic si in somn: sunt ud leoarca – apa fierbinde, la maxim de fiebinte, si sunt plin de sange. Confuz, ma doare capul un pic, sange pe pereti, plin de sange in hol, sange pe covor si am in picioare doua pungi de plastic, din care una e cam rosie ea asa… de la sange evident, am sange pe fata si piciorul taiat, dar sa va povestesc mai bine.

A fost o siara buna cred… Am baut jumatate de sticla de vin si vreo 150 de whisky crud. Si acum 10 minute m-am trezit in apa fiarta si dupa ce m-am rostogolit intr-o parte, m-am trezit intr-o mini-balta de sange care intre timp s-a transformat intr-o mega-balta. Sunt ud, tocmai am reusit sa opresc tavalugul si am fumat trei tigari pe balcon; inainte, m-am uitat in oglinda si am vazut ca am cateva taieturi pe fata si, desigur, cea mare de pe picior.

Nu am nici cea mai vaga idee cum s-a intamplat; ce s-a intamplat stiu, sunt doar curios cum. Presupun ca am adormit in baie pe jos… Ciudat, n-as paria pe varianta asta, dar este cea mai probabila in acest moment. A fost o saptamana lunga, am zis sa o inchei cu un mic vin si m-am trezit intr-o alta lume: tin minte doar cum m-am dus pe spate, o durere puternica pe fata (buza de sus si nasul) si pe piciorul drept.

Am simtit cum ard si m-am rostogolit in dreapta – adica inspre iesirea din baie. Apa fiarta tasnea cu putere si urmatoarele minute sunt in ceata. Am consumat tot ce era absorbant prin casa (cateva suluri de hartie igienica si hartie absorbanta) si tot e plin de sange. Am alergat disperat, m-am tarat, m-am ferit de apa, am fugit la o vecina si am dat mai multe telefoane.

Intr-un final am descoperit unde erau ascunsi robinetii din casa mia, noua mia casuta, si am reusit sa opresc in sfarsit, dupa vreo 15 minute, apa calda. M-am trantit pe jos si m-am lipit de coltul holului; de jur imprejur, o balta de sange care se marea mai ceva ca la inundatii si mult abur.

Chiuveta mea din baie statea frumos pe doua picioare (iesite din perete) dar nu era prinsa prin nimic de perete. Si se pare, ma gandesc si eu aproape de ora 5AM, ca am alunecat cu ea pe spate, spargand furtunul de apa calda care alimenta lavoarul. Sangele provine din piciorul drept si din nas/buza superioara, care s-au spart/zgariat/taiat adanc, o data cu spargerea lavoarului – care acum e tandari prin baie.

Bine ca am reusit sa gasesc robinetii, care sunt ascunsi in perete sub o placa, altfel nenoroceam tot. Si acum sunt ud in chiloti, pe scaun, simt nevoie sa povestesc cuiva si ma uit cu teama la pungile in care mi-am bagat picioarele, mai ales la cea dreapta, pentru a vedea daca trece ceva sange prin ea; daca patez covorul ma ….

Mi se usuca palmele, foarte interesant, ma intreb daca e de la sange; in precedentele ocazii nu mi s-a intamplat la fel. In fine, este 5AM fara trei minute si ma gandesc sa ma apuc de spalat pana nu se incheaga tot. Si de strans cioburile de la chiuveta. Avand in vedere programul de disiara, ma astept sa ma trezesc in lacul Herastrau.

Bun vin, a fost o siara buna. Inca nu imi dau seama cum s-a intamplat, ipoteza de mai sus e doar o posibilitate, dar… V-am zis ca a fost un vin bun? 7 pacate, pe cuvantul meu de onoare daca am pacatuit in siara asta, ce naiba, e 5:00 AM diminiata si sunt ud si plin de sange; deci sunt foarte serios, va salut cu mult drag. 7 pacate in asteptarea celui de al 8-lea.  

“Bai fratioare, ce nu-ntelegi? Mi-am lasat masina doua strazi mai incolo, am avut acum doua saptamani niste probleme cu niste baietasi, sa moara calutul cabrat de pe tiava de esapament daca te mint, ce dreacu…”

“Nu e trening, e Cavalliere, cu doi de L, ca la catallin.ro.”

“Nu fratitulici, daca iti zic, ce naiba… Si chiar daca coboram din 135… E cam neplacut asa, am masina joasa, vin astia cu tancile lor si imi stropesc comoara, de aia mi-am si luat doua autobuze, au volanul mare, imi plac masinile cu volanul mare.”

“Chiar imi place camasuta asta, am gasit una dintr-un material subtire. Nu bai, vai de capul meu, esti antiproductiva fetito. Nu conteaza ca are manecile pana la genunchi, oricum trebuie sa fie suflecate. Asa, fiind mai lungi, sufleci mai mult, nu? Pfff…”

“Fratioare, arunc cu banii in tine si in clubul tau, ia d-aci.”

“Cine? Parov Steral? Super mistooooo frate, si aia, Chascheid, super frate. Baga un tequila, dintr-ala scump, si un Salitos. Fara lamaie, sunt hardcore de felul meu.”

Il sun la inceputul saptamanii pe managerul marelui club.
- Buna ziua
- Buna ziua.
- As dori cate informatii legate de concert. (…) Bilet, intrare, rezervare, consumatie?
- Nu e cu bilet. Nici consumatie minima. Accesul se face in ordinea venirii si pe baza de face control.
Looool
- Omule, sincer: n-am fost niciodata in clubul tau. Dar tind sa cred ca nu stiu multi de trupa asta si nici nu te suna toti. Fac o rezervare, o lista de invitati eventual…?
- Nu e nevoie, vorbim la fata locului. Dorim sa facilitam accesul clientilor obisnuiti ai clubului. Si v-am spus, pe baza de face control.
- Multumesc frumos.

Eram sigur ca toti clientii aia ai lor obisnuiti stiu de toate trupele astea; plus ca e vina mea, ce conteaza ca am un venit bun si un stil care s-ar potrivi din cand in cand cu sound-urile respective? Nu ma afisez, nu am hainute de hainute; sau am? Asa m-am dus acasa si mi-am pregatit camasuta de club, mai lunga decat puloverasul care era de pus peste dar destul de scurta cat sa iasa pe sub ea si un colt de curea.

M-am dus la o bere inainte. Nu te duci in cluburile astea la 22, trebuie sa ajungi la miezul noptii. Intre timp, niste amici era p-acolo la 23:30. Piti, tocuri, roz, vopsea ieftina de oua pe moaca, verde la face control. Amicii mei? “Ne pare rau, nu e loc, rezervare nu aveti…” Mi-am mai luat un whisky si am incheiat seara la masa la care asteptam vesti de la clubul minune.

Tata, da-mi voie sa reiterez: nu am fost in clubul tau niciodata. Si se pare ca nici nu voi veni. Asta este, nu am sa stiu niciodata daca as fi trecut de face control. Poate ma duc in octombrie in Oradea. Pana una alta, daca eu nu stiu daca am moaca sau nu, macar sa ma laud cu voi! Treceti deci de face control-ul de la Fratelli?

Cani, covoare, paturi, culori, idei, stari de spirit, design, design, culori, design, identificare, imagine. Marketing. Mi-as face in principiu cumparaturile, cele mari de tot - cand va veni vremea lor, de la IKEA. Consider, din ce am cercetat, ca au un raport pret/calitate foarte bun si ca sunt exceptionali la capitolul pret/design/functionalitate. Si sunt aproape imbatabili pentru accesorii, chestii mai marunte sau combinatii ready-made.

Dar cand vad promovarea cu “cel mai bun consilier de vanzari? eticheta de pret!”, ma ia durerea de cap. Ieri a fost lansat oficial catalogul aferent anului 2009, in urmatoarea perioada se vor duce aproape un milion de copii prin Bucuresti si imprejurimi. L-am rasfoit si… Da, avem cel mai ieftin posibil dormitor pe la vreo 850 de lei or so, o camera de adolescenti, cea mai ieftina posibila, la vreo 1.150 de lei si tot asa.

Multe produse exceptionale, functionale, multe oferte de pret foarte atragatoare dar si bucatarii promovate lejer la preturi de 1.500 – 2.000 de euro intr-un oras in care salariul mediu era (din memorie) ~1.500 de lei la ultima raportare. Corpuri de pat la peste 600 de lei si mai ales scaunele, jur ca nu inteleg cum un scaunel dintr-ala de bucatarie face cate 200 de lei, mai lasa-l, imi iau de plastic la 35 de ron. Deci oferte pentru toti, nu?

Dar comparam mere cu pere sau mai bine zis nu am comparat nimic pana acum. Sa povestim deci: in primavara, martie cred, mama a dorit sa isi ia un sifonier nou. Banii au fost mai multi insa s-a tot amanat achizitia din pricina programului nostru ciudat si banutii s-au imputinat pana au ajuns cam la o treime din cat erau initial. Nici nu m-am gandit la IKEA, era oricum departe si nu-mi plac cumparaturile cu mama – apropo, mama a devenit cititoare a lui catallin.ro! )

Cine este bucurestean, sau ceva mai trecut prin viata, stie de o varianta foarte buna si ieftina cand vine vorba de mobilier: depozitele de specialitate. Am fost la cel de langa Tineretului unde am gasit un sifonier simplu de tot, din PAL, cu trei usi pe balamale, o inaltime de 2,20 – partea de sus reprezentand corpuri separate, la pretul de ~700 de lei. Montare individuala, nu avea gaurile date pentru suruburi, noi nu aveam bormasina, m-am chinuit cu un unchi o zi sa il montam dar a iesit intr-un final.

Am cautat cea mai apropiata oferta in catalogul IKEA pe 2009. Pentru pasionati, la pag. 163 e ceva apropiat, Hemmes doua usi la 759 lei dar cel mai asemanator este la pagina 177: Ballstad, trei usi, cam aceleasi dimensiuni, tot pal, 746 de lei. So… IKEA? IKEA who?

Cu multumiri pentru doua doamne de la Romtelecom si doi domni ceva mai smart decat cei de la suport tehnic si cu mai multa daruire in a ajuta un clienti de al lor, da, am net! So, I feel a lot better now, I’m back!

Later edit: ok, ok, nu am multumit tuturor, imi cer scuze; deci in afara de bunica, God, invatatoarea din clasa a doua, ar mai fi si cativa prieteni smart care s-au chinuit sa faca ceva dar nu au reusit si in special, special thanks to colega Anca!

Damn, am gresit titlul, acesta se doreste a fi un post serios. Ne cerem scuze, reluam. In weekend parca i-am vazut la Realitatea pe domnii Boda, Nistorescu si Chireac comentau printre altele rezultatele slabe scoase de PRM la alegerile locale si pozitia lor absolut dezastruoasa in toate sondajele de opinie – adica, potrivit actualelor sondaje, PRM nu ar mai intra in viitorul legislativ.

Domnii de mai sus explicau scaderea lui Vadim si ai sai si printr-o ciclicitate a unui partid de acest gen, PRM fiind la final de ciclul al existentei in timp ce PNG ar fi la inceput. Si asa ajungem la Galatasaray vs Steaua, maine seara, hai baetiii, pe ei pe mamele lor de unguri!!

Tocmai aici e faza: subsemnatul considera cu tarie cu nationalismul de tip extremist nu ar prinde in acest moment in Romania, poate a prins, dar acum si in viitor nu cred in el. De aceea, amuzant sau nu, o parte din soarta politicii romanesti si implicit a natiunii pe termen mediu sta in ghetele lui Banel, Neaga si inca vreo doi brazilieno/porughezi.

Daca Steaua trece si intra in grupele UCL, unde sa joace exceptional si neaparat mai bine decat ungurii de la CFR, s-ar putea ca PNG sa aiba o sansa in noiembrie. Chiar si cu Steaua in grupe as fi in stare sa pun pariu ca PNG nu intra in Parlament, m-as gandi bine dar poate m-as arunca la o prinsoare mica; cu ei necalificati, sunt sigur si pun si banutu’ pe masa, hai baetiiii….

De ce nu cred in nationalismul extremist din Romania? Nu zic ca nu ar exista destui nationalisti extremisti la noi, insa in mintea mea la ceas de seara definesc acest tip de gandire prin doua chestii majore: ura fata de o minoritate, poate chiar si un sentiment de superioritate fata de ea. Ok, fratii maghiari din Ardeal nu sunt la inima multor romani, care, desi multi ar fi punkeri cu chef de scris pe pereti chestii dure, ar pune stampila. Insa PNG nu este atat de puternic pe segmentul anti-minoritari precum era si este Tribunul. Plus ca am impresia ca anul 2008 cu UE a adus niste schimbari in gandire, asa simt eu.

A doua chestie prin care as defini nationalismul extremist este un sentiment de … mult, mult bine fata de propria natie. Superioaritate nu doar fata de minoritari ci in general. Pai oricine recunoaste ca Ungaria (si prin Marele Imperiu din trecut) a insemnat prosperitate si civilizatie. Iar in general… Natia noastra nu are trasaturile alesilor, nici ca trasaturi nici ca istorie. Ne mandrim cu vreo trei-cinci lupte (momente importante, de netagaduit) castigate impotriva turcilor in loc sa vedem sutele de ani in care am platit tribut Portii.

Italia sau Germania, ca natii, au avut si de ce sa simta nationalismul sau fascismul, au un background, pe cand noi… Si da, intr-o oarecare masura, cele doua tipuri de gandire extremista sunt si in subconstientul uman, e ura, e usor de starnit; nu vad insa pe romanasul nostru sa fie asa, noi invitam la masa pe orcine si suntem cu frica de Dumnezeu, plecam capul. De aceea, pe termen mediu, nu vad nationalismul sa reziste la noi.

Cred ca se incheie un ciclu nu pentru PRM ci pentru tot curentul. Ok, daca Gigi merge pe alte chestii, pe ajutat oameni, pe bla bla bla, poate-poate. Dar… ma indoiesc ca, avand in vedere si uninominalul si faptul ca PNG nu are oameni mai deloc, vor intra in legislativul viitor. O opinie, nu de alta, dar simt in ceafa rasuflarea unui analist politic care ma va lua la contre din pricina parerilor mele puerile, sunt tare curios ce o sa aiba de spus

Asa, revenind, anunt ca deschid pariurile!! Nu pe scorul meciului de maine unde stim ca “hai baetiii” ci pe alegerile din noiembrie/decembrie si pe rezultatele PNG. Daca cineva e impotriva mea, sa puna banutu’ pe masa si hai baetiii, goale multe ca mi-am luat si trei Tuboarge, poate nu miscati acolo impotriva ungurilor, pardon, ma foarte scuzati, doream sa zic ‘turcilor’.

Sunt sleit. Stau trantit in fotoliu, ma uit la monitor si inca incerc sa refac ultimele trei zile in minte. Ma doare fata, dar rau de tot, s-ar putea sa mi se si invinetit un ochi. Ma dor si palmele pe deasupra. Joi sau vineri siara, dupa o saptamana destul de ciudata, m-am retras in barlog cu intentia de a dormi dus. Dupa o jumatate de ora a inceput sa imi dea tarcoale. Fiara dracu, ii simteam picioarele cum tropaie pe obrajii si pe gambele mele, ii simteam bazaitul infect si sleios pe la urechi.

M-am trezit exasperat si cum nu aveam nimic mai bun de facut, mi-am pus de mancare. Era noapte, am aprins tv-ul pe un post de stiri si am inceput sa mananc, citind in acelasi timp un articol de farmaceutice din BM. Al dracu animal infect a simtit momentul de neatentie si a inceput iarasi sa imi dea tarcoale. L-am privit in ochi, o mutra pierduta de insecta libidinoasa; macar daca ar fi semanat cu XXX, dar nu, era doar o insecta cu bale la bot in cautarea gatului meu de caprioara neprihanita.

L-am privit nerabdator cum zboara si intr-un final, obosita fiind, s-a asezat in apropiere, pe biblioteca. Intotdeauna am stiut ca BM-ul este o arma letala, dar nu avusesem ocazia de a o pune in practica. Am facut sul revista si l-am lovit direct in ceafa. Mi-a parut rau, jur ca mi-a parut atat de rau: as fi vrut sa fie acolo si familia sa, sa ii stalcesc ochii in fata copiilor sai, ar fi fost un sentiment implinit. Din pacate, venise singur.

Tot din pacate, familia ei/lui - despre care am ajuns intre timp sa cred ca este o familie imputita, a tinut sa imi aline urmatoarele zile. I-am omorat rand pe rand, cu palmele goale, cu picioarele, m-am lovit de toate colturile de mobilier din casuta asta, mi-am tapetat prosoapele de bucatarie cu matele lor (noroc ca nu mi-am luat de la Zara ca ma taiam daca le murdaream cu imputitele alea) si… si mai nimic.

In continuare imi dau palme peste fata noaptea in speranta de a ii starpi. A fost o imputiciune prolifica, vin hoarde peste hoarde, ca romanii&albanezii peste saracii italieni, asa si astia. Si imi e teama intr-un fel dar ma simt si bine stiind ca vine noaptea, am un barzaune mare de tot pe langa mine, cred ca e ma-sa, grasa si cu ochelari. Deci imi e cam teama asa, nu de alta, dar voi adormi greu, voi dormi prost si ma voi trezi haituit si cu dureri de palme; dar mai stiu cu siguranta inca un lucru: la noapte voi ucide!!!!

M-am trezit transpirat si foarte confuz. Am iesit pe balcon si mi-am dat seama in doar cateva secunde ca totul se schimbase. Deja simteam cum mioarele nu imi mai zambesc, fanul nu imi mai fosnea sub talpi iar dinozaurii cu care jucasem poker pe dezbracate fugisera cu totii sa se ascunda prin scorburi de bursuci – sau unde naiba se ascund bursucii in general.

Eram istovit, fusese o noapte lunga si foarte istovitoare. In urma cu doar cateva ore intrasem prin efractie, ca un infractor notoriu, in casa mamei mele. Fiul risipitor revenise dupa doar cateva zile acasa, inarmat cu tot felul de ustensile. Printre cele mai importante se numarau un cutit, o rola de leucoplast argintiu – dintr-ala cu care atentatorii lipesc gurile ostaticilor in filme, si cablu, mult cablu.

Era aproape 1 noaptea; am intrat tiptil in camera mamei si am vazut-o dormind linistitita. Mi-am scos usor cutitul, am zambit victorios si am inceput sa tai. Totul incepuse de fapt cu o zi si jumatate in urma, miercuri dimineata, cand la 9 eram tot acolo; acum doar revenisem pentru a pune in practica planul meu diabolic.

Venisem in recunoastere; mama dormea si atunci si am profitat din plin. Mi-am pus o cana plina de cafia rece si m-am postat in fata calculatorului, inarmat in prealabil cu o pereche de casti bune. In sfarsit, aveam o cafia buna si puteam sa imi iau portia de informatii dupa care tanjisem indelung.

Ideea mi-a venit in seara aceleasi zile cand incepuse sa bata vantul un pic mai puternic. Venisem la 22 acasa si pana pe la 23 mi-am facut de lucru cu tot felul de maruntisuri. Am prajit rapid niste componente de animale, am desfacut o bere si m-am postat in fata televizorului. Dupa doar cateva secunde a inceput sa curga semnalul cu intreruperi; ba se opera imaginea si mergea sonorul, ba invers, cand mergea cu intreruperi si cu linii si patratele pe ecran. Am iesit pe balcon cu frica, inspaimantat fiind de uraganul care ar fi trebui sa ma astepte dincolo de partea cealalta a usii. Nu a fost sa fie, doar batea vantul un pic mai tare – indeajuns insa de puternic pentru ca minunata companie Romtelecom, prin serviciul sau Dolce, sa nu mai fie in stare sa trimita un semnal TV decent.

Atunci mi-a venit ideea, am dorit razbunare si am vrut sa macelaresc niste vietati. Cum deja mancasem niste carnuri, am inceput sa imi pun la cale planul. Mi-am cautat un cutit bun de tot si a doua zi am mers sa cumpar restul de ustensile. Eram pregatit pentru un “there will be blood” balcanic, cu multa vodca (bliac!) si degete degerate – elemente de baza in definirea unui spatiu aflat la limita dintre Balcani si Mama Rusie. Si am numarat nerabdator orele pana la venirea noptii cand trebuia sa imi incerc calitatile de cutitar.

Eram deja in camera mamei. Cutitul taia bine si in curand am vazut prima licarire de speranta. Read more

Este o femeie inalta; are 1,80-1,83, ceva in zona. Nu poarta tocuri, are niste sandale usoare de vara, foarte frumoase, si este imbracata elegant si intr-un stil cuminte: o fusta neagra, doua degete peste genunchi, o camasa alba stransa pe corp si care intra in fusta si parul, saten de felul sau, este prins.

Se aseaza pe scaun si asteapta cuminte. La un moment dat isi verifica tinuta, cum isi trag barbatii mansetele sau le aranjeaza, asa face si ea. Intr-un final vine si reprezentantul bancii. Sa o numim pe domnisoara Maria, imi inspira multa Maria.

Ati observat cum se face prima vizita la banca? Parca ai merge la parintii fetei; eu spre exemplu m-am imbracat foarte frumos, de parca as fi avut intrunirea anului. Oamenii au o atitudine linistita, sunt prezentabili, relatia cu banca este foarte importanta; e de fapt una din cele mai importante relatii in viata, sigur peste cea cu angajatorul.

- Buna ziua. Cu ce va putem ajuta?
- As dori un credit… Nevoi personale.
- Ce suma ?
- xxxxx lei.
- Spuneti-mi ce varsta aveti.
- 23
Doamna de la banca bifeaza ceva intr-o aplicatie cu o privire de genul “Nu e bine, nu-i bine deloc…”
- Sunteti casatorita?
- Nu…
Aceeasi miscare, “nu-i bine Maria, nu-i bine deloc…”. « ce dracu? Parca as fi minora cu un copil. La naiba, 23 de ani pentru astia suna de parca as fi facut trei avorturi »
- Copii?
- Nu. « Si nu am facut niciun avort!!! »
- Studii superioare?
- Da. Inca nu am licenta. « De ce naiba i-am zis asta ?! »
Doamna bifeaza oftand. “Nu-i bine Maria…” « Vai de capul meu, parca as da admitere la Harvard, wtf, e doar un credit…»

Read more

Romtelecom e cea mai tampita companie de pe Planeta, ii urasc!!!! Sper sa isi piarda toti clientii, sa mature RDS-ul cu ei pe jos, sa le inchida reteaua aia de telefonie mobila care creste pe pachete cu mii de minute si la final de semestru ies pe pierderi. Sa dispara, sa dea faliment, sa li se ia dreptul de a furniza servicii de Internet!!

Au asistenta IT pentru configurarea retelei dar te taxeaza cu cinci euro + TVA!! Pentru un serviciu de al lor pe care tu l-ai contractat, tot iti cer bani! Si au cele mai varza modem-uri cu putinti, le este rusine sa cumpere ceva mai bun! Si daca vrei sa iti pui wireless, ei bine, nu poti decat daca iti schimbi modemul! Si trebuie sa dai tu, client fiind, 100 de euro, ca ei sunt cu semnal pe fir telefonic, le dai 100 de euro sa iti aduca modem nou! Nu te ajuta la configurare, decat contra-cost, niste *&%#$%^&!!!

Da, recunosc: nu am super cunostiinte de IT si retelistica, dar stau de cateva zile si incerc orice, nimic; si oamenii pe care ii intreb, mult mult mai destepti ca mine, it-sti de performanta, isi ^&&^%$# in ei de… M-au umplut de ura, nu am net si nici nu stiu daca voi avea vreodata, maine ma duc la mama! ) Si gata, nu vreti Romtelecom, eu unul ii urasc. O siara mai buna decat a mea.

- m-am mutat pe Calea Victoriei!!
- nu mai sunt obisnuit sa scriu cu pixul pe o foaie sau intr-un caiet; nu ma refer la chestii scurte ci la ceva mai amplu. Cu pixul nu pot tine ritmul gandirii, la taste e mai simplu
- nu am Internet. Se observa? Dupa trei zile aproape, fara net si faca PC, ma simt cam speriat, fara F5 intri in panica; pe de alta parte sunt mai relaxat, dorm foarte bine…
- beau numai 3 in 1    ce n-as da pentru o cafia buna…
- ieri siara m-am intors acasa foarte hapi datorita paturicii portocalii si a numeroaselor oale si farfurii. Dupa care mi-am dat seama ca nu am nimic de mancare
- de trei zile mananc numai pateuri si prin oras
- viata e cam scumpa p-aci, de la apa plata la paine
- in continuare incerc sa ma mut; poate reusesc pana la finalul saptamanii, trebuie sa imi aduc si sezlongul sa il pun pe balcon! 
- I’m living Downtown!