catallin

“Heei, hai la dreapta!” In mod normal, ar fi trebuit sa intre deja in panica. Dar era o dimineata buna; 8:30 AM, super-hipermarket lejer de gol, atmosfera de vacanta, hapiozitate all around.

Primele cinci minute au fost ok. Urmatoarele cinci au fost tot ok. Dupa aceea a inceput sa se plimbe agale prin zona. < Oare cate tipuri de forfecute pot sa existe?!> Tot felul de creme, tifoane si tampoane, in fine, asa  au mai trecut inca cinci minute.

“Hmm, nu ma pot decide”, si de aici devenise evident ca nu este pe drumul cel bun. “Pai care e problema?” “Pai… Uite cate tipuri de diviziuni si subdiviziuni sunt. Plus ca nu inteleg, uite cum se cheama asta: scortisoara!” < Damn, oare ce culoare o avea scortisoara?> si asa au mai trecut inca cinci minute, adaugate la cele cinci printre tampoane si la cele 10 initiale.

De fapt trecusera 21 de minute caci si-a luat si el cele de trebuinta, incercase sa acorde mai mult timp alegerii dar nu reusise nici de aceasta data mai mult de un minut. < Oare greierii sunt aia cu fundul fosforescent? Nu, aia sunt licuricii. Ce gust o avea salata daca pe langa maioneza i-as pune si lapte sa spunem? Si cred ca diseara trebuie sa scriu ceva, in fine… >

“Ce spuneai?” (Doamnelor, nu stiti sa rasplatiti inocenta!!) Trecusera 25 de minute. “Pai nu prea stiu ce sa fac…” “Crezi? Pai care e problema, sa vedem…” A nu stiu cata ‘greseala’ merita o rasplata pe masura: deschis, foarte deschis, deschis inchis, inchis de toamna, cu nuante de zacusca din vinete, gust de CilitBang, argintiu, auriu, aramiu, gri liliac si coacaze stacojii de primavara tarzie.

“Uite, asta e mai deschisa si asta mai… Cred, adica daca ne uitam si la asta…” Grrrr, noroc ca a scapat cateva cutii, noroc ca nu era nimeni, noroc ca a ras intre minutele 28 si 30, noroc ca le-a pus total anapoda pe rafturi, noroc ca i-a zis, noroc ca a ras si mai mult intre 30 si 32, noroc ca s-a enervat si a luat o decizie radicala: “Gata, pierdem prea mult timp aici, naparlesc bursucii pana facem noi ceva! Au trecut deja 20 minute, hurry-hurry-hurry” si isi intinde mainile in directii opuse si ia doua cutii sa se mai uite pentru a cateva-oara la ele.

“Mov simplu nu au?” Doar patru cuvinte. A inceput sa rada, a pus cele doua cutii pe raft si a luat una la plezneala din grupa celor de aceeasi nuanta. “Uff, au trecut aproape 15 minute, hurry-hurry-hurry!”