catallin

“Buna, hai ca nu pot vorbi acum, te sun in 5. Bisous” si tranteste telefonul pe birou, rasturnand paharul cu apa pe tastatura. Neindemanatica, ce sa-i fac; trasatura de baza bursucareasca, nu vrea sa admita. Secunda cat paharul s-a inclinat a durat cat o vesnicie, nici nu apucase apa sa atinga tastele ca a urma un “gatu’ ma-sii” printre dinti si a tasnit in cautarea unor servetele.

Se apuca de sters tastele frenetic agitand cele opt pagini deschise pe desktop plus trei mailuri pe care le scria cand suna telefonul. “Da, apa pe tastatura, vorbim in cinci, bisous”, si incepe sa click-uiasca pierduta pe cinci pagini de net, aducandu-si aminte si de mailuri; se apuca in graba sa scrie la unul, nu inainte de vreo trei refresh in outbox.

“Da! Iau eu apa!! Ce? Uff, nu pot sa iti spun acum cand ne vedem disiara; te sun cand ies sa fumez”. Ghinionul lui, au urmat doua mailuri, alte trei noi deschise, si ghici ce? Cand s-a dus afara, s-a pus pe tastat din nou; she’s a little business women, si-a luat blackberry ca toate domnisoarele firave imbracate cu bun simt care tin o caramida in geanta.

“Cine? Kravitz e un libidinos pentru fetite de liceu!” si se ridica din randul de birouri pentru a purta o convorbire care cerea liniste imprejur. Business, nimic mai mult – stabilea o intalnire. « Bun, am stabilit-o si pe asta la 21; la cat trebuia sa ma vad cu.. » “Ah, hai ca te sun eu in… De fapt bine ca m-ai sunat, la cat ne vedem? 21? Ok, bisous, ne vedem disiara. Si vezi ca am o supriza pentru tine!”

Inchide si tranteste telefonul pe birou, varsand inca un pahar de apa. “Nu-l arunc, pur si simplu il las!! Telefonul ma-tii! E prea greu!!!” striga catre privirile intrebatoare din jur si o zbuchi sa ia un nou draft de servetele. « Business sfliznet, mi-a trebuit telefon de… » si se apuca dinou de refresh-uri si alte scrieri cu taste.

« Shit, e 20:30, voi intarzia. Uff, am uitat sa ii zic ca ma vad la 21 cu altcineva, sa ii zic ca ajung la 22 », si se apuca sa scrie un sms. Renunta rapid: meniu greoi, prea multe taste pentru comenzi, maini de domnisoara… Mai repede merge cu un mail, « misto telefon, mail send, gata » si isi inclesta degetele subtiri in jurul volanului, strecurandu-se printre trei masini si furand un stop.

“Hei, nu am intarziat, nu?”, si se aseza pe banca. Era 22. “Ce? Este 22 doar, ti-am dat… Mail. Am uitat ca n-ai blackberry”, spuse nevinovata si incepu sa povesteasca zambind tot felul de lucruri. “Si telefonul asta urat si mare cat un tanc are un super joc cu caramizi, si buf! Si cu niste bile care cad, buf-buf, uite asa fac, foarte fain el asa…”

Printre zambete linistite de siara veni si intrebarea legata de supriza. “Si e foarte misto, m-am jucat pe el cat am stat in metrou la pranz cand am fost la o intrunire si… A…” si se opri cautand ceva prin geanta. “Bilhetes de avião para Lisboa!!” si scoate doua bilete de avion. “In weekend-ul asta, iuhuu, iuhuuu… “

Mai vorbira inca vreo 10 minute pana cand, inainte sa plece la o scurta plimbare prin parc inspre casa… “Stai, ca vreau sa le trimit un link fetitelor de liceu cu care sunt colega. Cum adica? Pe mail, telefonul asta are mail, la cat de gras e macar atat sa faca! Let’s go to the park, Lisboa, Lisboa…”