catallin

Se uita rapid pe plic si incepe sa rada. “LOL, nu contine conservanti!!!”. <O idiotenie, trairi la plic, menstruatie la plic, dragoste la plic, pui praf si un litru de apa si iese relatie, pentru patru luni. O viata la plic>, si arunca plicul pe masa. Cica n-are timp sa gateasca; viata agitata cu sute de oameni si locuri fancy, de care s-ar indragosti orice adolescent pueril. N-are timp sa gateasca dar isi permite luxul de a isi trai viata intr-o cana lunga de cafia.

“Lasa, mancam in oras pe fuga, o sa fie fun!”, si isi ia cana si se duce inspre balcon; in drum, da play la o piesa pe net si se aseaza pe scaun pe balcon. Nu si-a despachetat combina, de luni de zile sta impachetata intr-un colt; de aceea asculta melodii numai pe net. De fapt, nu si-a despachetat mai nimic, si asta din mai nimicul pe care si l-a cumparat.

“Au venit in weekend pe la mine doua prietene, mi-au zis ca e misto asa”, si isi trage genunchii la piept, inghesuindu-se pe scaun. Scaunele de la IKEA nu au mai ajuns, au ramas doar tot felul de corpuri mici de mobilier. Are cica o casa mobilata minimalist, saltea direct pe jos, parchet frumos, laptop subtire langa saltea, niste perne, taburet, nimicuri ieftine care dau cu fundalul potrivit o imagine aspirationala. 

“A venit si mama ieri, a stat o zi.” A vrut sa ii gateasca ceva, nu avea nimic de mancare prin frigider. Ar fi pus placa cu stilul de viata ‘funcky in a way’ cum ii face placere sa creada, insa si-a dat seama ca nu merge; la fel cum nici partea cu mobilierul minimalist nu merge. Sta in casa aia de mai bine de jumatate de an si nu a putut sa isi ia un dulap pe care sa puna o carte pe care sa nu o mai termine niciodata. 

“Mai bine m-as muta intr-o camera de hotel”, dar nu a spus asta mamei. A avut instinctul plicului insa a renuntat rapid din rusine. “Ce misto ar fi sa fie si vizite la plic”, si se afunda in cafia. “Cu mama nu merge stilul asta, parca ma vad pe mine cand ma intalnesc cu ea, nu merge cu o piesa ritmata pe care merge sa tragi in viteza un troller prin aeroporturi.”

Ar fi gatit ceva, insa si-a dat seama intr-un final ca o face prea rar si nici nu se complica; mai bine o lasa balta decat sa nu ii iasa nici macar o banalitate; oricum nu avea mai nicio leguma prin frigider, iar acestea din urma nu au ajuns inca sa se vanda si sub forma de instant.

Vine acasa seara, isi arunca geanta pe un taburet, face un dus, e mai mereu aproape miezul noptii, si isi ia o bere si se duce pe balcon. Strong little uaman, “ce? credeti ca noi nu suntem ca barbatii? te inseli, uita-te la mine, sunt in boxeri pe balcon si beau bere. si da, si noi imbatam pe unii barbati ca sa le-o tragem. Lasa imaginile cu printese, daca nu as fi avut ambele genuri in mine, nu te-ai mai fi indragostit”, si zambeste aprinzandu-si inca o tigara.

<Lisboa, Lisboa….> si incepe sa dea din cap. “Imi place melo asta, imi suna a UK. Hei, mergem la Luft? Hai sa mergem la Luft, luna viitoare ne ducem sa dardaim in ploaie rece britanica, to dance, steppin in to dance.” Si asa renunta si la masa din dimineata asta, in definitiv o cafia buna e mai buna decat toate. “Nu prea imi place asta. Cafia la plic, la ce te poti astepta?”