Sunt nebun dupa intuneric si caldura. Iubesc deci cimitirele!!
Mic si negru. De suparare, de jeg, de prea mult portocaliu prin preajma, ma plimb agale prin caldura. Doamne cat imi place caldura si desigur ca mie imi este si mai cald decat voua caci eu sunt negru si negrul atrage si mai multe raze solare. Merg tantos prin oras si daca aud pe unul ca imi spune ca-s o taratoare infecta ii dau la gioale cu o antena parabolica; zboara ca un freesbie dar numai dupa ce te antrenezi indelung. Iar antrenamentele dureaza uneori si cate noua ore, stai, butonezi, te faci negru de suparare, deci toate merg mereu inspre mai bine.
Caldura mare mon cher! Dar daca am putea mai mult?… Hmmmm, daaa!!! Un cimitir! Liniste, poti sa iesi cu o negresa la iarba verde, un fotbal mic cu baietii folosind o bobita de coliva bine invartita intre degete… Dar nimic nu se compara cu un cavou: cuminte, cu piciorusele in sus, miroase a negreala sub unghii…
Si unde mai pui ca toate aceste mici delicii se traiesc in timp ce te uiti la geamul casei tale! Vezi copilasii, mama, esti cu proprietatea sub nas deci si sentimentul de paranoia legat de negreala casei tale este diminuat: nimeni nu va veni si nu o va vopsi in orange, totul ramane negru si plin de caldura, intuneric si atmosfera incinsa, ingrediente la tot pasul, nu?
Si, desigur, sa nu uitam: AND THE AWARD GOOOEEEEEES TOOOO:
Autoritatilor care acorda PUZ-uri de plictiseala!!!!! Sa va ghidile aia micii ma, mici si negri! Bun, acum ca am zis asta, am incheiat si vizionarea celor mai importante evenimente ale zilei, inapoi la chec cu lapte si noapte buna, ma culc. E cald rau si simt cum mi se intuneca vederea.
No commentsNo comments yet. Be the first.
Leave a reply