catallin

Mica de statura, destul de grasa , foarte joviala si vorbareata, vesnic importanta in viata lui catallin.ro si intr-o frenezie provocata de descoperirea Internetului. Aceasta ar fi o descriere foarte scurta a mamei subsemnatului. Vin acasa si ma intind pe patul ei – are o saltea Relaxa (sper sa existe ca marca), sunt fenomenale saltelele acestea, cum ma intind un pic, cum adorm.

“Ce ai mai facut? Esti obosit, cum a fost azi?” “Na, cum sa fie… O zi obisnuita”, zic eu rar in timp ce motaiam.  “Tu?” “Tura, am avut un caz grav dar in rest a fost ca de obicei, am stat pe Internet un pic…” Moment in care imi trezeste un pic interesul – de fapt incercam sa ma agat de orice chestie ca sa nu adorm, stiam ca am niste lucruri de facut, desigur, tot cu Internetul.

“Asa… Ce faci tu mai exact pe net?” “Pai ti-am mai citit niste articole dupa care m-am uitat la pasari… Si dupa aia m-am uitat la pesti, foarte frumosi pestii.”  Tin sa mentionez, inainte de a continua, ca mama este foarte conectata la era in care traim, e chiar aproape la fel de trendi-flendi ca mine, fapt care m-ar face sa nu intru in detalii privind amanuntele navigarii sale online. “Pasari? Ce pasari?” “Nu stiu ce pasari erau, dar erau frumoase, colorate, mici, mari…” “Despre ce sait vorbesti?” “Pai am dat sait cu numele tau, dupa care am dat sait cu nume de pasari dupa care am dat sait cu pesti.” )) Read more

Pe principiul « viata e simpla, am tot timpul din lume : am reusit sa fac si in somn ceea ce imi ocupa o buna parte din zi », imi doresc pentru finalul lui iulie patru lucruri: sa dorm mai mult, sa fumez in timp ce dorm, sa scriu in timp ce dorm si, evident, sa beau cafia in timp ce dorm. Nu, nu sunt un catallin.ro plin de vicii, chiar deloc, imi place doar sa scriu ca fac lucrurile total pe dos fata de viata de zi cu zi

Recunosc insa, inca o data: sunt foarte stresat, am mai spus asta, cred cu tarie eu sunt cel mai stresat dintre toti catallin.ro din lumea asta larga. Stresat fiind, am uitat ieri siara sa imi iau tutun. Cafia face mama din plin iar texte am de scris mai mereu; daca nu scriu, citesc, tot am de lucru cu literele. Iar cand nu am de lucru cu buchiile, le fac pe fanele lui catallin.ro sa rada!

Revenind, ca orice catallin.ro care a fost editor la viata sa si care a mai si lucrat vreo doi ani si jumatate in online, stau cu ochii pe trafic. Plictisit de analizele site-urilor principalilor editori de la noi – plus ca sunt statistici private, de multe ori nu e fun – mi-am gasit de curand o noua pasiune: propriul trafic, pe care, desi nu dau doi bani (comparativ cu contentul, spre exemplu), il urmaresc atent.

Inainte de culcare, in jur de 12 noaptea, observ cu stupoare o crestere. Cin’ sa fie, cin’ sa fie? Era vorba de domnul Kapra, care scrisese cu o ora si jumatate mai devreme despre catallin.ro . Este normal, oarecum, sa fi remarcat, daca ai un stil… macar interesant sa spunem. Dar oricum, despre blog doream sa scriu un textulet in perioada urmatoare.

Din pacate, ideea textului despre blog si supriza lui Victor mi-au abatut atentia de la povestioara zilei curente si am inceput astfel sa click-click frenetic, in cautare de stiri, insemnari si altele. Evident ca am consumat aproape tot tutunul. Trezit, « shit, iar m-am trezit cu o ora mai tarziu, oh well », viteza, evitat sifonierul – care a facut deja numeroase victime, baie, cafia, back, tutun… Nu mai este, ok, mergem la colt.

Intru relaxat in magazin, salut pe doamna vanzatoare - care deja se era in cautarea unui Lucky, si zic calm si stapan pe mine.  “Nu, nu… As dori un Tide Lemon”. “Ok, automat ?” “Nu, normal va rog”. Il iau si ma intorc inspre casa linistit si hapi, mut punga in mana stanga ca sa deschid usa si… […]. Problema mea este de fapt alta: eu am masina automata… In fine, in fiecare zi mi se intampla ceva

Vorbeam cu cineva acum vreo doua saptamani ca nu am vazut niciodata magnetei cu Bucuresti. Dintr-aia de agatat pe frigider sau pe orice este metalic prin casa, un magnetel cu o imagine cu Bucuresti. Desigur ca ne-am gandit la faptul ca am fi cam singura capitala din UE (poate Sofia sa mai fie?) care nu are domn’le magnetei undeva in centru! Vine un norvegian prin zona si nu are si el un magnetel sa duca acasa la femeia sa inalta. Nu mai zic de noi, sunt sigur ca un magnetel cu Bucuresti ar impresiona orice domnisoara care are deja niste capitale pe usa frigiderului

Ei bine, cum mergi pe Sepcari inspre Han (in Bucuresti este strada) – Sepcari este cea in V cu Gabroveni, inainte sa ajungi la Covaci (cea pe care era si inca mai este cand au chef patronii Amsterdam Cafe), pe dreapta vor fi doua magazine cu tot felul de lucrusoare hippie. Si in al doilea, da! Am ramas uimit sa vad ca au magnetei! Primul loc din Bucuresti unde am vazut asa ceva, aveau cam patru modele. Nu mi-am luat, asa ca cine are drum pe acolo, are ocazia sa faca un catallin.ro hapi. Dau un vin/ Jack/ceai sau o bere/cafia, pe alese.

“Mi-am pierdut magnetelul…ajung acasa intr-o ora, mai am niste chestii de facut.” A facut la viata sa cadouri scumpe si cadouri ieftine. In sentimente, toate erau la fel, dar parca cele ieftine erau mai importante. Incercase sa cucereasca fete mai mult prin imaginatia sa si simtul umorului. Daca era vorba de cadouri, simtea tot timpul cumparaturi marunte; nici nu credea ca un sentiment trebuia imbracat in staniol lucios si dupa o vreme observase ca nici nu era bine sa o faca.

“Ai trimis materialul ala?” “Da! Hai mai repede ca pierdem trenul, nu am pierdut in viata  mea decat un tren si m-am enervat la culme!!” “Esti dus!” Printre ultimele click-uri, tot felul de hartii si cateva tricouri intr-un rucsac, incepu sa cotrobaie agitat prin setare, pe sub reviste si rapoarte; se mai uita o data la inelul cu chei in timp ce se incalta si mai incerca o data si frigiderul, desi nu il pusese niciodata acolo. “Nu inteleg unde poate fi!”

Il primise din Paris, de fapt in Paris. Era o siara de aprilie si mai aveau 20 de euro pentru o zi si jumatate. Era in urma cu multi ani, ani fara carnetele dar in care fericirea se masura tot in cafele baute pe marginea trotuarului. Iar magnetelul venise prins de o cheie gasita cu cateva zile in urma pe o strada.

Initial s-au gandit sa o duca la Politie dar cand au realizat cat de veche este au renuntat si au inceput sa faca povestioare pe marginea sa. « Asta e cheia de la mansarda noastra! » « Daaa! Si la parter o sa avem o librarie si cand nu o sa fie nimeni in ea o sa putem sa bem cafia si sa citim! » Read more

“Daca tot zici ca il iei in serios, nu crezi ca ar fi interesant sa vezi si cum merge?” Ok, here it goes… 1,6 GHz, 2 GB si un hard de 80 GB.

Partea frumoasa: a venit intr-o cutie dreptunghiulara, inalta de vreo 15 de centimetri, neagra; daca nu ar avea inscriptionat pe margini numele cu litere in relief ai putea spune ca e o cutie de pantofi. Dureaza un pic pana ii ridici capacul si dupa ce reusesti apare direct, argintiu, cu un mar pe el: MacBook Air.

Il scoti din cutie si ramai un pic uimit de cat de subtire este. Chiar speriat, zici ca e de jucarie, un latop de 100$ pentru copii din India. Il ridici, il invarti un pic, foarte usor si compact si fashionable. Sub el, in cutie, sunt cateva compartimente cu cabluri (alimentare, conectare DVD cica) si un plic unde sunt instructiuni.

Il deschizi; nu are mecanism cu click, se ridica pur si simplu ecranul. Observi din prima ca are o zona mare sub tastatura si ditai trackpadul. Ecranul este full (13’), tastatura la fel insa tastele sunt destul de micute si nici nu au arcurile bune. Prima impresie a fost ca are o tastatura cam ieftina pentru cat costa si cum a fost marketat. Read more

‘Oare au ei un rol mai important pentru o economie decat un cercetator, spre exemplu?’ O intrebare existentiala pentru Doru Lionachescu, care a vandut impreuna cu cei trei parteneri ai sai 51% din Capital Partners – cea mai mare casa de investitii locala, intr-o tranzactie de 32 de milioane de euro.

Intrebarea este cu atat mai minunata daca ne gandim la contextul in care mari institutii financiare se prabusesc prin Vest sau comunica pierderi semnificative. Plus ca argumentele care au dus la luarea acestei decizii, planurile de viitor si cat de dificila a fost obtinerea acestui pret – cam toate reprezinta chestiunile banale de aflat prin intrebari stas.

Un must: Cum a creat si a vandut un fost jurnalist de business o afacere de 64 mil. euro

Cetateanul austriac povesteste cu zambetul pe buze si ochii vineti ca a fost acostat de o femeie cu care a baut o bere si care i-a propus sa mearga cu ea acasa.
Austriac batut si jefuit in Romania!

A fost si catallin.ro in Austriarlandia, acum un an si jumatate si da! Il indreptatim pe omul cu pricina, austriecele, pe langa faptul ca nu vorbesc absolut deloc austriaca, nu sunt nici femei frumoase. Chiar deloc, adica nu vorbim aici de top-foto-modelo-manechine mananc-putin-sunt-inalta-si-natura-a-fost-generoasa-cu-mine. Vorbim de femei normale, femeia prin definitie este frumoasa. Nu si austriecele!

Saracul om a venit si el la granita UE de est sa vada ce si cum, mai mananca o sarma, vede o capra neagra sau canta o melodie despre o rapa din care nu intelege nimic, dar oricum: se intoarce imbogatit acasa, mai ales din punct de vedere spiritual.

Spiritual mai mult de fapt caci romanul e rau domn’le, l-a furat pe om de banutii sai munciti cu truda in Austriarlandia. Evident ca ne-am folosit de armele pe care le avem si noi. Pentru un caz atat de marunt nu era nevoie sa otravim fantani, ardem campuri, taiat cablul TV la vecini.

Asa ca am scos la inaintare frumusetile patriei. Omul a fost atras in mrejele feminine si sedus fiind, a urmat-o spre casa ei. Desigur ca a aparut iubitul femeii din senin si sub pretextul inselaciunii, a inceput sa bata saracul austriac venit sa isi cheltuie banii in sectorul turistic autohton. Si printre altele, a luat si cateva mii de euro de la nenea austriac.

Din fericire pentru toti – mai putin pentru amoreza si iubitul ei, Politia s-a miscat exemplar si cei doi raufacatori de brand de tara au fost prinsi. Ok… acum vedem si noi (click pe link-ul de mai sus) cine este frumusetea patriei si… Fiind vorba de un subiect cu atractii… nu am nicio problema cu romancele, cu frumusetea lor, nici macar cu respectiva amoreza care face ochi dulci austriecilor in acceleratul de Busteni.

In schimb, pe neamt l-as lua la intrebari. Asa, ca de la barbat la barbat, caci nu inteleg… multe din dorinta sa necurata!

Te calc pe cap baaa!!! L-ai vazut pe ala? Cum a putut sa o tranteasca pe fetita aia… Sa iti prinzi lantul de la gat in scara rulanta din mall, ba carnatule! Doamne, cata lume e aici… Pfff, mor de cald, sa imi dau camasa jos? Hai ca mi-o dau, pe sub ea am tricoul ala misto, mi l-am luat acum opt luni, a fost in prima serie lansata. Foarte mandru de el, am dat 12 euro, scrisul e reflectorizant, foarte misto si materialul.

Am si sosete, desfacator de sticle si prosop de maini (LOL!). Jeap! Ce misto i-am bagat cotul in gat piticei aleia, hai ca ne-am strecurat si pe langa astia doi. Ce mandra ar fi mama de mine, intotdeauna mi-a zis ca nu ar trebui sa imi fac idoli pe toti pletosii blonzi din Seattle care canta grunge.

Cine naiba ar fi crezut ca poate sa ajunga la un asa succes? Mori, da-te-n gatu’ … Asa, am mai scapat de un pitic, pacat ca era blondin. Si cu asta au mai ramas doar doi pitici in sala, doi i-am dat gata noi, celalalt – tipu’ cu lant. Ala a fost nesimtit rau, putea sa o raneasca pe fetita aia… In fine, dupa ce scapam de astia micii, trecem si la gagicile alea bune din colt, hai sa ne mai strecuram un pic, ce zici, am inaintat ceva?

« Buna seara Cristina! Nu ma-npingeeee, nu ma-npinge, suntem in direct!!! “casca ochii faaa!!” Nuuu, nu ma loviiiiti!! Cristina, este o adevarata isterie aici, un haos creat de cei peste 3204-2(*&3820 de fani care au venit in cel mai mic mall din Romania pentru lansarea  mult indelung mega-asteptatul plasture cu sclipici inscriptionat cu…

Nu ma impingee, ia mana de pe microfon!!!! Nu Cristina, nu sunt plasturi inscriptionati cu “nu ma impinge”, da-te jos de pe mineee!! “Suntem in direct?!! Deci vreau sa spun ca te iubeesc! Esti idolul meu, esti cel mai tare, baaa, nu te baga in fata mea $%$%£!!”

Cristina, este o adevarata isterie aici, si da!!!: catallin.ro intra pe scena in uraleleee publiculuuuiii!!!! A venit pentru a isi lansa propria colectie de plasturi care ii poarta numel… Mai usoooor, suntem totusi in cel mai mic mall din Romania, mai usoorr, se prabusestee, fugiiiiitii!!! Cristinaaa, am inche…………………………………. »
—-
Ma intreb in ce mall s-a intamplat minunatul eveniment din mijlocul lui iulie 2008… Nu de alta, dar vreau sa stiu asta peste jumatate de an, cand voi primi un comunicat cu un titlu de genul « record de vizitatori in mall-ul X »

Are peste 50 de ani. Nu ca asta ar fi o problema. 1,75 metri inaltime, mers rapid, camasa desfacuta la primii 2 nasturi prin care ies mandre cateva smocuri de par alb, atitudine de Robert de Niro mic si suparat. Are si un tovaras, se vede ca asta al doilea e un fel de agarici in grupul acesta de doi smecheri balcanici, inconjurati de bani si totusi amarati.

Al doilea are vreo 1,87 inaltime, e rosu la fata de parca tocmai ar fi baut o tuica si are si el desfacuta camasa cat sa se vada unsoarea preligandu-se agale inspreeee… Da, inspre o burta mare – mareee, de zici ca tocmai ar fi mancat-o pe ma-sa lu’ ala micu’. Nu ca burta sa, codul vestimentar, atitudinea mersului sau cea din timpul discutiilor cu cei din jur ar reprezenta o problema.

Impreuna formeaza o echipa de soc, care inspira teama oricarui raufacator: ei sunt echipa de paza de la BRD Sucursala Unirea! Si se integreaza de minune in cadrul personalului filialei autohtone a bancii franceze, pe care o urasc din tot sufletul.

“Stiti, eu nu am cont la dumnevoastra”. “Aici apare ca aveti un cont.” “Am avut un card, dar nu atasat contului personal ci altui cont”. ” (aha!?!) Deci aveti cont. Ei bine, cei de la Sucursala Sf. Vineri v-au gresit CNP-ul, difera de cel din buletinul pe care mi l-ati dat. Si nu puteti efectua nicio operatiune”. Virari de bani in cont, platit facturi, nici macar schimb valutar nu m-au lasat sa fac! Cica sa merg eu la Sf. Vineri sa imi schimbe informatiile, si apropo, am renuntat la respectivul card de mai bine de un an.

Are dreptate nenea asta, nici nu se merita. Pe cei de la BRD ii urasc si nu doar din cauza problemei cu CNP-ul, sunt mult mai multe: credite, dobanzi, solicitari… De Raiff nu mai spun, sau cei de la Banca Transilvania; o sa imi vand casa pentru un contract cu mii de comisioane bagate adanc in contract, BT sunt execrabili, cred ca rivalizeaza adanc in mintea mea cu cei de la BRD.

Dar in fine, doream de fapt sa spun de bine despre o companie cu care am relatii contractuale de vreo 13 ani cred. Mai intai parintii si apoi eu, am vreo trei sau patru contracte cu ei si toate serviciile atasate merg si au mers perfect.

Da, sunt un catallin.ro care a terminat umanul, am imaginatie si niciun pic de cunostiinte de IT. Mint, cateva am, dar oricum. La ora 1:00 AM, sambata dimineata, exista oameni la serviciul de relatii cu clientii. A avut rabdare operatoarea cu mine undeva la vreo 23 de minute cat am vorbit la telefon incercand sa ne dam seama cum e cu TCP/IP, BoooP sau alte combinatii dintr-astea din care nu inteleg mai nimic. Dupa vreo 24 de minute am reusit si astfel am mai pus un dram de respect fata de niste servicii exceptionale. Cel putin fata de mine.

Fara filozofii, fara texte scrise stilist, fara posturi platite, fara nimic. Doar respect si felicitari miliardarului Teszari. RCS&RDS este de departe cea mai buna companie cu care am avut vreodata vreun contract. Now I can go to sleep, mai pe siara povestim cum o vom invata pe mama sa foloseasca “gogle”

(Post scris in timp ce ‘baietii’ imi pun repartitoare) Ce misto e sa te simti ca stapanul pe mosie. Ei sunt dincolo, pun repartitoarele iar eu stau si scriu aici. Vor veni in curand si la mine in camera, moment in care ma voi simti si mai bine: tanar de succes scrie la laptop, are sigur un job important, “hai ba gogule cu robinetu’ ala, ho, nu rupe elementu’ la Imparat”.

Asaaaaaaa, impun respect, intotdeauna am fost sigur de asta. “Stai Gogule ca are Imparatu’ apa-n instalatie, nu pun mana, fac mizerie in castel.” Bai, cand a zis-o pe asta cu castelul am stiut ca merita sa il fac Paharnic! “Asa, apa-n… Si asta ce inseamna?” “Pai mergeti la administrator si luati cheia de la subsol sa golim instalatia.”

Ok, administratorul sta la 9, ma pregatesc sa chem liftul si ma opreste un gand murdar… Ati observat cat de paranoic este romanul? Sa nu ne fure, sa stam cu ochii pe tot ce misca in jurul a ce este al nostru, paranoia curata; bine, bine, poate are o logica cand ne gandim cate se intampla la noi, probabil ca in Danerlandia am fi mai calmi.

« Bai, ce dracu pot sa iti fure? » Buna intrebare, banii pe care oricum trebuie sa ii dau? Bijuterii? N-am! Un televizor? Masina de spalat, il vazusem eu pe ala mai gras ca se uita balind la masina mea, sigur ar fi luat-o in spinare cu tot cu racorduri si ar fi fugit sa ii faca un cado’ frumos femeii sale.

Era totusi normal sa fiu paranoic, trec printr-o perioada in care toti incearca sa ma fure. ) In aceasta dimineata, inainte sa vina la probe Paharnicu’, am primit primul meu mail de phishing. Atunci iti dai seama cand ai ajuns important: daca nu ai primit niciodata un mail de phishing, nu contezi, asta este… Nu e nevoie sa disperi, sunt sigur ca ai alte calitati, insa ei nu te vor. Si e bine sa fii dorit.

L-am deschis, eram curios cum arata. Nu m-am logat, deci sunt safe, desi mintea mea paranoica a inceput sa conceapa planuri cu iz penal. Daca era de fapt un pharming si mi-au instalat ceva pe hard ca atunci cand deschid o pagina de banca, oricare ar fi ea, sa deschid de fapt o pagina de net falsa si raman fara banuti ? Wrong again! Nu am card fratitulici la Raiff, am cont dar nu am card! Nu tin cash in casa, nu am decat un laptop greoi si o pisica malefica, care sigur te-ai musca de ochiul stang daca ai incerca ceva la adresa mea.

Si, daca stau bine sa ma gandesc, nu imi pasa foarte mult daca incerci. Nu de alta, dar tu ca hacker ar trebui sa arati ceva mai bine decat orice vanzator “telefoane mobile avem baetii, telefoane mobile”. Si v-am vazut la TV, voi aia 29, mega-reteaua anihilata de mega-politia romana; nu erati foarte prezentabili, parca tocmai ati fi revenit dupa o indelunga vacanta de bronzare la mare, va ascundeati fetele sub camasi si tricouri… Oricum nu inteleg faza asta cu ascunsul fetei de camerele de luat vederi, dar in fine.

Exceptand pe unul singur, el m-a cucerit. El a acceptat sa vorbeasca cu televiziunile si nu si-a acoperit chipul:
- Spuneti-ne, ce cautati aici?
- Nu stiu, ne-au adus astia sa ne judece, ne-au arestat aiurea, luat din casa…
- Dar in legatura cu ce sunteti cercetati ?
- Nu stiu doamna, niste ciudatenii… Ceva cu calculatoare.        )