Archive for July 2008

Amintiri cu un Cocor

Nu imi doresc sa devina un cliseu, dar chiar aveam in jur de patru ani! Se pare ca a fost o perioada glorioasa. :) Atat de glorioasa incat mama il lua pe catallin.ro pitic de mana si plecau la cumparaturi, nu foarte des, cat sa fie acolo. Cocor, mare mare magazin al Capitalei; nu iti placea ce gaseai in Unirii, incercai dincolo, ceea ce am si facut.

Lumea era la fel. Din pricina varstei si din pricina faptului ca marea majoritate a oamenilor erau imbracati la fel, cladirile erau la fel… Cel putin acestea sunt amintirile mele. Este de inteles (din contextul de mai sus) de ce nu am fost in stare sa imi reperez mama proaspat angajata intr-un exercitiu de coada la raion. Eu am fost pus sa stau cuminte langa un stalp din magazin si nu am mai putut sa o disting de la inaltimea celor 100siceva de centimetri ai mei.

Ce era de facut? Logic: plec acasa! Imi aminteam imagini cum ca metroul ar fi in stanga magazinului, cum ies. Asa ca usurel, usurel, mic fiind, pas mic, bla bla, drumul mi s-a parut o vesnicie, parca eram Dorothy in cautarea Orasului de Smarald. Am intrebat vreo cinci persoane daca merg in directia buna si cum toti au raspuns afirmativ, am continuat.

Metrou, pe sub bara, atent la anuntarea urmatoarei statii si ajung linistit in Berceni. M-am lipit de un om la intersectie, traversand pe langa el si am ajuns acasa in siguranta. Supriza: usa inchisa! Am inceput sa plang psihedelic, sa ma dau cu capul de usa, am vrut sa ma strecor prin gaura de la cheie.

Intr-un final m-am plictisit de lipsa oricarei reactii de dincolo de usa si m-am dus in parc sa alerg. Dupa vreo doua ore a venit si mama, disperata de disparitia mea si am fost foarte, foarte hapi. Dupa doua ore a venit si tata si am inceput sa alerg iarasi.

Din acel moment, Cocor are in mintea mea un loc special. Iar in zilele de astazi trece printr-o remodelare semnificativa. A fost chiar interesant si semi-fun sa ma uit cum se plimba prin el, pe la etajul doi-trei, un mini excavator care arunca jos moloz. Intre timp, molozul a ajuns la inaltimea celor doua etaje, moment in care a intrat in cadru un utilaj mult mai mare, care a smuls mai multe corpuri (un fel de balcon al cladirii, acum a ramas cladirea fara ‘balcon’).

La finalizare, o sa fie un magazin, aproape mall, de lux. Ramane de vazut ce chiriasi va reusi sa atraga, zona este foarte buna, dar din cate tin minte, nu a ales niciun agent de inchiriere. In fine, o sa imi fie dor ‘in a weird kind of way ‘de toate magazinele cu oale si polonice, role de musamale si rochii de mireasa, dar astept totusi cu nerabdare sa o mai iau pe mama la o plimbare prin Cocor. :)

9am.ro nu a furat. Spam insa…

Cred ca sunt printre ultimii de la care lumea s-ar astepta sa iau apararea companiei InternetCorp. Nu de alta, dar in ciuda a doi ani si jumatate petrecuti acolo, am o enorma lipsa de respect fata de 50% din actionariatul companiei. Urmeaza o opinie a unui om care a stat acolo.

Am fost doi ani de zile editor coordonator la 9am. Pe vremea mea, era vorba doar de o parte de “press review”, acestea erau conditiile si fondurile existente. Pentru un job de entry, a fost o experienta foarte buna si am stat mai mult decat ar fi trebuit in mod normal, tinand si Wall-Street in paralel un an.

Nu a fost treaba mea sa inchei acorduri si contracte; asta facea Seceleanu. Eu trebuia sa fac un mix de subiecte si sa cresc audienta. Am ajuns pe la 17k/week si am plecat pe la jumatate de zi de trafic fata de HotNews (10k parca). Sa mentionam totusi ca si HotNews facea pe vremea aceea tot press review si ca era al naibi de sec si de fad. Din punct de vedere editorial, am stiu ce vreau sa fac, am facut multe tampenii pentru a creste (subiecte de genul « Vine apocalipsa » « Europa se transforma in desert »), dar overall nu cred ca eu am furat daca se dovedeste (sa spunem prin absurd) ca 9am a facut asta. Nu era treaba mea.

Totusi, nu as fi stat daca as fi simtit ca fac asta. Plus ca, editor coordonator fiind, am ajuns sa cunosc mai multe lucruri din mersul ICorp, chiar foarte multe. Eu stiu – si le-am si vazut, ca am avut acorduri incheiate cu toate publicatiile. Erau acorduri care ne dadeau dreptul sa preluam materialele integral – aceasta a fost varianta initiala. Erau acorduri incheiate pe baza de mail iar ulterior au fost redactate acorduri in forma scrisa, cu stampile si cu semnaturi ale publisherilor respectivelor publicatii/trusturi.

Chiar si Ziarul Financiar si-a dat acordul. O enorma greseala din punctul meu de vedere, dar nu era treaba mea sa le zic asta. Si Capital, si Saptamana Financiara, si astfel a crescut si Wall-Street – era evident ca atat timp cat intr-o miercuri poti aduce si materiale de ZF si materiale din BM sau din Capital, ai un plus de valoare. Ulterior, WS s-a dus inspre publicatie, modelul era mult mai simplu pe zona de economic si am incercat sa facem un ziar online de business.

In cazul 9am era mult mai greu. Chiar eu am spus de multe ori “suntem deja prea mari, au nevoie de noi”, si in multe cazuri a fost asa. Ne-au dat acorduri pentru 50% din corpul articolelor + link de continuare. Iar eu am ales mereu subiectele astfel incat sa le trimit oameni celor care erau importanti. Insa overall, tot 9am crestea.

Unele publicatii/trusturi au refuzat categoric (a fost si o initiativa a CRP) si nu am preluat niciodata din ele. Numai eu stiu de cate ori m-am ciondanit cu colegii fiindca au luat mai mult decat cele 500 de semne permise sau pentru ca au ales acea trimitere in loc sa ia 50% din alta parte.

Dar, cum spuneam mai sus, prin jocuri cu semne, cu subiecte, prin greselile publisherilor traditionali care nu au vazut Internetul ca o sursa de venit decat de prin 2007, 9am a crescut linistit, avand informatii in mod constant. In plus, cei care citeau 9am nu erau obisnuiti sa citeasca presa online, ceea ce a facut jobul de a ii prinde mai dificil – obsedati de tv si indragostiti doar de mess in ceea ce priveste Internetul, dar si mai usor din alt punct de vedere – nu tastau evz.ro sau cotidianul.ro, un portal fiind pentru ei cea mai buna optiune.

Nu am furat, am avut acorduri. Spun asta fiindca zoso isi exprima dorinta de a il intreba pe Seceleanu ‘de cate ori a platit drepturi de autor pentru ca fura de pe site-urile ziarelor’. Sa raspunda Mihai, nu e treaba mea. Nu ii iau apararea, este printre ultimii pentru care as face asta. Zic doar ce stiu: faptul ca am avut acorduri de preluare. In rest, de acord cu zoso in ce spune, poate mai putin ‘ura’ fata de Catalin Tolontan – sunt impartial aici.

Cat despre spam… Definitia legala e oarecum complicata si greu de dovedit. Insa apropo si de publicitate cumparata aiurea, 9am si WS au fost trimise initial la baza eJobs. Foarte probabil tuturor celor cu cont de eJobs (un numar foarte mare), facut inainte de a exista ICorp. Ulterior, pe pagina de abonare a eJobs era prebifata o casuta mica, undeva in josul paginii, cu ‘sunt de acord sa primesc…‘ Este, deci, evident ca InternetCorp a crescut pe spatele eJobs. Mai departe, sa se joace altii cu definitii pentru ‘spam’. Din punctul meu de vedere, da, este spam.

Iuhuuuu

Parov Stelar in Bucuresti!! Pe 15 august, in Fratelli.
Parov Stelar in Oradea! Pe 25 octombrie, in Club Bali.
Old news: "Linkin Park canta in Bucuresti". 
Update: Linkin Park nu mai canta in Bucuresti.
Music Management spune ca s-a amanat pe termen nedefinit. 
Oricum, 100% nu va fi in acest an.

F5

“Buna, hai ca nu pot vorbi acum, te sun in 5, bisous” si tranteste telefonul pe birou, rasturnand paharul cu apa pe tastatura. Neindemanatica, ce sa-i fac; trasatura de baza bursucareasca, nu vrea sa admita. Secunda cat paharul s-a inclinat a durat cat o vesnicie, nici nu apucase apa sa atinga tastele ca a urma un “gatu’ ma-sii” printre dinti si a tasnit in cautarea unor servetele.

Se apuca de sters tastele frenetic agitand cele opt pagini deschise pe desktop plus trei mailuri pe care le scria cand suna telefonul. “Da, apa pe tastatura, vorbim in cinci, bisous” si incepe sa click-uiasca pierduta pe cinci pagini de net, aducandu-si aminte si de mailuri; se apuca in graba sa scrie la unul, nu inainte de vreo trei refresh in outbox.

“Da! Iau eu apa!! Ce? Uff, nu pot sa iti spun acum cand ne vedem disiara; te sun cand ies sa fumez.” Ghinionul lui, au urmat doua mailuri, alte trei noi deschise, si ghici ce? Cand s-a dus afara, s-a pus pe tastat din nou; she’s a little business women, si-a luat Blackberry ca toate domnisoarele firave imbracate cu bun simt care tin o caramida in geanta.

“Cine? Kravitz e un libidinos pentru fetite de liceu!” si se ridica din randul de birouri pentru a purta o convorbire care cerea liniste imprejur. Nimic personal, stabilea o intalnire. « Bun, am stabilit-o si pe asta la 21; la cat trebuia sa ma vad cu…» “Ah, hai ca te sun eu in… De fapt bine ca m-ai sunat, la cat ne vedem? 21? Ok, bisous, ne vedem disiara. Si vezi ca am o supriza pentru tine!” Continue reading ‘F5’ »

Trei din presa

1. HotNews ne-a ginit, cel putin pe cei care scriu la cotidian. Interviu cu Bjorn, de la Romania Invest – fondul care a cumparat 800 de apartamente. Nu e interviu foarte foarte genial, dar pentru un generalist este foarte bun. Ca idee, pentru cititorii lui catallin.ro care vor avea instinctul de a comenta si ei la finalul articolului cu chestii de genul “ce bine-mi pare ca ti-ai luat teapa”, va spun cu parere de rau ca nu si-a luat teapa. Isi va scoate profitul de 40% fiindca el cumpara off plan, la 1.200 si va vinde lejer la 1.500 – 1.600 euro/mp, cam cat este de altfel pretul mediu la vanzare acum pentru un apartament nou – e chiar mai ridicat. Plus ca cele 800 deja cumparate au fost luate la mai putin de 1.200 euro/mp. Asta e viata, va recomand chiria. Si da, caut colege de garsoniera! :))

2. Regatta, liderul marcilor imobiliare doar in mintea lor, da un comunicat, legat de centre comerciale. Povestim si noi ca sa intelegem mai bine cum se face presa de business in unele locuri. Asa, catallin.ro citeste si el in diagonala, zambeste (prea obosit sa mai rad la toate tampeniile) si trece peste. Din pacate, Business Standard dar si Wall-Street il preiau, invart un pic si iese mega descoperirea anului. Trecand peste faptul ca s-a scris deja – si mult mai bine documentat, Regatta doar trezindu-se si ea aiurea, remarcam grave, grave greseli de documentare. Baneasa Shopping City nu are acum 85.000 mp inchiriabili, ne pare rau, dar asta e adevarul. Clujul nu are si nu va avea cinci mall-uri, Craiova este cam inexistenta pe harta mall-urilor, am impresia ca cifrele legate de populatia oraselor au fost luate de unde nu trebuie, ah, a remarcat vreun redactor sef de la publicatiile cu pricina ca lipseste Aradul?! Dar trecem peste documentare zero, salarii platite aiurea, publicitate vanduta la fel de aiurea si altele si ne ducem la Tolo care spune ca BS ataca ZF pe segmentul abonamentelor. N-am dorit sa spun nimic atunci, dar personal, mi se pare ciudata asocierea cu un operator low-cost. Si unul ca Blue Air, care zboara spre Milano sau Valencia, la SkyEurope cred ca sunt calatori cu venituri mai mari, nu se duce oricine in vacanta in Viena iar acolo nu cresc nici portocale pentru cules. Si consider in continuare ca diferenta o face si o va face content-ul, iar in materie de content…

3. Ceva foarte bun la final, pentru cei care au rezistat pana acum. Un Focus de la Mediafax. Foarte fain.

Nu am cafia, nici rece, nici calda; se observa? :)

M-am saturat sa va ridic case!

Dumnezeu sa ii aiba in paza pe cei care se lupta cu apele.

Dar: la ora de maxima audienta, catallin.ro se declara liberal, in gandire si in convingeri politice si sociale. M-am saturat de ajutoare penru nevoiasi, de “politici sociale” trambitate de Geoana, de ajutoare aruncate de Guvern in asteptarea alegerilor, de si de si de… Rata de absorbtie a fondurilor europene tinde spre zero, un sector al IMM-urilor aproape inexistent cand in tarile normale ale Uniunii asteia in care am intrat sunt cu miile si reprezinta sufletul clasei de mijloc. Nu gandeste niciunul, stau si se plang ca e viata grea, smerenie de duminica si zero pietate, natie de maini intinse!

Da, castig peste medie, am muncit si am crescut si m-am saturat sa tot ridic case pentru toti conationalii mei din zone calamitate! Atentie! Nu am o problema cu salvarea lor de la inec, nu am o problema nici in cazul de fata: consider ca este normal ca statul, indiferent de culoare sa politica, sa se implice de aceasta data in ajutorarea celor care au ramas fara case. Argument: inundatiile din acest an sunt istorice, nu sunt inundatii normale, orice fel de diguri pe un Siret sau Prut nu ar rezista la un debit demn de Dunare.

Dar nu mai vreau sa va platesc eu viata! Incerc sa ma relaxez in weekend si ma umplu de nervi, pierindu-mi orice idee creativa, cand il vad pe Presedintele tarii mele ca le spune localnicilor din Borsa (Maramures) ca autoritatile se vor implica in reconstruirea caselor, nu doar acolo ci peste tot. Nici nu vreau sa scriu un editorial, nu vreau sa concept ceva stilistic, direct taica: m-am saturat de voi! De voi care conduceti tara asta si de voi care asteptati in mod constant si in orice situatie protectionismul statului, avand probabil amintiri din alta era.

Nu, nu este vorba de separatism; nu este vorba de atitudine de bucurestean care se crede buricul Pamantului. Nu e vorba de atitudinea celui mai avut care s-a plictisit de subventionarea celui mai sarac, nu e Nordul Italiei care vrea sa scape de Sud, sau situatii similare din Spania sau Belgia.

Nu am nimic cu saracii oameni, problema mea este cu statul roman care an de an ridica casele, atentie, in aceasi zona unde au fost si precedentele lor!! Si dupa trei ani vin apele si iau casele si tot asa, pe banii mei si ai tai care citesti acum, hai sa ne distram cu case. Nu vad lucrari de amenajari ale albiilor, nu am vazut mega proiecte de indiguire, vad insa milostenie pe banii mei, ai clujenilor, ai brasovenilor, ai banatenilor, noi muncim, platim impozite si la final de an numaram zero kilometri de austrada si sute de case pentru cei luati de ape. Continue reading ‘M-am saturat sa va ridic case!’ »

Viata prin geamul unui troleibuz

Aveam trei – patru ani. Atunci m-am indragostit pentru prima oara, de cum l-am vazut. Nu, nu era vorba de un catel – pentru a face logica folosirea genului masculin, ci de un… troleibuz! Berceniul este unul din cartierele din Bucuresti in care sunt troleibuze; trei linii si anume, iar eu m-am indragostit de 74.

Era mic domn’le, ce sa o mai lungim. Marea majoritate – toate pentru mine in acel moment precar al existentei personale, erau cu burduf, 74 era singura linie care avea un model de troleibuz de dimensiuni mici – no burduf at all. Era mic si tare simpatic pentru mintea mea puerila – nu mai tin minte ce culori erau pe vrumuri, probabil galben sau rosu, si ma plimbam cu el doar din acest motiv – era mic.

Obisnuiam sa il iau pana la un unchi care sta in cartier. Frumos cartier de altfel, nu am inteles de unde imaginea de low-cost atasata de sudului in general si Berceniului in special, ia sa fac eu o categorie speciala, pe termen mediu vom imbunati imaginea sa! Nu de alta, dar am vreo doua hectare de teren si vreau sa fac ceva cu ele :)

In 74 mi-a zambit prima fata. M-am oferit sa ii dau o inghetata, aveam restul de la niste cumparaturi pe care trebuia sa le fac; mergeam de placere la piata, imi placeau mirosurile si toate culorile legumelor si mama ma mai lasa sa ma duc singur pana la piata si sa iau chestii marunte, doua rosii, trei ardei si o salata. Tanara domnita a acceptat invitatia insa persoana cu care era nu a lasat-o; am intrat in depresie, una din primele si de nervi l-am luat pe 73 intr-o zi.

Mi-a trecut insa repede si m-am intors la prima dragoste. Mergeam in fata, imi placea sa imi imaginez ca sunt soferul, de fapt, inainte de teatru sau ziaristica, mi-am dorit sa fiu sofer de autobuz in Bucuresti – asta a fost un fel de “astronaut” pentru mine. Frumoasa viata prin geamul unui troleu: sunele facute de captatoare la trecerea peste intersectiile liniilor de contact, ritmul molcom de miscare, sunetele facute de motor, totul duce la o idee de molcom, romatic chiar.

In acest context, ar fi trebuit sa privesc cu nemarginita bucurie noile linii de troleu trase pe Calea Vacaresti. Am auzit stirea prin somn in urma cu cateva luni, la un radio care nu prea le are cu stirile, si am zis ca e o gluma. Well… not. Veneam cu masina dinspre centru si am vazut liniile, pe Tineretului parca nu erau, dar pe C.Vacaresti sunt.

Ideea e ca va exista o linie de troleibuz intre Piata Sudului si Unirii, ulterior Piata Romana. Zonele sunt acum unite prin linie de metrou, linie directa, care merge foarte rapid. In plus, exista doua linii de autobuz intre Berceni si Unirii plus ex-expresul 783 pana la Piata Victoriei. Troleibuzul merge mai lent si traseul (mai ales Tineretului si de la Unirii la Romana) este destul de sugrumat de trafic. O tampenie? Troleibuzul este nepoluant, s-ar putea sa fie insa mai scump din punct de vedere al costurile de intretinere si carburanti.

Oricum, presimt plimbari linistite spre Berceni, la 20 siara, scaldate in multa inghetata.

5 si 9

Subiect light, de weekend. Nu de alta, dar sunt cam confuz. Totul a inceput cu o cafia calda, cam tare, motiv pentru care am recurs la arma laptelui rece. Wrong, laptele se acrise. Am aruncat cafiaua calda si m-am resemnat in cea rece ramasa de la mama. Mi-am spalat cana, mi-am pus cafia, wrong again: nu scursesem cana bine, asa ca aveam cafia cu apa.

Nu sunt fitos insa; de aceea m-am bucurat nespus in lumea mea mica, ieri siara, cand am aflat ca si Cristina Spatar este la fel ca mine. Sunt in continuare foarte confuz, nu stiu daca este aceeasi doamna care era batuta acum vreo 10 zile de un domn corpolent, dar oricum, mi-am cam ros unghiile asiara. Si eu si Robert Negoita, cred ca amandoi am stat ghemuiti in canapelele noastre, cu o perna la piept, incercand din rasputeri sa nu plangem; raman tot mai putine domnisoare.

Cristina, cea fara de fite dupa cum o descrie soacra (“nu are nicio fita, este un om absolut normal”) s-a casatorit ieri. A avut o nunta de povesti, rochia ei a facut peste 10 miare in euro iar bijuteriile au costat peste un milion. Euro. Un milion de euro!! Sa nu accentuam totusi acest aspect, ea nu are fite, au fost bijuterii de bun simt, iar eu ma simt cam lipsit de inspiratie in acest moment.

De fapt ma lupt sa nu intru in depresie, asta va spuneam: de ieri siara m-am blocat, incepand sa numar ce posibilitati mai am eu pe aceasta lume. La fel si Robert; pe el l-am vazut la Romantica unde participa la un concurs in urma caruia spera sa isi gaseasca aleasa inimii. Tot felul de probe, niste domnisoare, el analizand…

Foarte serios, as fi putut scrie frumos, frumos de tot, dar ma cam grabesc; plus ca in weekend nu ar trebui sa tastezi. Ma grabesc sa fug la loto, 5 si 9 vor fi primele bifate din cele sase castigatoare. Cu banutii pe care ii voi castiga imi propun sa ridic un ansamblu rezidential ceva mai drept decat cel al burlacului multi-suto-milionar in euro, si dupa ce il voi vinde cu profit de 60% voi putea sa organizez « nora pentru mama mea ».

A fost un weekend frumos, linistit. In familie, probabil ultimul pentru o perioada foarte buna de timp. Heeeei, 5, 9, …

Ionut s-a incurcat in deadline-uri

Ufff, pai e frumos ce faci tu, mai Ionut, mai? Adica mie imi spune Colliers ca nu sunt intarzieri deloc si tu te prezinti si strici firma oamenilor, nu e frumos… Adica si indienii de la Asmita fac evenimente, cheama presa, Colliers zambeste si ne spune ca totul e in regula si tu spui asa lejer ca sunt intarzieri de ‘trei-cinci luni’?!

Uff, Ionut, Ionut… Ar fi pacat sa ramai fara job, serios. Ah, si daca tot m-am apucat de scris, doresc sa le multumesc prietenilor de la Colliers pentru transparenta lor. Promit sa nu uit.

Ich hab’ keine Lust Metallica

Sunt slab. Am imbatranit, sunt secat fizic de existenta cotidiana si psihic de reprezentantele sexului frumos. Imi place totusi mondenul, merg in cluburi roz unde ma intretin cu doamne obosite de 35 de ani explicandu-le cat de dura si salbatica a fost tineretea mea.

Spre exemplu, le povestesc de intamplarea de pe plaja in care am facut pogo salbatic pe muzica unor baieti din Cluj care canta melodii cu titluri inspirate din scrierile lui Oscar Wilde. Beat din bere, nervos, liber, razvratit in tineretea mea, ma izbeam de oricine si ma prabuseam pe/in nisip. Dupa care reluam modelul.

Am imbatranit insa; sunt mai sictirit si cu mult mai putin timp. Beau mai rar si doar tarii, goale; vreau sa fac ulcer, asta e mai dificil in indeplinirea portretului profesiei; cu divortul nu-mi fac griji. Tricourile cu blondul au ramas sa zaca in sifonier, ma bucur doar ca am reusit sa trec peste o adolescenta tulbure traita pe fundal de Nirvana. Ce sa-i fac, sunt mai tanar, mai subtire cu Janis si nenea ala cu nume de balon cu aer cald.

De fapt, nici acum nu-i bine, la batranete am descoperit Love Street si s-a dus naiba tot. Spre exemplu, in timp ce oamenii se zbenguiau ieri seara, eu ma uitam la poze impreuna cu domnita cu avioanele si incercam sa nu vars lacrimi in paharul de vin. Am fost tare, tare amarat, inca sunt, iar imi aduc aminte, ufff, biraitbac, ma duc sa imi umplu paharu’.

Asa, am revenit. Foarte, foarte amarat dupa cum va spuneam; sunt prea obosit si slab. Si am ratat momentul in care « you’ll never see me coming », m-am trezit la 0:04 in noaptea magica de cumparare a biletelor la roacarii americani. Era deja prea tarziu… si m-am amarat profund, ce conteaza ca eu am avut tricouri cu altii? Imi iau si cu ei acum, ce naiba…

Adica cum, anul acesta il inchei doar cu Portishead in Paris, Kylie si Massive Attack coming soon? Pai am bani fratitulici, sunt potent si opulent, trendy pe deasupra cat cuprinde si vesnic in pas cu moda. La moda este Cohen, o sa imi iau in curand, trebuie. Si mai vad eu cine mai vine pe aici, eu si cu inca 9478*^47 de oameni care nu avem nicio treaba, vom fi acolo, ne veti vedea; vom avea toti tricouri cu formatia respectiva si pe spate va scrie catallin.ro. Neaparat cu slipici, daca nu, cu litere fluorescente.

Hei, voi aia 12.500 de acolo, catallin.ro vrea sa va spuna ceva: va iubesc si va respect! Unii, foarte putini dintre voi, imi sunteti prieteni, va cunosc; mai sunt si altii pe care nu i-am cunoscut, dar le stiu pasiunea si ma bucur pentru pielea voastra care s-a zbarlit cand au aparut baietii. Chiar daca nu mai e la fel ca pe vremuri, inca simtiti si chiar ma bucur pentru voi.

Dar sa dispara favorurile sexuale din Primaria Capitalei daca nu ma oftic ca nu am fost acolo!! Puteam sa fiu alaturi de cei 50% care nu stiau luni nici macar cinci titluri de melodii ale formatiei pe care o ascultau live. Iertati-ma fratilor, as fi vrut sa fiu alaturi de voi, nu am putut si asta este…

Si desi estimez ca 80% – 90% (dintre voi care cititi si care ati fost la zbenguiala ieri) stiau cinci titluri, vreau sa le transmit un mesaj calduros celorlati 10% or more. Hei, tu de acolo, nu ridica mana, doar numara melodiile in minte. Nu-ti ies? Unu: sa mori de rusine, sa iti vina sa intri in pamant! Si doi: poti sta linistit, te astept cu drag; ai grija insa, voi fi in jumatatea cealalta, vezi pe unde faci pogo.