catallin

Arunca cheile de la CLK pe masa si isi pune sacoul pe marginea sifonierului – ii plac in continuare sifonierele cu usi care se deschid in exterior, are de fapt unul lat de doi metri, cu usi glisante pe centru si doua usi care se deschid in exterior la extremitati. O saruta zambind, deschide laptopul si se intoarce pe canapea ghemuindu-se in poala ei.

“Ti-ai uitat carnetelul acasa cand ai trecut aseara pe la 10.” “Stiu, mi-am schimbat camasa dupa dus si am uitat sa il iau la mine, m-am enervat asa”. I-a explicat de ce tot timpul isi trece in carnetel fiecare tranzactie. Ea l-a inteles dar tot ciudat i se pare.

“Eu nu inteleg ce tot scrie in carnetelul ala, ma uit, sunt numai nume in engleza, parca ar fi nume de oameni, si tot felul de cifre.” “Eh, lasa mama, ii plac pariurile, joaca la meciurile din Anglia” “Da? Cand naiba se uita la ele, eu il vad din ce in ce mai rar; voi va vedeti doar cand dormiti?” “Nu, nu e asa. Adica de multe ori e asa, dar nu avem o problema, ne place viteza.” “Da, mai ales lui, nici nu mai merg cu el in masina ca imi e frica, mai bine iau un taxi.”

“Ce dorea mama aseara? Nici nu m-a lasat sa o duc acasa, oricum nu aveam timp; adica as fi putut, dar repede, intarziam la intrunire.” Nici macar nu stie de ce si-a luat CLK-ul ala, adica avea nevoie de o masina, dar nu era nevoie sa dea atatia bani pe ea, nu ca banii ar fi o problema. Castiga amandoi o mica avere, muncesc non-stop, sunt trendy, merg prin tari straine, se plimba prin Parcul lui Ioanid la trei dimineata mancand piersici si se minuneaza de cum pot fi lupii atat de agresivi si totusi monogami. Tot felul de subiecte tembele dintr-acestea.

“Stai un pic.” Se ridica, isi verifica e-mail-ul, trimite repede doua reply-uri si isi deschide varianta online a unui ziar de business, citind tacut cateva subiecte. “Uite-l si pe asta, cica isi tripleaza afacerile intr-un an, toti tampitii tripleaza si tripleaza si… ” Se ridica bombanind ceva si in drum spre sifonier incepe sa cante “as renuntaaaa, la afaceri dar nu la tineee”.

“Esti dus rau, apropo, unde ai ajuns?” Isi ia carnetelul din camasa de cu o seara in urma si noteaza cu pixul subtire pe un rand niste cifre. Si nume in engleza. “1.800 de metri la 19 de euro, damn, chiar vroiam sa scot 100.000 din asta, pe aproape.” Vrea sa fie primul, e si pasiune pentru munca sa si o mentalitate de a incerca sa dea ce e mai bun din el indiferent de job dar toate reies poate dintr-o chestie pe care a observat-o dupa doua luni de cand l-a cunoscut. “Stii… nu mai e nevoie sa imi demonstrezi ca esti cel mai bun, adica stiu asta. Si chiar daca nu ai fi, mi s-ar cam rupe”. Face un mic calcul si lasa carnetelul pe tastatura laptopului.

“Ce mai face puiul mamei?” “Lasa-ma mama, am 28 de ani, ce naiba… ”. Si fuge ca in adolescenta de mana ei, care incepuse sa il mangaie pe par. Nici nu stie daca inca il mai sacaie asta, dar din fericire nu trebuie sa mai gandeasca, acum chiar e grabit. Isi scoate camasa in viteza, o pune in sifonier si fuge la baie. “Nici acum nu stiu cum ai reusit sa il ingrasi, dar mi-am dat seama ca esti femeia vietii lui cand l-am vazut rotunjindu-se la fata.” LOL – isi zice ea in minte, incepand sa rada.

“Sigur nu vrei sa te duc eu? Ce naiba, este 22:20, mergi cu metroul?” “Ce, nu mai stai? Mai vorbim si noi un pic, mai vad ce faci… ” “Nu pot, uff.. Am o intrunire, trec in weekend pe la tine sau vorbim la telefon. Poti veni oricand la noi, dar mai pe seara asa si sa ne spui te rog, sa nu fim plecati. Este important ?” “Nu, lasa. Palavragim altadata”.

Acestea fiind spuse, isi puse alta camasa pe el, lua in viteza si un sacou, laptopul il lua deschis in mana, cablul si-l infasura de gat, desi nu avea nevoie de el, chei, telefon, “Ajung la timp, tocmai am taiat un stop, stati linistit. Cu bine.” « Ma-sa, mi-am uitat carnetelul acasa… In fine » Chiar nu stie de ce si-a luat masina aia, este inconjurat de lucruri scumpe pe care nu da doi bani iar masina il enerveaza cel mai mult dintre toate. « Mi-a trebuit schimbator de viteze, placerea condusului, masculinitatea ma-sii, sa dai de o maneta cu miscari lente de inchietura pe care numai tu si nebuna ta le percepe ca fiind altceva decat ceea ce sunt, ce… »

Se intinde in pat, si se uita la ceas: este 3:38, isi pun amandoi telefoanele sa sune la sapte. « doua ore si jumatate de somn sunt bune ». Le calculeaza mai putin decat ar iesi matematic; de obicei rad inca jumatate de ora si povestesc. “Ai vorbit cu mama aseara? Era important?” “Da…” “Adica chiar nu am putut sa stau…” “Nu s-a supar..” “Adica trebuie sa ma vad cu omul asta, trebuia sa inchei tranzactia aseara sau se ducea la altul” “Stiu, stai linistit, nu s-a suparat, nici ea, nici… ” “Oricum e un nesimtit, am alergat dupa el in ultimul hal, sper sa nu il mai vad cinci ani” “Stai linistit, nu s-a..” “Eram doar in trecere, uff, ce dorea pana la urma?” “Simtea nevoia sa vorbeasca cu cineva. Sa palavrageasca, despre orice si …” “Pai e bine, ati vorbit voi doua, nu a iesit atat de rau” “…si sa… sa vorbeasca cu cineva. Ieri s-au implinit 15 ani de cand a murit batranul tau” “Pai e bine ca tu ai fost acasa ca sa… Poftim? 15 ani? Ma-sa…”

Nu a  mai dormit deloc pana la urma; nici ea… Au desfacut o sticla de vin si au baut pe balcon pana dimineata, cand le-au sunat ceasurile. “E sapte, shit, iei tu CLK-ul?” “Da-o-n ma-sa de masina, o urasc, ma duc cu metroul.”