catallin

Totul a inceput in urma cu 20 de ani. O mana mare, de grasa, se plimba agale pe poponetul meu, cautand cel mai bun punct pentru o strapungere sanatoasa. Dupa ce a luat pulsul pufului blond (da, cand eram mic am fost blond, am avut ochii albastri si eram grasuc, I just guess that something went wrong on the way…), a ales un loc si… jeap!

A urmat desigur un urlet de durere si mama s-a prezentat imediat. S-a rastit la mana grasa si urmatoarele injectii au fost facute de catre mama – este asistenta medicala. Nu a fost cine stie ce schimbare, tot grasa era si este si mana mamei, ca si ea de altfel, dar pe principiul « grasele aduc lacrimi dar o mama grasa este doar atat si nimic mai mult » urmatoarele injectii au fost mai ok.

A urmat Roxana. Era cu trei luni parca mai mare decat mine si in timp ce eu pedalam de zor, dar de zor la o tricicleta (apropo, nici acum nu am invatat sa merg pe bicicleta), ea alerga… Pe langa mine. Dar nu, nu eram eu de vina, ea chiar a ajuns atleta, serios, avea ceva in gena, deci eu eram ok! Si intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa fumez, aveam vreo sase ani. Am zis da, ea a luat tigara de pe jos (aprinsa) si mi-a stins-o pe brat. Nu am mai vazut-o apoi.

In scoala primara am intalnit o fata blonda, foarte isteata si frumoasa. Alina (poate gaseste dracu intr-o zi insemnarea asta si mi-o iau de la sotul ei aiurea). Intr-o dimineata, doar eu cu ea in clasa, ea uitandu-se pe o revista Barbie sau ceva de genul, ma invita sa ma asez langa ea, sa stam impreuna si sa citim impreuna. Locurile din aceeasi banca erau despartite si pe vremea mea insemna mult un astfel de gest iar eu m-am comportat ca atare: “nu, multumesc, vad bine din picioare!”.

In cinci minute a venit si Adrian si cum la varsta aia uiti repede orice strafulgerare sentimentala, l-a invitat si pe el. El a acceptat si urmatorii doi ani a condus-o zi de zi spre casa, mai departe nu stiu nimic si nici nu vreau sa estimez, desi m-am gandit sa caut clipuri pe YouTube, who knows… totusi, admit ca stateam in directii opuse, ea se ducea in stanga, eu in dreapta, deci nu ne potriveam clar, vorbim desigur despre drumul spre casa.

In alta ordine de idei, toti barbatii stiu ca e mai bine cand participi la o competitie intre masculi daca femeia ta sta pe margine. Nu e nevoie sa tipe, sa sara, doar prezenta ei este necesara. In Berceni, mai exact pe Vacaresti un pic in jos, este o strada cu margini in panta abrubta, pe o latura a cladirii Arhivei Nationale – cel putin asta stiu ca e acolo.

In clasa a sasea jucam cu baietii « Dacii si romanii », adica ne imparteam in doua cete, dacii in varf si romanii jos. Neaparat doar iarna, pe zapada. Romanii atacau si castigau doar daca reuseau sa arunce in vale toti dacii din deal, in timp ce fetele stateau pe margine. Ei bine, eu preferam mereu sa fiu dac si a venit si momentul meu de glorie, un fel de Cristiano Ronaldo bate penalty la loviturile de departajare in finala Cupei Campionilor.

Urca romanul, eu il vad, ma uit in dreapta, penultimul dac tocmai fusese aruncat jos, mai eram doar eu, ma uit in viteza la ea – statea pe margine, si ma duc in jos… Fac din pasi (joc de glezne, s-a notat? va multumesc ) o miscare de fenta si sar ca sa ma duc cu el in jos – dupa indelungi lupte s-a demonstrat ca daca romanul nu e bun, nu se agata de tine, ca sa te ia in brate iar tu ca dac te vei pravali in vale doar cativa metri in timp ce el se va duce pana jos, timp destul ca dacii pravaliti anterior sa recucereasca culmea.

Ei bine, teapa! Romanul face o figura misto din corp, se duce in stanga sa si cum C. Ronaldo mai rateaza, eu sar in dreapta mea, timp in care romanul se da in dreapta sa – avand picioarele fixate in zapada, si eu zbor singur – artistic de altfel, in gol, pana jos. Fata nu a fost impresionata. Chiar deloc.

Mai tarziu, pe la 17 ani, dupa o intalnire, oboseala, agenda plina se anunta pentru a doua zi, fata zice: cafea? Eu, finut si cuminte cum eram, raspund linistit: “nu beau cafea, ceai sau o bere macar, ai?”. Desigur, ea spune ‘nu’ iar eu zic, tot desigur: “asta este… ne vedem maine, da?”. Nu am baut nimic o vreme, tot desigur.

Recunosc deci! Toate acestea si multe altele, m-au marcat profund si mi-au modelat personalitatea. Totul se invarte in jurul femeilor si am ales astfel sa plusez la alte capitole: look, obiecte detinute, bani multi (“fumez tigari ieftine si strang bani pentru o vata pe bat in Cismigiu”, regula de aur!!), imi iau camasute albe de 450 de lei dar tenesi de 12 ca sa nu arat opulenta, comand mereu unde merg numai ceafa de porc (da bine, arata masculinitate, trust me), si tot asa.

Astfel, faptul ca sunt mai suplu (atentie inca o data, va rog, promit ca temin in curand. Deci o femeie grasa aduce lacrimi insa un barbat gras este atletic in timp ce unul slab este suplu!) iar faptul ca nu vreau sa car un laptop de 2,5 kilograme sau 3,4 (cred) cat are al meu acum, nu are nicio relevanta. Nici faptul ca al meu laptop este cam busit si vreau sa il las mostenire, nici faptul ca eu am nevoie practic doar de viteza de procesare, word, wireless bun, photoshop from time to time si un pdf amarat si nu ma intereseaza sa imi pun toate albumele cu Doors si Zupper pe PC, toate acestea nu au nicio relevanta.

Deci faptul ca iau in calcul foarte serios un Mac Air arata inca o data ce probleme mari am. Si, surprinzator, foarte suprinzator, aud numai “woaa, MacBook Air…” de la femei foarte, foarte ok, deci cu atat mai mult consider ca ma va ajuta in rezolvarea gravelor probleme izvorate din cele enumate mai sus.

“Bai, serios, nu e cam gay sa iti iei MacAir?”. Bai… va rog: cei care se simt cam gay asa sau cine are o problema profunda cu jucaria Apple, sa ridice mana. Acceptam si argumente, desi nu sunt obligatorii si nici macar necesare avand in vedere viteza in care traim.

Va multumesc, ma duc sa ma ung pe gambe cu rivanol.